Destinul ne e atit de propriu..Pentru ca ne urmeaza propriile determinari..Si ne e atit de perfect si bine construit de ce sintem, de fapt..Ca un drum la care concura toate lumile proprii, toate trecuturile, si toate eurile de dinainte..Asa, pur si simplu..
Ne raportam la ce a existat..Desi, uneori, totul pare atit de simplu, si firesc, ca mi se pare stupid sa ma repet..Ca si cind ar trebui sa ma arat eu pe mine, iar, si iar, intr-un joc al exprimarilor..Si sa spun, identic, iar si iar, aceleasi lucruri, fie ca au fost, ca adevaruri imuabile, sau posibile adevaruri ce ar putea determina alte, si alte evolutii..
E frumos sa ai access la mintile tinere, care descopera lumea, asa cum se descopera pe sine..Si sa le vezi cum spun lucruri care au fost spuse de atitea ori..Si sa le accepti propriile realitati, pentru ca doar au fost spuse acum, cind lumile se balacesc in cu totul alte libertati si logici..Dar e frumos, nu?
Este..Sa te vezi pe tine ca proiectie in alte oglinzi..Oglinzi din alte vremuri..Cu alte perceptii..
Acuma, orizonturile arata perfect identic cu cele de acum, cu mult timp inainte.. Restul e ceva, ce..
No comments:
Post a Comment