Am vazut, am auzit, am simtit atitea voci care mi-au vorbit in limbile lor, proprii..Atitea constiinte atit de diferite, care s-au crezut ceva ce nu au fost, niciodata, si care mi-au urlat, in fata, atitea neadevaruri.. Tot ce am incercat sa fac a fost sa le las sa treaca, pentru ca era evident ca tot ce exprimau erau umbrele unor trecuturi ce, inainte de stingere isi manifestau cu o tarie salbatica, propriile neputinte..Nu? Si au fost atit de multe, si de aparent convingatoare..O, da..Bun, si acuma, dupa toate eroismele mele de a rezista, cine dracu imi mai da vreo medalie? Cine ma mai recunoaste ca un erou al rezistentei la atitea inadaptabilitati ale trecutului unor fiinte ce s-au agatat de lumile pe care, doar ei, in nestiut, le mai puteau intelege? Cine ma mai vede ca o varianta de treceri? Probabil, nimeni..Si e corect sa fie asa, poate..Pentru ca spatiul dintre constiintele noastre e unul atit de mare..Si asta ma face sa ma simt la fel de singur, cumva, dar si la fel de invingator, peste toate..Ce bine e sa stii ca ai putut sa depasesti ce a fost, uluitor de primitiv, inainte, ca sa poti privi cu un curaj uluitor de vizionar, inainte..
Habar n-am, e o epoca descoperirilor spatiale, in care totul urca atit de abrupt, inainte..Ma simt ca fiind o fiinta ce se uita la spatiul interstelar, ca la o incercare a unui firesc al technologiilor..Si care simte ca poate sa inoate in imponderabilitate cu curajul cu care toti se aruncau in fluidul lagunelor terestre..Ma simt bine, ca mai am instinctele ramase, care ma fac sa dau din miini, ca sa imi restabilesc echilibrul in vidul dintre lumi..
Pe ecran mai vad detaliile zborurilor..Sint bine..Mai simt in mine instinctul care m-a facut sa supravietuiesc atitor lumi, atit de diferite..
No comments:
Post a Comment