Piese

Nimic e cum pare, evident..Pentru ca toate sint asa de transformate..
Cum e sa fii, oare, impreuna? Asa, pur, si simplu..Tu si celalalt..Tu si omul care sa te reflecte perfect, ca intr-o oglinda posibila..Cum e sa fii inteles, sau criticat, sau expus, asa, intr-un dialog firesc al constiintelor? Cum ar fi sa te stii ca fiind tu, intr-o lume atit de autentica, a entitatilor? Poate ar fi exceptional de bine..
Ce multe armonii se mai cinta, inca..Armonii care ne mai cauta, sa le amintim..Ca si cind le-am fi descoperit pentru prima oara..Amintiri..Ca trairi ce ne-au venit atit de noi, din zilele de demult, cind fericirile ne erau atit de apropiate..Si cind ce traiam era, asa, ca pentru prima oara..Ca si cind simteam atit de intens toate iubirile, si dezamagirile..Cind tot ce exista, ne parea o varianta atit de adevarata, si autentica, de viata..Ce frumos..Si ce existente existau, atit de sublime, in spatiul constrins al trairilor noastre atit de mici..Cite eliberari visam, si cite imaginam a nu fi fost posibil de atins..In fine..Imprejur e un tot..
Esti o piesa din lumea asta..Ca si mine..Sintem amestecati printre toti ceilalti..Avem intre noi unele atingeri.. Si imaginatia proprie, care sa ne faca sa ne simtim ce am dori..