Un cintec se mai aude, asa, ca venind de dincolo, din alte lumi..Il ascultam, cu toate fiintele, si il cautam sa-l intelegem..Pentru ca isi are atitea armonii atit de proprii, si unice..
Ne plimba prin lumi, ne trece prin tot ce ne-am fi putut imagina..Cintecul care ne plimba peste toti, ca si cind am fi plutit pe o nava a imaginatiilor celorlalti, plutind deasupra unor valuri pe cit de albastre pe cit e de liber spiritul cel calator si doritor de atitea noi orizonturi,,
Navigam..Inca..Pe atitea drumuri lichide..Si ne mai privim zarile, inainte..Mai calculam unghiuri, si repere, care sa ne duca la un zenit al propriilor sperantze..Mai cautam sa vedem ceva ce ne-a determinat sa incercam sa ne cautam drumurile, asa, cum ne-am fi cautat pe noi insine..Ca si cind nu ne-am fi cunoscut, niciodata..
Intre noi e doar un infinit..Ca o lume de lumi nestiute..Care ne-a facut sa ne cautam, asa, ca strainii..Si sa nu ne stim, inainte de a fi dorit asta..
Intre noi sint atitea priviri..Care ne-au separat, prin atitea culori..Care, cum..Priviri cu tonuri adinci, sau ascunse..Care ne-au pus fata in fata, ca sa ne cautam, intre atitea asemanari, sau deosebiri..
Sintem siluete..Ne simtim..Desi, nu intelegem de ce variantele din noi au curbele atit de diferite..
Ne vedem, inca..Asa, ca si cind am sti ca ne cunoastem de atit de mult..E un ritm imprejur..ll simti si tu, asa..
Timpul curge..Un timp..Ca o alta varianta de noi..Mai tii minte?
No comments:
Post a Comment