Sint, asa, ca si cum si tu ai fi, asa..Adica, asa, impreuna, in tot, si in toate..Ca si cind ai intelege tot, din toate, fie ca e o furtuna in desert, sau o tacere in meditatia de dupa..Ca si cind totul ar fi fost tacut, dupa ce luptele ideilor s-au linistit..Ca si cind ai fi venit sa aduci un fel de pace universala dupa ce toate luptele s-au sfirsit..
Asa, pur si simplu..Tu, asa cum ai fost intotdeauna, omul care a inteles atitea, si care a stiut sa treaca peste alte vieti, doar ca sa fie alaturi, intr-un impreuna ce a depasit vremurile, si timpurile..Tu, acea fiinta devotata cum doar o pura feminitate a fost..Omul de dincolo de lumestile trairi..
Stii, eu ma mai gindesc la tine..Te vad, limpede..Si te inteleg..Esti omul pe care il vad, asa, printre toate himerele dimprejur..Cu contururi clare..Si ochi expresivi, si gesturi adevarate..Omul om, in bratele caruia chiar mi-as dori sa fiu, si sa-mi traiesc, asa, clipele mele adevarate..
E o speranta, asa, imprejur...Ca si cind toate ar fi renascut, printre toate..Asa..Ca fara un inceput, sau sfirsit..Ca si cind am fi reusit sa devenim ceva ce nu am stiut..
Simt ca inca ma mai plimb prin locurile acelea..Asa de cum erau..Cu tot, si cu toate..
No comments:
Post a Comment