Imprejur, toate s-au rotit iar..In intuneric stelele au descris aceleasi cercuri, imprejurul Polarei..Galaxia si-a adus drumurile lactee sa ne deseneze aceleasi peisaje, pe care, de atitea mii de ani, toti le-au vazut..Toti.. Sufletele la fel de singure, din care nu a mai ramas nimic..Nici macar fire subtiri de amintiri..
Apoi luminile s-au plimbat intre rasarituri, si apusuri..Am ramas sa le privim, printre zile, si nopti..Am ramas observatori, sinceri, si singuri, ca pietrele monumentelor miilor de ani..Ceilalti au trecut pe linga noi, in siruri..
Linistea pare sa se mai imprumute din culorile aurorelor..Apoi se aseaza, incet, ca perdelele de lumina aduse din cosmos..Sintem aceiasi..Ne mai mingiie, uneori, timpul..Dupa care, ne mai uita..Ne facem pietre, si praf cosmic..Pentru ca ne uitam chiar noi, printre celelalte suflete fragile, care mai asteapta sa fie salvate..Inca..
No comments:
Post a Comment