Schimbarile lumilor

Nu stiu, lumea asta e cum e ea..Cu toate variantele ei..Asa, amestecata, si destul de haotica..
Sincer, urasc haosul, pentru ca e impotriva naturii mele..Mie imi place precizia adevarata..Si asta fara sa incerce sa denigreze in nici un fel creativitatea..Absolut..Imi place definirea corecta a tot, si analiza substantelor..Imi place sa vad cum toate au un sens al lor, propriu..
Sint bun la ping-pong, dau oricind mingi pe colturi, si trag, cam din orice pozitii..Am fost campion pe cartier, nu ca asta ar fi ceva care sa ma faca, intr-un fel, un fel de cineva..Dar am unii lauri, confirmati de trecutul meu in cartierul ala, de se chema micro 16, in orasul ala, muncitoresc, de la Dunare..
Imi pare rau ca nu am facut scrima, sau fencing, in denumirea contemporana, pentru ca as fi avut reflexele sa devin un mic campion, cred..In fine, asa a fost sa fie..Acuma e cumva tirziu sa spun ceva, despre ceva..
Ce mult mi-ar fi placut sa agit spada, asa, ca un adevarat muschetar, si sa ma transform intr-un luptator, fara frica si fara liniste..Ma rog..Poate as fi avut un talent sa devin, daca chiar as fi exersat..
Acuma toate sint, cum sint..Cui, ce sa-i mai pese..Traim toti, toate..
E o lume de treceri, asa..O lume care ne acopera, cu toate, ale ei..Ca si cind am fi determinati sa mergem pe unele drumuri, care sint, mai mult, sau mai putin, proprii..O lume paralela..
E liniste..Asa..Linistea dintre treceri..Ca si cind am fi..Linistea lumilor imaginate..Sau ale celor descrise de societatea asta atit de schimbatoare..Linistea variantelor din noi..