E atita tot, in tot..Firele destinelor celorlalti s-au construit in tesaturi complicate, si ne inconjoara, iar cu formele unor suprafete pe care am cautat, iar, sa le intelegem..E iar, atita tot, in tot..
Linistile au construit un platou, intre lumi..E atit de mult spatiu..Toate frumusetile au ramas, inca..La orizont se mai vad muntii..Cei vechi, si inalti..Dincolo de care au ramas toate razboaiele..Aici e doar sublimul din noi..Din toti..Aici mai sintem, inca, aceiasi..Si doar aici ne mai putem privi, tacuti..
Dincolo de munti sint peisajele celorlalte planete..Cele care ne urasc..Acolo, oamenii sint altfel..Acolo toate se intimpla atit de diferit..Acolo si sperantele se transforma in lichide mov, si dispar printre crapaturile dintre pietrele timpului..
No comments:
Post a Comment