Mi-am lipit amitirile de tine..M-ai determinat..M-ai facut sa visez..Si sa simt ce nu am simtit niciodata inainte..Stiu ca nu e bine sa recunosc asta..
Am trait, intre timp, de atunci..Doar..Am plutit printre lumile celorlalti, fara sa ma mai simt stabil, si sigur pe mine, si pe ce credeam ca insemn..Am plutit..Am dat din miini ca sa ma mentin la suprafata, crezind ca asta e ce am devenit..Am purtat insemnele trecuturilor cu demnitatea omului care s-a crezut realizat, asa, peste noapte, un altcineva..Cu alte repere..Cu alt destin..
Ma mai gindesc la tine..Probabil ca stii..Pentru ca ma stii..Sint la fel..Acelasi..Omul care iti spunea ce simteai, si care isi juca un rol de bufon trist, doar ca sa-ti vada zimbetul..
Ce bine il inteleg pe Ovidiu, omul..El..Cel singur..Sufletul care se mai refugia in amintiri..Si care plingea printre aceleasi ploi..Pe care nu le-a inteles nimeni..Omul ale carui tristeti mai sint, inca, cintate, si de vremurile astea..
Lumea e confuza..Asa a fost dintotdeauna..Si preocupata de propriile dureri..Inchisa in ea insasi..Mult prea inchisa..Si incapabila sa vada adevarurile..
No comments:
Post a Comment