Peisaj oranj

Am zis de multe ori ca, gata, de miine ma schimb..Asa, fundamental..Ma transform in ceva ce as fi vrut sa devin..Asa am zis, si am crezut..
Dar..Dardardar viata asta e contorsionata, si instabila, si na, nici eu nu am putut sa-mi respect promisiunile facute mai demult..Pentru ca, sincer, oricit mi-as fi dorit, chiar nu s-ar fi putut intimpla..
Toate-s relative..Cui sa-i mai pese de ceva? Mai conteaza cit sa fie, asa, de pamplezir..Mai important e sa te intorci la tine..
O salata de legume adevarate, savurata pe o plaja plina cu oameni zimbitori, care danseaza pe tot felul de ritmuri, intr-un peisaj tropical, la un apus de soare..Un pahar de vin care zimbeste, printre transparentze la soarele care se duce, la orizont, intr-un apus oranj..O fatza feminina care iti explica ceva, despre ce simti ca traiesti, acum, printre mingiieri..
Esti tu, si acum, la fel ca si inainte..Identic, cu tot, cu toate promisiunile pe care le-ai respectat, sau nu.. Acelasi..Fiinta care si-a asumat acele intimplari, si, cu care, a mers inainte..Care a inteles, mai mult, sau mai putin, ce este, pentru ca a fost ce a fost..
Ce frumos e apusul asta..Seamana cu cel din cele imaginate..Poate miine va fi mult mai frumos..Sau, cel putin, la fel de frumos cu cel pe care chiar il vad..Ar fi absurd sa nu fie asa..