Am uitat..Si ma simt ca si cind as lua-o de la inceput..Ca si cind as fi urlat singur la luna, fara sa fiu auzit, vreodata..Ca si tine..Ca si un ratacitor prin labirintul asta infinit al timpului..
Am uitat tot ce am fost, vreodata, demult..Toate pasiunile si durerile aduse..Am uitat ca am am stiut..Si ca tot ce am iubit mi-a adus atit de multe variante de iluzii..
Te mai vad..Te mai stiu..Imi mai aduc aminte de verdele crud al primaverii..Si de gindurile tale spuse, asa, la ureche, ca un secret..Te mai vad, timida, cum imi descriai lumea, si toate pasiunile ei..Pentru ca, si eu, te credeam atunci..Pe cuvint..Si, mai tii minte, cum iti spuneam ca gesturile tale imi amintesc de ceva..
Te mai jucai cu mine..Iti treceai degetele printre ale mele, si te uitai asa, la miinile mele..Stiu ca te uitai la mine ca la un om care a fost o fiinta, ca un copil al timpurilor..
Degetele fiinte ale pasiunilor..Asa spuneai..Frumoase ca lumile care ne asteptau sa le iubim..Degetele miini ce se asteptau, printre ginduri, si gata sa mingiie parti ale corpului..Degetele aduse pe trup, ca sa ii poata simti toata caldura..
Fiinte ce au trecut peste uitari..Degetele uitari, si degetele amintiri ale unor variante de fiinte vis, care au trait mai demult, si care isi revin, dupa atita timp..
No comments:
Post a Comment