Trairi aratate

Vezi, pina la urma, adevarul e amestecat, printre toate..Si lasat la altitudinea fiecaruia, sa decida, cumva..
E adevar cind te vad, si iti vorbesc..Asa cum e cind tu intelegi sa ma vezi, in felul tau, propriu..
Sintem tot, in tot..Ne traim adevarurile asa cum intelegem..
Adevarurile ni se amesteca, printre trairile cotidiene..Asa, ca si cind..
Mai revad, cumva, plimbarile din Pompeii..Ma mai simt un om care a mai facut pasi, si care a mai vazut locurile acelea..Pe unii pereti se mai vad fresce cu fiinte cu penisuri uriase..Ce comod sa te poti imagina..
Tu ma privesti, asa, ca si cind as fi  un trecator, de atunci..Sau de acum..Ne plimbam printre atitea variante de amintiri, oricum..Ca si cum am fi trait un trecut ce nu ar fi devenit, in niciun fel, daca nu am fi fost constienti de el..Dupa toate..
Ma vezi exact cum sint, asa cum, si eu, te vad..Sintem fiintele de acum, care stiu tot..Tot dupa toate trecuturile..E bine, pentru ca stim exact cine sintem..Ne cunoastem toate variantele, pe care le-am trait, asa, ca noi..Parca am trecut dincolo, si ne simtim, asa, printre gesturile traite, si aratate..