Lumea isi cinta propriile armonii..Cu extazuri si agonii, amestecate..Asa, ca si cum tot ce a fost inainte e doar o trecere banala, intre o stare, si alta..Lumea cinta toate..Si ne face spectatori la punerea ei in scena atit de elaborata..
Nu stiu, imi place asa de mult sa-mi amintesc de unii oameni, care au trait, demult, si au putut construi ceva care noua ne pare atit de adevarat si personal..Pentru ca ma las, inca patruns de armoniile din Sonata lunii, ca si cind as trai-o pentru prima oara, retraind-o..La fel, cu toate..
Vezi, sintem puncte pe spirala evolutiei..Care se misca, rotit, pe drumuri diferite..Traind diferit, aceleasi evolutii..Cu aceleasi senzatii de dinainte, si cu priviri perfect identice..
Noi cred ca semanam, asa ca reflexiile oglinzilor timpului..Doar trasaturile ne sint diferite, ca si cum ar fi fost redesenate de un artist care a reinventat toate geometriile..Si, care a glumit, cu toate, asa, ca si cind ar fi stiut ca lumea ar fi putut fi cu totul alta..
No comments:
Post a Comment