Iti trebuie o anumita tenacitate, ca sa accepti asteptarile care iti vin unele dupa altele, discontinue, parca haotic, in continuul timpului..Iti trebuie o rabdare speciala ca sa le sesizezi, sa le simti, si sa le poti intelege.. E un talent sa le lasi sa treaca prin tine, asa cum ai lasat, inainte, alte experiente sa te plimbe prin propriile lumi..
Dar asteptarile au corul lor propriu, de linisti..Iar dintre toate, sint unele, parca, mai speciale..Linistile tacute ale inaltimilor, ale acelor inaltimi la care nu ai ajuns, inca, dar, pe care le sesizezi, si le doresti..Linistile calme ale frecventelor joase, care se transmit incetinit in aerul rarefiat..Linistile inaltimilor atit de adinci, care vin din imensitatea asta a spatiului infiniturilor..
Experientele se mai amesteca, uneori, printre linisti, ca sa se analizeze, cu priviri imprejur atente, si sa simta, cit de mult substanta subtila din ele are in comun cu eterul din linisti..Pentru ca si eterul, si substanta cea reala, se mai pot dizolva unele in altele..
Parca si eu mai simt in mine unele trairi, care imi vin, de undeva de foarte departe..Ca si cind as fi un cosmonaut care isi aminteste de experientele spatiului inainte de a le fi trait..Care parca a visat doar lucruri venite magic, din viitor..Induse, sau, poate, cine stie, doar imaginate..
E uimitor cum imi amintesc ceva ce n-am trait..Poate ca m-am transformat fara sa stiu..Sau poate imi revin in minte lucruri citite, sau vazute, undeva..Nu mai stiu..Ce simt e ca, parca, inainte, demult, am avut zboruri atit de indepartate, si interesante, in care chiar am putut intilni alte inteligente..
No comments:
Post a Comment