Intr-un fel, a scrie, asa, ceva, ar putea fi indecent..Pentru ca iti expui interiorul tau, lumii..Si-i lasi pe ceilalti sa te simta cum esti, de fapt..Ca si cind ai fi expus, in pielea goala, intr-o piata publica..Ba chiar, poate mult mai mult de atit..Jenant, pentru o lume pudic ipocrita..Si, cumva, demn de mila..Nu?
Cred ca atunci cind incepi sa scrii, iti asumi tot ce iti poate veni, rau, de la ceilalti..Desi, tu, ca fiinta, faci asta, ca sa simti ca prin ce spui, sa simti ca iti intaresti fiinta, printr-o incercare de a comunica, frumos, lucruri frumoase, pe cit posibil..Lucruri in care chiar crezi..Valorile tale, intime, lumile tale nestiute..
Stiu ca trebuie sa ne aparam cu seriozitatile pe care le-am putea spune, asa, ca ceilalti..Cu lucrurile adevaruri fixe, repetate ca de atitea ori, si care sa ne ascunda, si protejeze..Dar noi preferam, asa, uneori, sa ne aratam in tot ce sintem, cu fricile, prejudecatile, naivitatile proprii, asa, pentru ca avem, dincolo de unele pudori, o dorinta uriasa de a spune, si a afla atitea adevaruri..
E un curaj sa te expui..Si poti sa pierzi mult, din asta..Dar, vezi, dincolo de toate, poti cistiga ceva sublim, cred..Ceva neegalabil..Etern, poate..Poti cistiga rezonante, care iti vin, asa, din eter, parca, de la suflete, care mai cred, si mai simt, asa, ca tine..Si asta e ceva ce nu ai crezut ca exista..Te face sa te simti ca un erou, intr-o poveste care asteapta sa fie scrisa..E frumos, nu?
No comments:
Post a Comment