As vrea sa am acces la cuvinte, ca la toate codurile secrete din lume..Cele care sa poata deschide sufletele vietilor, celor cite sint, au fost, sau vor fi..
Afara e o lume glaciala de asteptari, care sa imbulzesc, ca intr-o cautare continua..Vin lumi nestiute, in sir, ca sa ne fie alaturi..Le privim, asa, cum stim, ca pe inimi confuze, care ne-au cautat intelegerile..Le privim iar, asa cum ne priveam, demult, pe noi..
Ma las plecat, asa, intre vremuri, ca si cum as fi uitat ca as fi fost..Ca intr-un loc al originilor unor lumi ce nu ar fi existat niciodata, daca nu ar fi fost parte din fiintele mele..Ma simt de ca si cum toate au trait vieti ce mi-au fost indiferente..Si mi-ar fi afectat dorintele fara sa simt..
Mai simt cum era atunci cind soarele isi lasa razele dincolo de orizonturile sperate..Si cind toate vietile tuturor treceau prin toate fiintele pe care le credeam a fi, ale mele, cumva..
Mai am, inca, alaturi, parca, culorile de pe formele iluziilor mele induse..Mai vad, cumva, toate cite mi-au fost spuse..Mai vad ochii fiintelor, ca intr-o secventa, care se repeta in minte, ca sa-mi spuna povestile unor vieti, ce inca nu au fost scrise..
Soarele si luna mai dorm in somnul lor cosmic..Doar eu mai stau treaz, printre clipe de intuneric..Ca sa ma gindesc, asa, la ceva ce nu are explicatie..
No comments:
Post a Comment