Tuesday, December 31, 2013

Spatiile timpurilor

Totul e imprejur..In spatii..In spatiile in care te regasesti mai usor..Care exista deja..Sau care ar trebui construite, din reperele spatiilor de acum..
Vezi tu, mintea isi face spatiile ei, proprii..Ca un regizor experimentat, care are un scenograf bun..
Spatiile prin care mergem sint de tot felul..Care arata in toate felurile.. Noi mergem privind la ele, si acceptind, uneori, sa cedam controverselor cu trecuturile..

Iluziile plecarilor

Aici, printre starile amestecate, ce vin reflectate..Aici, in picioare..Alternativ..Pe linga spatiile in care se mai vind, si cumpara lumi..Aici, in locul in care nu am primit nimic..Locul din care am putut doar admira..Aici.. Aiciul asta atit de precis, si de bine definit..Marcat cu vopsea lavabila..Aici..Locul de unde pornesc toate visurile, ca dintr-o gara uriasa, in care sinele sint invizibile..Locul in care vin alte vise..La ore precise..La fel de invizibile..Asa ca timpul..Totul e aproape o iluzie..Asa ca ziua de ieri..Sau ca cea de miine..

Intimplator

Daca as fi poet, as spune ca a mai trecut, intimplator, un an intimplator, printre noi..Care s-a nimerit sa ne gaseasca, intimplator, printre aceleasi stari dintotdeauna..Si printre aceiasi oameni..Intimplatori, si ei..La fel ca si noi..Asa..

La multi ani!

Cred ca mai sint momente cind e intelept sa ascultam..Orice ne vine..Sa privim imprejur detasati de orice trecut..Sa vedem ce nu am reusit pina acum..
Armoniile se invirt imprejur, peste tot..Toti sint concentrati la propriile fiinte..Viata pare ca a renascut din frigul iernii..E un fel de alta primavara..Una secreta, ce a iesit din labirinturile anotimpurilor..
E soare, si lumina..Zapada reflecta tot, si ne orbeste..Ce frumos..Pacat ca nu e atit de verde..Desi, daca ne gindim bine, verdele e peste tot, doar ca pe dedesubt..E doar acoperit de straturile astea trecatoare..
La multi ani! Sa ne fie anii care vin cu mult mai buni, si mai frumosi..Si mai plini de toate adevarurile astea care nu s-au aratat, din atita timiditate..Sa ne vina iubirile buluc, si fericirile impreuna..Sa ne regasim fiintele printre extazuri, asa ca vinul printre platourile pline, de pe mese..Si sa trecem mai usor printre probleme, asa ca dansatorii printre ritmuri..Si sa fim mai atenti la armonii..

Teleportari

Au mai ramas citeva ore din 2013..Mai trece un an, cu tot ce a insemnat..Se mai duc atitea..Miine e o alta zi, un alt inceput, multe variante de drumuri noi..De miine vom trai altfel, pentru ca asa spune calendarul..Nu stiu..Habar n-am, fiecare isi traieste viata in stilul lui propriu..Ca e un an nou, asta e pentru toti..Dar ce fel a fost, sau va fi, depinde doar de noi..
Ca sa incepem altceva probabil ca e buna o analiza a ce am facut, sa ne privim critic in oglinda timpului, sa ne studiem faptele, si intimplarile..Sa ne gindim, sa vizualizam, sa ne imaginam cum ar fi fost daca.. Adica sa facem totul deschis..Desi, poate ne-ar ajuta, si nu ne-ar ajuta, toate astea..Pentru ca lectiile invatate sint in noi, in ce sintem, fie ca le spunem, sau nu..Un bilant poate e mai frumos sa-l facem privind la ce a fost bun.. Ca, plecind de acolo sa elaboram strategiile de viitor..Iar ce a fost rau sa maturam, sa-l dam deoparte, sa-l bagam sub pres, sa-l ducem la gunoi, nu stiu..Mie mi s-a acrit de rele, mi-e scirba de mizerii, si nu vreau sa le mai vad..Vreau doar sa imi vina inapoi luminile acelea colorate din vremurile frumoase..
Poate ca de asta ma teleportez in lumile petrecerilor de revelion, de altadata..Cind erau mese intinse, cu tot ce iti imaginai, meseni veseli, si rosii in obraji, de parca ar fi venit de afara, atmosfera exuberanta, si muzica pe care dansau tot felul de indragostiti..Un brad mai clipea din lumini, intr-un colt, si atmosfera se schimba de la ora la ora..Ce bal, ce masti, ce soare de lumini..Ce viata de vis traita artificial, si autentic, in acelasi timp.. Ce sala mare, ce dansatori desavirsiti..Cite urari, admirari, si priviri cochete..Ce tinute, cite maniere, si bun gust in toate..Ce mincaruri alese..Cita eleganta in atitudini, si gesturi..Cit trecut atit de frumos sublimat in privirile de acum..

Strategii

Orasul e alb..S-a acoperit cu un puf inghetat, ca sa se mai protejeze de pasi..Poate ca a vrut sa-si faca amintiri, si el..
Orasul are aceleasi ierni..La fel de reci, si de bine conservate..Seamana perfect cu iernile de altadata, cind mergeam, prin zapada, spre examene..Cind tremuram de frig, si de frica, si ne lasam dusi de multimi, spre un loc anume, in care nu mai conta nimic..Locul prabusirilor, sala amfiteatru unde era, de fapt, examenul..
Pina sa intru aveam o stare oscilanta, intre agonie, si extaz..Si eram resemnat, ca fie ce-o fi, daca va fi sa se intimple ceva bun, se va intimpla, daca nu, nu, dar vroiam sa scap de toate, sa ma intorc acasa si sa ma culc sa-mi recuperez somnul..
Si scapam, dupa ce luam examenul..Doar ca, normal, nu m-as fi dus acasa, fara sa savurez momentele de glorie urbana..Si o luam, la pas, pe drumul de intoarcere..Mai nene, ce frumoasa era lumea..Acuma nu mai conta ca era la fel de frig, zapada, vint..Absolut deloc..Oamenii erau mai zimbitori, mai draguti, mai comunicativi, cladirile mai artistice, luminitele mai colorate, masinile mai masini, magazinele mai pline de chestii, ce mai, totul parea profund diferit, ca intr-un joc al evenimentelor fericite..Divin, si feeric..Si ma gindeam ca, de fapt, viata e asa cum ne-o facem..
Sigur, fericirea asta avea un pret, platit in avans..Dar era atit de bine, acuma..Si evident ca restul nu mai conta, oricite alte agonii ar veni, dupa..Pentru ca sigur vor veni..Dar erau neimportante..
Ma gindeam ca fericirile astea ne vin asa aleatoriu..De ce nu ne construim noi, fiinte inteligente, o baza, ceva, un fundament stabil de fericire? De ce ne lasam dusi de val, si nefericiti? Pentru ca, sincer, avem o infinitate de motive de fericire adevarata..Clar..Lucruri mici, si reale, intimplari, intilniri, orice ar putea deveni un motiv.. Sigur, viata e dilie, si ciudata, si neasteptata..Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca din a ne trai satisfactiile adevarate..Si daca viata nu ne da ce speram, asta ar trebui sa ne determine mai mult sa ne colectionam, undeva, in cutia cu maimute, absolut tot ce ne-ar readuce fericirea..Simplu..Pai na..Altfel, daca nu am face asta, ce s-ar intimpla? Sa ne traim alternativele nasoale? De ce? In fine.
Trebuie o strategie..Adica sa gasim niste metode, ca sa ne pastram sperantele..Pentru ca afara e iarna, e frig, si lumea e rea..Bine, dar asta a fost de cind existam..Ceilalti au avut strategii mai bune? Sa studiem..

Monday, December 30, 2013

Explorari

Imi vine asa, citeodata sa mai fug din lumea asta, atit de concreta si fixa..Sa ma duc, undeva, oriunde, prin locuri imaginate, de mine, sau de altii..Undeva printre posibilitatile de existente, explorate, sau nu..
Mai exista atitea lumi, dincolo de noi, si de care nu stim..Care ne asteapta..A caror intilnire e doar la latitudinea noastra..Si, pe care o putem explora atunci cind chiar ne simtim pregatiti..Lumi deschise, cu spatii mult mai mari decit propriile spatii interioare..Care vor sa ne fie prietene..Lumile alternative..Ale variantelor regasirilor..
Noi mai cautam..Nu stim ce anume..Ceva de dincolo..Entitati care sa ne sugereze raspunsuri la intrebari pe care nu am stiut cum sa le punem..Constiinte care sa ne semene..

Raza norocoasa

Nu stiu cum percepe lumea iubirea..Asa cum nu stiu ca ar percepe altceva..Pentru ca si eu vad, in felul meu.. Dar, indiferent de ceilalti..Eu ma gindeam la iubire ca la o varianta de a ma regasi printre visurile si gindurile unui alt om, care, s-ar fi intimplat a fi, o femeie..
Bine, in viata ne desfasuram abilitatile, ne cautam o varianta de viitor, si de eliberam toate energiile..Mergem cu viteza inainte..Dam drumul la existentele posibile, ca sa descoperim drumurile accesibile..Si ca sa ne identificam cu ce e posibil, cumva..
Nu stiu cum identifica lumea iubirea..Poate ca o varianta mai buna a lor insisi..Sau ca altceva ce au visat, si transformat in ideal..Eu am vazut iubirea ca o alternativa la tot ce imi era impus..Ca o eliberare..Ca o posibilitate de a visa, si de a schimba..Nu stiu..O iubire e la fel de placuta, pe cit e de surprinzatoare, atunci cind se intimpla..Ca o raza ce topeste toate cristalele lumii asteia inghetate..Venita de undeva de sus de tot.. Vezi, iubirea e o speranta ce lumineaza doar pentru tine..Pentru cel care ai fost acolo, si atunci, cel mai norocos om de pe toata planeta..

Visuri congelate

Pare ca am simulat ceva..Nu am putut sa joc rolul de alchimist, suficient de bine..Pentru ca nu am reusit sa par a separa aurul de plumb..Sau de alte substante ce pareau suficient de stralucitoare..Ce nostim.. Nu am pacalit pe nimeni..Nici macar pe mine..Nu am schimbat nimic..Si totul a ramas la fel..Identic cu ce a fost..
Prin aer trec vibratiile induse ale aceleiasi lumi..Care se percepe identic, pe ea insasi..
Oamenii au ramase, in oglinzi, aceleai reflexii..E frig..A inghetat tot..Timpul s-a blocat si el.. Nici privirile nu mai trec dincolo de fetzele congelate ale fiintelor..Lumea e cubica..Totul a devenit suprafete, unghiuri, si volume transparente..Traim o noua era..A unor eterne nemiscari..Fixate in blocuri cu geometrii classice.. Si suprafete matematic determinate..Am murit cu mii de ani inainte..A mai ramas doar spatiul imprejur..

Fluid topit

Keep talking..Spune-mi..Lucruri ce vin de dincolo de ce am crezut ca stiu..Ca sa cred ca mai pot sa inteleg..
Stiu ca nimic nu mai e la fel, ca atunci, cind exista o logica..Acum e altfel..Logicile s-au dizolvat in timp..Totul e mult mai fin si subtil..Mai adaptat la variantele care sintem..Ne inconjoara cu mai multa grija a atingerilor..
Acum parca ne simtim, pe alte nivele..Parca ne-am dezvoltat toate simturile, ca si cind ar fi trebuit sa ne ridicam, obligati de unele presiuni..Ne-am adaptat la ceva..La ceva impus, nu stiu sa-l definesc sigur..
E in aer ceva..Ceva care seamana cu trecerile timpurilor..Ceva simtit cu toate simturile..Si care se schimba, continuu..O perceptie..Detaliile par ca devin uriase..Asa ca si imaginea din oglinda..Totul curge imprejur.. Se dizolva toate, in toate..Curbele curg..Ca in zilele cind universul  ne-a acoperit cu lichid..

Cristale

Cristalul are valoarea lui simbolica..Pentru ca e clar, ordonat, si echilibrat..Si reflecta in timp ce refracta lumina, si da senzatiile tuturor culorilor posibile ale razelor..
Lumea pare a da o valoare unor cristale, doar pentru ca pricepe ceva, din ce reprezinta..Sigur, diamantul are proprietati care..Iar alte cristale sint elaborate, au stabilitatea unor structuri bine facute..
Sigur, cristalele pot fi si reci, uneori..Dar nu prin ce reprezinta..Poate doar prin ce incearca altii sa induca.. Desi, prin transparenta lor se pot sesiza multe masti ce cauta variante de..Cristalele au limpezime..Ele arata luminile, din orice directie ar veni..
Ce bine ar fi sa aducem si in viata noastra, si in societate, putin din ordinea asta elaborata a cristalelor.. Sa facem din cristale modele de valori..In care sa aranjam toate..Ca in Superman, cind cunoasterea era criptata in cristale..
Noi ar trebui sa mai trecem peste aparentze..Si sa acceptam adevarurile..Chiar daca nu ne convin..Nu?

O specie de bampiri

Nu stiu, cred ca am si eu, ca toti, fobii..Nu stiu exact cite, dar sint, si le simt, oho, si inca cum..Acuma na, nu e o tragedie pentru altii asa cum e pentru mine..In fine..
Urasc haosul..Adica dileala, de oriunde ar veni, ca e de la ceilalti, de la chestii, de la trestii..Ilogicul.. Amorful..Molushteala..Noroiul, mlastina, tot ce e mizerabil si nu are o forma palpabila..Ca e concreta, sau indusa prin metode de manipulare..Oricum ar fi..Na..Mai nene, si sint atitia capabili sa iti bage in suflet atitea, ca trebe sa fii atent, sa te protejezi..Ca-s foarte dibaci toti astia, s-au modernizat si ei..Si unii sint foarte subtili chiar..
E o notiune acuma, vampir de energie..Si probabil se refera la genul ala de cretini negativisti, care nu accepta nici un fel de argumente..Bun..Dar aia care vor sa faca rau, pe aia cum sa-i numim? Vampiri de ce? Plus, ca unii pozeaza relativ bine social..Si prostia generala ii ia drept buni, si le da dreptate, orice ai face, sau spune.. Cum te poti apara de ei? Doar sa-i ignori? Nu prea cred, pentru ca au o tenacitate infinita in ei, ii stiu, pentru ca am avut ghinionul sa-i intilnesc..In fine..Rai, si determinati sa faca rau....
Acuma sigur, nu te poti astepta la nimic bun din partea nimanui..Dar e o limita si in prostia asta generalizata.. Chiar nu se poate orice..Pentru ca nu ne-am numi o societate moderna..Cita e..

Cuvinte browniene

Se pot spune muuuulte..Despre orice..Se pot insira cuvinte peste cuvinte, peste cuvinte, asa, in dorul lelii, ca sa iasa o lalaiala incolora, cu ceva miros nasol..Asta da..Mai greu e sa sintetizezi niste idei, cit de cit, nu chestii profunde, dar macar sa fie acolo ceva..Sa spui ceva care macar sa aiba sens pentru cineva..Sau, daca nu idei legate, macar cuvinte interesante, asa, care sa creeze niste imagini..
Nu stiu daca mi se intimpla doar mie, sau doar asa am senzatia, ca-cuvintele se misca brownian..Vin, pleaca, unele peste altele, se dau cu capul de toti peretii, sar, se zbenguie, te trag de nas, se strimba la tine, se dezbraca, alearga, se ascund..Fac orice ca sa te distraga de la logica ta proprie..Si te mai gindesti daca a avea sens in ziua de azi e normal..
Acuma, ca sa fie bagat in seama, un text trebuie sa inceapa prin a atrage atentia..Si pentru asta poti folosi o colectie intreaga de denumiri populare date, sa zicem, organelor sexuale..Lumea e atrasa..Ma uitam si la mine, ca sa citesc ceva trebuie sa-mi spuna ceva citeva cuvinte pe care le citesc pe diagonala, sau aleatoriu, sa zicem, pentru ca a citi pe diagonala e un fel de a spune..Sau ca sa ma uit la un film aleg scene la intimplare, si vad cum sint facute..Si daca ce vad e artistic construit, adica are o forma elaborata, pe urma caut si fondul.. Altfel na..
Azi e libertate la a folosi orice cuvint, in orice fel..Numai ca marea majoritate a textelor rezultate sint absolut inepte..Zic asa, in general, fara a cauta sa ma iau de cineva anume..E o prosteala nene, oooo..Dar mai sint si texte care efectiv iti dau o stare nasoala..Ca in articolele din presa..Fara sa generalizez, desigur..Ca la tv deja e caz de boala psihica:)) In fine..
Cum ziceam, cuvintele mai vin, se mai duc..Mai bine ar fi sa folosim cuvinte bune si frumoase, chiar daca nu sint legate intre ele..Asa, de amorul artei..Ca sa ne faca sa ne simtim ca-contam si noi pentru limba, si ea poate fi chiar prietenoasa, uneori..Acuma bine, nu trebuie sa avem pretentii..

Sunday, December 29, 2013

Armoniile verii

Ce bine suna ritmurile verii..Asa ca si cind am fi uitat tot ce a existat vreodata..Ca si cind te lasi acoperit de ritmurile unor cintece usoare, si firesti..Fara sa-ti imaginezi nimic altceva, decit..Cind esti acoperit de o umbrela mare, si te lafai, pe o plaja, plina cu fiinte iubitoare de libertate..Un loc in care cinta toti, si se bea bere, si toti viseaza la ceva ce e universal..
Ma mai gindesc cum era in unele trecuturi..Ca sa le compar cu ce vad acum..

Noi, printre ceilalti

Te cunosti doar superficial..Pentru ca te vezi in realitatea reala doar atunci cind viata iti arata fete monstruoase, si te pune sa reactionezi..Viata cea neiertatoare..
Nu stiu, fiecare isi are propriile constructii de valori..Fiecare vede cum poate, tot..E firesc..
Vezi, imprejur e tot ce exista, ca o suma de variante..Variante din care alegem, fiecare, dupa cum ni se potrivesc..
Noi sintem piese din constructia asta complicata, a lumii..Si atit..Piese cu limite..
Departe, acolo, sint atitea..Atitea variante de combinatii posibile..Care pot construi lucruri la limita imaginatiei..
Cred ca de multe ori uitam ca putem face atitea, si ne lasam purtati de atitea idei preconcepute ce ne vin din societatea asta cu viziuni atit de limitate..Ne complacem, ca sa dam satisfactii unor viziuni inguste si limitate..
Nu stiu, lumea o socotim ca un etern ideal..Ca si cind acceptam limitele joase, doar pentru a fi acceptati intr-o realitate slaba, si sa ne simtim sociali, si de succes..Ca sa ne fie bine doar pentru ca simulam ca existam intre reperele atit de inguste ale celorlalti..Asta nu e viata propriilor euri..Cred..Asta e o mizerie pe care o acceptam, doar ca sa ne inchipuim ca mergem, asa, cumva, inainte..
Stii, noi venim dintr-o primitivitate demonstrata..Si, ca sa ne depasim conditia, trebuie sa ne demonstram capacitatile..Si facem asta metodic..In fine..In lumea asta moderna, nimanui nu-i pasa de nimic..e evident, si firesc..Ramine doar sa fim ce doar noi insine credem ca sintem..Printre ceilalti..

Lumile intimplarilor

Spatiile si timpurile se rasucesc, si se combina in variante neimaginate..Ca sa ne reconstruiasca in minte, atitea amintiri..Ca sa ne reintoarca la variante de vieti, la care am avut acces cindva, intr-un trecut pe care l-am trait..Sau am crezut ca-l traim, asa cum a fost..Ca in variantele de vieti, care au fost, atunci..
Cred ca nu mai stiu ce a fost, pentru ca am uitat..Mi-a ramas doar amintirea a unor anumite experiente.. In care totul era atit de frumos, si greu de povestit, pentru ca era atit de plin de viata, si trairi..
Acum totul e o consecinta a acelor vremuri..Ce se intimpla e ce a fost posibil, sa derive..Ca intr-o evidenta a faptelor intimplate..In care toate exista, ca firesc, al premeditarilor..
Acum este ce este, real, dupa ce toate au trecut..Dupa intimplarile intimplate..Dupa ce toate s-au transformat, ca sa devina, ce sint, si, pe care, le putem observa..Tangibilitatile..Cele atit de clare..Formele cu contururi, ale continuturilor..
Acuma poate ca am trecut de formele de atunci..Nu mai stiu..Pentru ca mi se intimpla atit de des sa uit atit de multe..Uit ce a fost, parca doar ca sa-mi amintesc, atunci cind vreau sa retraiesc ceva..Ca si cum as vrea sa ma retrag in unele lumi in care doar eu, singur, ma regasesc..Lumi ale unor trecuturi, in care era atit de frumos..Si, in care aveam libertatea sa visez atit de neasteptat..Lumile mele cele atit de dulci, si apropiate..

Variante de reintoarceri

Uneori, cind recitesc ce am scris mai demult, imi revin in minte viziunile acelea..Peisajele, locurile, senzatiile, amintirile..Toate se invirt imprejur, sau se arata, cind clar, cind ambiguu, dar stabil si autentic..Vad scene si oameni, care imi aduc aminte de unele timpuri, cind priveam intr-un anumit fel, totul..
Calatoria prin trecut are un anumit fel de fericire..Pentru ca te intorci la acele nivele, si ritmuri.. Lumea e o suma de variante, pe care le acceptam, sau nu..E un sir de posibilitati, si parca, nimic mai mult..
Calatoria prin prezent are si ea un anumit fel de fericire asociata..Doar ca, acum, toate au cu totul alte nivele, si ritmuri..Acum e totul foarte complicat, si foarte, foarte intens, si concentrat..In fine..Asa e prezentul, asa e mediul , asa sint oamenii de acuma..Asa e totul, pentru ca asa il intelegem..Asa este cum este..
Calatoria in viitor e utopica..Pentru ca pe acolo e o alta lume..Cu totul alte variante posibile..Alte personaje.. Alt spatiu ce a derivat din alt timp..
Timpul nostru este acum, intre ce a fost, si ce va fi..Construit intre complicatii de atitea situatii..Si parca imi aduc aminte de orele petrecute intr-un laborator de stiinte, in liceu, in care atmosfera era clara, si neexplicata, si in care ne priveam intre noi, cautind sa intelegem ce traim..In acel loc plin cu dulapuri, portrete de oameni de stiinta, planse, si intrebari nepuse..Loc in care se mai dadeau raspunsuri, pe care le intelegeam cum puteam..
Si asa a fost viata noastra, plina de tot ce credeam ca intelegem a fi fiinta proprie..Fiinta noastra cea necunoscuta, inca, ce se mai plimba printre fiintele necunoscute, ale tuturor celorlalti..Asa ne-a fost viata.. Compusa de spatii, si timpuri, amestecate..In care ne-am plimbat prin ceva ce ne parea, atunci, accesibil..

Societatea si geniile

Viata e relativ previzibila..Cind e..Ca se poate sa nu fie, cind nu e..Logic..Dar, in toata liniaritatea asta plictisitoare, mai apar momente in care se complica multe..Si, atunci, stai si asculti de la min 16, concerto 3 de Beethoven, pentru ca acolo se intimpla o liniste relativa, care prevesteste un sir de intimplari in cascada.. Sau asa imi pare mie..Dar momentul e fabulos de autentic..Ce inseamna geniul..Oameni rari..Si norocosi ca au fost intelesi, si stimultati de vremurile pe care le-au trait..In fine..
Azi a fost caldut, frumos, zi de plimbare..Mai e un pic si vine si 2014..Am mai imbatrinit cu un an..Beton.. De fapt imbatrinim in fiecare zi..Si ma gindesc ca ne aniversam ziua de nastere o data pe an..Dar fiecare zi implinim o alta virsta..Care nu e o cifra rotunda, dar e o virsta unica, cunatificabila in timpul scurs de la nastere..
Ne transformam continuu..Daca ne-am fi nascut in anul 5000 am fi trait altfel, poate mai mult, si ceva mai interesant, pentru ca societatea de atunci va fi cu totul altfel, mult mai receptiva, si inteligenta..Dar ne-am nascut acuma, in vremurile astea schimbatoare, si indiferente..Asta e..Norocul nostru..Bine, acuma sintem norocosi ca nu ne-am nascut pe vremea razboaielor, sau in alte societati..Tot ce se poate..
Ma gindeam ca am trait sa vedem revolutia romaneasca din 89, si cum a picat un imperiu faraonic ce parea etern..Si ma gindeam la oameni, cum s-au transformat si ei..Si cum societatea aceea duplicitara dinainte, a devenit atit de ipocrita, pe urma..Cum s-au organizat smecherii, ca sa fure eficient..Cu acceptul poporului, se intelege, pentru ca altfel n-ar fi functionat..Ce vremuri..Ce oameni..Ma uit ca justitia romaneasca e cumparata, si toate anchetele arata o increngatura de mizerii inimaginabila..La care toti romanii sint martori.. Oare cind va reveni totul pe drumul european, asa cum anticipam inainte? Cit va dura? In fine..
Plecasem de la viata, spirit, si genii..Si, ma gindeam ca, in curind societatea va descoperi de timpuriu un geniu, si il va sustine, pentru ca e in interesul ei propriu..Si, atunci va fi mult mai bine..Infinit de mult..

Saturday, December 28, 2013

Premii pentru adevaruri

Cica adevarul nu se poate vedea decit prin lentile foarte speciale..Si scumpe..Care cer ori bani, ori efort de elaborare..Si se mai spune ca adevarul e o notiune la care nu prea putem ajunge, nici macar tangential, pentru ca nu avem o pozitie suficient de buna, in care sa vedem tot, si sa putem cintari tot..In fine, noi ne luam privilegiul asta, de a vorbi despre adevar, despre tot adevarul, pentru ca ne face sa ne simtitm mari, si liberi, si, in general, piloti buni si capabili sa zboare pe orice fel de nava, oricind, si oriunde..
De fapt e evident ca adevarul e o notiune filosofica, un fel de ideal teoretic, pentru ca este acolo, sus, undeva deasupra, si ne priveste detasat..
Noi avem, in schimb, adevarurile proprii..Ale noastre..Cu care am construit un sistem de valori..Si, pe care il mai aratam lumii, asa, cind simtim ca e oportun..Si daca mai primim si mici comunicari, sau exercitii de admiratiune, asta ne face sa ne simtim foaaaarte bine..Exceptional chiar..Ca si cind am fi primit un premiu galactic:))

Trecerile prin lumi

Ca ne datoram trecutului, prezentului, viitorului, habar n-am, noi sintem absolut exact cei care sintem, nici mai mult, nici mai putin..Si asta ne face sa ne cautam locul propriu in realitatea asta..Si cred ca nu trebuie sa-i blamam pe ceilalti pentru ca nu sint ce sintem..Nu, cel mai inteligent si rational e sa ne detasam de ei, si de societate in aceeasi masura, si sa ne cautam drumul nostru, propriu, inainte..Atit, si nimic mai mult..Nu trebuie sa ne lasam influentati, pentru ca asta nu ne ajuta..Lumea nu e un loc comod, sau unul al valorilor..Lumea e o varianta a unui spatiu comun, in care traim, impreuna cu ceilalti..
In fine, eu, sincer, nu am inteles lumea niciodata..Si nici oamenii..Si nici femeile, sau pe mine, de asta sint singur..Am inteles putin din comunicarea asta, imediata..Sau poate asa am vrut, pentru ca nu am considerat compromisul, suficient de onorabil..Ma rog..E o optiune..
Viata e trecere, e timp scurs ireversibil, si viitor, inca, inainte..

Bilant exotic fara regrete

Un loc e o suma de valori care au trecut pe acolo, si care au ramas in constiinta timpului..De asta, cind traiesti un timp intr-un loc, iti ascociezi acele valori..Si apoi te muti in alt loc, alte valori, apoi alt loc, si asa mai departe..Viata ta devine constiinta perceptiilor tale asupra acelor valori insumate..Valorile locurilor..
Oamenii sint la fel peste tot..Difera intre ei doar prin experientele traite..Prin trecutul propriu..Prin locurile in care au fost, si care le-au lasat amintiri..Atit..
Mai sint 2-3 zile, si vine alt an..Sa speram ca va fi cu mult mai bun, si mai frumos..Cica e cu 14 in coada, adica de 2 ori magicul 7..Sa vedem..Ca si magia asta a numerelor arata bine doar pe hirtie, ca in realitate.. Ar fi fain un revelion undeva prin Caribbean, sa stai pe plaja la umbra, la caldura, sa te mai duci in apa, sa te mai holbezi la pesti, sa vezi asfintiturile alea pline de culori, sa mai dansezi  pe ritmurile alea tropicale, sa mai vrajesti o tipa exotica, sa mai bei un Porto dulce si intarit, sa mai maninci o chestie din mare, alt coctail, alt dans, alt flirt, pina pici in nisip, si dormi pina dimineata in sunetul linistitor al valurilor..Dupa care sa vina ceva, habar n-am ce, ca lumea asta oricum e varza..
Cum ziceam, un loc e o suma de valori..Iar noi sintem o suma de amintiri a locurilor..Sau nu..Sau da..Sau orice..Imi aduc aminte ce frumos era, atunci, demult, cind locurile parca nu incepusera sa ne impresioneze.. Aia viata libera..Ce vremuri..Ce extaz, cite variante, ce trairi, cite planuri, cite sperante..De fapt, daca ma gindesc bine, cred ca au ramas la fel, cam toate..Doar s-au mai acoperit un pic de praf, dar le luam, le stergem, si pac, stralucesc, ca noi..Aha..Ca aproape noi, da na, timpul isi pune amprenta pe toate..Lasa ca din avion nu se vede..Hai noroc! Tot cu Porto..Asta l-o fi baut Porthos din 3 Muschetari..Chiar, oare ce mai fac muschetarii? Ca de mult nu i-am vazut..

Friday, December 27, 2013

Sarbatori frumoase

Cica acum 2000 de ani s-a nascut, undeva, departe, un copil ce se spune ca a fost regele lumii..Si care a trait doar 33 de ani, dar ce ani..Noi am auzit de el doar asa, din vorbe, si din citite..Era un fel de om, care a luat toate asupra lui, si ne-a mai eliberat de toate relele pe care le-am facut..Si se spune ca a fost omorit intr-un fel urit..Tocmai el..Hm..Ma gindesc ce i s-ar intimpla astazi..
Acum, cind e iarna, ne mai amintim de el, de omul acela ciudat, care ne-a spus atitea adevaruri..Care despre noi, care despre ceilalti..Acuma ne mai gindim la ele, si incercam sa le intelegem cum putem..
Sarbatori fericite! Si suflete deschise spre toate, care cite bune, sau mai putin..
Citeva colinde de ascultat, ca sa mai simtim cum suna linistea profunzimilor..

Thursday, December 26, 2013

Viata versiuni

Viata ne e o suma de atitea intimplari, care parca ne acopera, cu tot, si cu toate..Si care ne determina intelegerile, cumva..Pentru ca, parca, au in ele sensuri nebanuite..Si ne fac sa ne simtim mai degraba papusi manevrate de un fel de spirit care e, undeva, mult deasupra..
Intimplarile le-am asociat cu o entitate..O versiune, din toate, a  ce am fi putut fi..
Uneori se mai intimpla sa ma trecem pe linga infinituri..Ni se mai intimpla sa ni se intimple..Sa le atingem, si sa raminem cu urme, pe miini..Un fel de pete de culori nevazute..Care nu se mai sterg, oricit ne-am spala..Dar, care, poate ca valoreaza mai mult decit orice..Si ne ramin acolo, tot acolo, si le vedem atit de frumoase.. Ceilalti nu le vad..Pentru ca ei nu stiu sa le vada..

Wednesday, December 25, 2013

Petrecere

Un restaurant, o masa, o discutie intre prieteni de pahar..
O sorbitura cu zgomot..-Ba, da ce te-a taxat seful, hahaha, esti bou, trebuia sa ai coaie, sa-i zici si tu ceva. Ai tacut, si acuma te-a luat de prost..Sa vezi ce rideau vacile alea de la contabilitate cind au auzit..
-Du-te ma, ce pula mea vrei, sa-l injur de ma-sa? Ca sa aiba motiv sa ma dea afara? Te-n ma-ta!
-Nu te dadea ma cretinule, ca avea nevoie de tine, plus ca tac-tu e prieten cu el.
-Lasa, taica-mio cu ale lui..Il bag si pe ala. Mai zi de chestia aia cu frac-tu.
-Ma, n-a fost asa ceva sa imi placa, da a fost misto. Am fost la petrecerea lu' sefu' lui, la vila, iti dai seama, chestie misto, sa vezi la intrare valet in frac, sa-mi bag pula, ne-a luat hainele, ne-a condus in salon, bai, chestii de eticheta..Mama ce misto, nevasta-mea l-a luat de brat pe ala, si s-a dus in living, sa vezi acolo fitze, tinute ba, papioane, costume scumpe, habar n-ai..
-Si cum a fost?
-Bai, neam de neamu tau n-a vazut! Ne-am conversat pe chestii, adica na, aia ziceau, si ziceam si io, da nush ce, ca oricum asteptam sa vina antreurile..Ne durea in pula si de ei, si de casa, vroiam sa vedem ce halim, pai na, la asa fitze, pula mea, chestii trasnet ma..Si sa vezi ca pizda de nevasta-sa isi tot dadea talente cu casa, si se dadea rotunda, pula mea, femeile, stii tu..Da misto tipa, si draguta..As lua-o o tura..Si dansa cu toata lumea, discutai cu ea lejer, sa-mi bag, meserie de meserie..
-Si haleala?
-Ba, la antreu au fost chestii cu pesti, si icre, si ceva sendviciuri cu tot felul de chestii, nu stiu sa-ti zic, da erau atit de misto, mama, am mincat aproape un platou, dupa care am tras un coniac de ala adevarat..Am mai tras niste dansuri cu nevestele alora, asa de dupa antreuri, da' nu la sentiment, sa nu ma ia aia la ochi..Decent, si na, la distanta, bai si ce melodii misto aveau..Da le-am pipait io asa, la meserie..
-Si haleala?
-Ma, dupa ce am obosit, au adus si masa festiva..Bai, cazi pe jos daca-ti zic. Vinat ma, n-ai mincat tu si tot neamul tau asa ceva..Ceva de n-am auzit in viata mea, sa mor io..Niste chestii alambicate ma, ceva ce n-ai visat, nu stiu, facute de nush ce specialisti..Acuma portiile nu erau mari, iti dai seama, bai, da cind le-am mincat m-am gindit ce misto de mine..Bai, ceva super..Nevasta-mea zicea ca nu-i plac, da i-am zis sa-si tina gura..Pe la 3 am roit-o, am zis ca mai am ceva documente de facut si valea..
-Ai plecat?
-Normal..Ce dracu sa mai fac acolo, dupa ce le-am halit tot, si baut, ca un porc..Ma tineam de nevasta-mea ca m-am imbatat..Da am plecat ca un domn ma..Ce pula mea..Si le-am urat toate urarile..Bai da ce casa misto aveau..As vrea si eu sa stau ca ei..Si ma gindeam, cind ma imbracam sa plec, ma, oare cit de bine se fute nevasta-sa?

Modernism

Fiecare "gen" de comunicare, sa zic asa, are propriile limite..Scrisul, filmul, artele plastice, au specificul lor.. Uneori poti spune anumite idei mai usor, intr-un anume fel, cu anumite metode..Probabil ca metoda ti-o alegi de la inceput, si iti dezvolti conceptele in specificul acela, propriu..Se poate..Mai ales, ca, acuma, filmul iti da toate variantele, combinate..Pentru ca poti vorbi, spune, in film, in timp ce asociezi secvente sugestive..Bine, pentru cine chiar poate sa faca asta..
M-am saturat de "modernismul" asta imbecil si hipnotico-cretin..Asta nu e arta..E doar manipulare a unor dilii, ca sa ia fata unor prosti..Sigur, cautam noi metode artistice, experimentam continuu, analizam ca sa construim metodic..Mie filmele alea pretins-artistice mi se par niste bazaconii..Bune pentru semi-docti, si cu tendinte bolnavicioase:)) Rahaturi de prostit mintile slabe..
Sigur, acuma e modern sa ai chestii ample, ca scene..Ca sa ce? Ca nu vezi idei, de nici un fel, sau trairi.. E sec, stupid, si slab, cam tot..Sigur, e spectaculos, nimic de zis, te lasa masca toate efectele alea speciale.. Dar iti dau trairi nasoale, ca si cind ai minca sapun parfumat..Bleah..
In operele astea moderniste toate sint socante, cretine, brutale, si haotice..Pleci naucit de la asa ceva..Unde sint spectacolele alea pline de seva, si mister, care sa te puna pe ginduri, si meditatii? In fine..Prefer tot ce e classic, pentru ca acolo chiar aveai ce vedea..Sa aperam ca vor reveni, cindva..

Prietenii

Traim printre ceilalti..Asa cum si ceilalti traiesc printre ceilalti..Si, pentru ca sintem fiinte sociale, cautam sa comunicam, prin tot felul de metode..Dar, pentru ca avem propria viata, si pentru ca nu ne putem intelege cu toti, cautam sa ne facem amici..Sau, chiar prieteni..
Am trecut in ce am trait pina acum, prin unele momente dificile, in care simteam ca nu prea mai exista iesire.. Si mai simteam cum depresia ma asediaza..Eu sint foarte optimist si increzator in mine, de obicei..Dar atunci, in acele momente, in care parca toate sperantele erau luate de furtuna, vedeam imprejur doar oameni gata sa ma termine, cu gesturi foarte concrete, si eficiente..
Si de atunci am preferat sa reduc comunicarile la strictul necesar..Si mi-a fost mai bine..
Dar aveam nevoie de un gest prietenesc, de ceva frumos, nu stiu, orice care sa ma faca sa mai cred ca mai exista ceva uman in toti..Si, incepeam iar, si iar, sa caut alti oameni pe care sa mi-i fac prieteni, desi, pina atunci avusesem un sir continuu de deziluzii..Si, ma gindeam ca poate si eu sint vinovat de asta..Dar aici se pot spune foarte multe..
Si, ma gindeam, oare cum ar trebui sa fie un prieten? Poate un om care intelege multe, care are valori, si caruia ii pasa de mine..Care ne ajuta exact cind am nevoie mai multa de orice fel de ajutor..Si nu neaparat material, nu, poate un prieten e cel care, prin vorbele si gindurile lui, ne sprijina..Si care ne e alaturi si la bucurii, ca si la dureri..Un om sincer, deschis, si pe care l-am vrea alaturi cit mai mult timp posibil.. Constiinta noastra din oglinda, si care stim ca are, undeva anume, pastrat doar pentru noi, cel mai frumos zimbet din lume..
PS Si prietenia e perceputa in mii de feluri, dupa subiectivismul fiecaruia..Depinde de valori, si de situatii, de multe ori..Dar, daca prietenia e bazata pe adevar, sinceritate, si deschidere, atunci este stabila, si poate evolua foarte frumos, ca sa ne faca mai buni..

Monday, December 23, 2013

Variante de a fi

De multe ori am stat si m-am gindit ce ne separa, pe noi, oamenii, unii de altii..O prima aproximare este, evident, educatia..Si educatia ce inseamna de fapt, in ce se traduce concret?
Educatia inseamna cunoastere..Multe date adunate, separarea lor, si asezarea pe o scara a valorilor, dupa multe analize si sinteze..O minte educata este una mai fina, mai plina de adevaruri, bine asezate..Este una care judeca mai corect, si mai profund..Si care are multe alte valori..Pentru ca altfel discuti cu un spirit autentic, nu doar pentru ca-comunici pe alte nivele, ci pentru ca asumi ca toate schimburile de informatii se fac sincer, si deschis..Stiinta presupune asta..Ca adevarul sa ne fie deasupra, si noi sa ne simtim privilegiati ca il putem descoperi, si arata celorlalti..
Ei bine, in societate pare a fi o alta logica..In sensul ca actiunea e primordiala, nu cunoasterea..Esti mai valabil daca te dai mare, si dai din coate, decit daca studiezi, si esti timid..Am vazut personaje care au ajuns pe posturi mari doar pentru curaj, pentru ca aveau competentele unor mediocri..Fiinte de-a dreptul proaste au reusit prin metode destul de inepte..In fine, societatea cere curaj, e adevarat, si cere si cunoastere, dar te si impinge in afara daca nu esti obedient..Adica supus unor forme de viata primitive..Ce aberatie..Ce mizerie infinita..Dar, ca sa supravietuim mai facem si compromisuri..Cind, si cum putem..
O emisiune despre elemente a domnului Sagan m-a determinat sa ma gindesc la finetea cunoasterii, si cum se modifica ea, in timp..

Prejudecati

Pudibond suna a pudel, parca..In fine, la noi se pare ca s-a masurat altfel timpul, de am ramas in urma..Cu mentalitatea adica..Si ma refer la felul cum percepem nuditatea..Deci nuditatea, nu perversitatea, sau parshivitatea..Ca e o mica-mare diferenta..
Sintem in AD 2013, curind AD 2014..Cind pe Terra se intimpla multe evenimente in care intervin nuduri umane..De la arta plastica, plecind pe firul istoriei, avem astazi asa: nudismul ca hobby (sa zic asa), spectacole, stiri, sporturi, divertisment sub toate formele imaginate, etc etc, in care exista nuditate..Si e curios, cum social vorbind, e interzisa nuditatea, in timp ce sint acceptate multe forme de perversitate.. Bine, e adevarat ca depinde si de educatie, fiecare cu propria lui perceptie asupra fenomenului..
Daca te duci la plaja, acolo ii vezi pe toti cu costume de baie minuscule, si e ok, pe cind la servici nu poti sa te dezbraci, pentru ca nu se face asta..E o logica a contextului, probabil..In fine..
E plina de prejudecati societatea asta..Cred ca ar trebui sa fim mai relaxati, si mai detasati..Si ne vom simti cu totii mai bine..Cel putin asa cred..

Sunday, December 22, 2013

Sarbatori

E perioada de Ignat, cum se spune..Se taie porcul, se pirleste, se portioneaza, se pregatesc toate mincarurile posibile si imposibile..Se maninca gras, si gretos..Preparatele ne invadeaza frigiderele.. Se pun mesele festive, la care ne aratam prietenosi si zimbitori..
Vin uratori, se manifesta datini si traditii primitive, la care se raspunde cu generozitate..Se colinda inept, se impodobesc brazi, se ureaza, se cinta, si toti isi traiesc propria viziune a unor sarbatori crestine..Se dau cadouri de la un ipotetic Mos Craciun, se admira, se simte, se aduna, se traieste o stare de familie.. Se maninca, se bea, se veseleste..Se gateste, spala, curata spatiul interior..Se simte atmosfera, cu tot ce inseamna ea..Se iubeste, se reface lumea, parca, de 1 an de cind a fost ultimul Craciun..E frumos..Si pare ca e adevarat..Se munceste pe rupte pentru a da sarbatorilor ceva special..Se, se, se..Toti sint agitati, si aparent religiosi, in cumintenia dezvoltarilor de variante..Toti se duc pe la biserici, aprind luminari, promit, pupa icoane sau cruci, si se retrag..Se gateste, se doneaza, se gusta, se maninca, se sfintesc toate, se aprind luminari mai mari sau mai mici..Se gatesc mincaruri delicioase, se cinta cintari armonioase, se uita la tv, se fac promisiuni, se declara iubiri, se fac cadouri peste cadouri, se gateste iar, se prepara masa, se aduc platourile incarcate, se bea peste masura, se promit cite si cite..
Mesele sint supra-incarcate cu fripturi, racituri, ciorbe, muraturi, mujdeiuri, prajeli, dulciuri, torturi, placinte, etc etc..
Sa ne fie de bine..Ca iar am mincat prea mult..Dar ne-am simtit ca si cind am sarbatorit ceva, o chestie care e marcata in calendar, si cind cica s-a intimplat mai demult ceva memorabil..Se poate..De fapt ce mai conteaza..

Spatiile viitorului

Lumea e alambicata..Ca o contorsiune ce isi cauta, in transformarile posibile, toate componentele fiintelor ce o compun..
Noi iubim asa cum vedem, si asa cum intelegem lumea..Constorsionat..Complicat..Confuz..Ne rasucim trairile imprejurul celorlalte fiinte, cu firescul dimprejur..Incercind sa intelegem si lumea, si fiintele, si pe noi, dar si iubirea..
Copiem lumea in ce facem..Pentru ca sintem aceleasi fiinte sociale, care se reflecta in tot..In tot ce am fost, sau vom deveni..
De miine fiintele vor deveni altceva..Toti ne vom schimba..De miine spatiile se vor concentra in noi insine atit de mult cit sa ne transforme in alte entitati..De miine timpul va merge mult mai repede..Ramine sa vedem cind va veni acel miine..Daca nu a venit, deja..

Fiintele vis

Nu stiu, de cind m-am intors din ultima explorare am ramas asa, intr-o stare nedefinita..Avusesem atitea multe intilniri sentimentale si inainte, si pe care le traiam simplu, direct, si dupa acelasi ritual..Eu vorbeam, aratam, ele se lasau purtate de povestile mele, le seduceam metodic, dupa care ne desparteam..Lacrimogen si blabla, toate promisiunile lumii..Totul identic..Asta pina cind, la ultima intilnire am simit ca ceva e diferit, dar fundamental diferit..Ce anume, habar n-am..Poate ca am fost depasit de situatie..Bine, asta mi s-a mai intimplat si inainte, in explorarile obisnuite..Dar nu si in cele sentimentale..Bine, natura umana e schimbatoare, stim toti asta, dar..Mai e un dar care parca imi depasea capacitatile..E un ceva ce simteam ca e mai mult, mult mai mult..Undeva deasupra..Undeva departe..Nedefinit de departe, si in acelasi timp atit de accesibil.. Greu, foarte greu de spus..
Simteam ca iubirea chiar e enigmatica..Si stabila, pe cit de instabila e fiinta care o genereaza..Ca si cum radiaza de la o eternitate la alta..Si ca si cum pleaca de la un spirit, ca sa se intoarca, si ca sa se plimbe iar, prin universul atitor alte eternitati..Ciudat..O iubire calatoare care uneste spirite..Un flux de spatii care se confunda cu timpul..O varianta de conexiune ce supravietuieste trecerilor fiintelor..O rasucire prin tot ce a existat vreodata in continuumul spatiu-timp ca sa se regaseasca..Firi ce sint, sau au fost, ca sa fie asa cum au fost fundamental concepute..Ce uimitor..
Noi doar traim ce putem, si visam cit ne e permis..Sintem cit existam, ca sa putem crede ca in viata asta mai putem sa ne imaginam cum arata infiniturile..

Visuri exotice

Am fost ales ultimul pentru expeditia spre Qua..M-a mirat si pe mine ca am fost ales, pentru ca le urlasem in fata tuturor: Planeta asta e necolonizabila! Ce sa mai cautam acolo? Nu m-a ascultat nimeni..
Am aterizat bine..E semi-intuneric..Un soare violet pare sa rasara..E liniste..Nu avea cum sa fie altfel..Dupa ce toti cei ce au fost aici s-au omorit intre ei, in ultimul razboi al civilizatiilor..Trist..Si noi am venit, ca idiotii, intr-o ultima explorare, ca sa constatam stiintific ca planeta asta..In fine..
Calcam pe oase, asa cum au ramas, de acum 2000 de ani, de atunci..Atmosfera era inca respirabila.. Am aprins o tigara..Ce mizerie..Cine dracu si-ar fi inchipuit ca pe aici vom veni noi sa ne plantam? Ce animale si astia, si ce dobitoci, sa se omoare, ca sobolanii..Dupa ce au ajuns la asa technologii..De fapt lectia lor a fost predata in toate universitatile noastre..Si toti au invatat, ca uite, o civilizatie se poate termina singura, pur si simplu..Pentru ca, na..Nu au fost capabili sa-si gestioneze lumea..
In fine, noi am facut determinarile, am cules toate datele, si ne-am intors la nava..Am bagat totul in computer, si m-am dus in cabina mea..M-am lipit de pat..Am aprins o tigara..M-am uitat in tavan..Si parca m-am simtit, asa, brusc, singur si uitat..Nu stiu de ce..De parca si omenirea disparuse, si ramasesem ultimul supravietuitor.. Ce absurd..Am adormit cu dorinta de a ma visa undeva unde mai sint plaje tropicale, si fete superbe, care sa imi aduca pe masa improvizata, de pe nava, tavi cu pesti exotici, si bauturi elaborate..Si unde mai pot privi niste apusuri picturale..

Nestiuturile paralele

S-a facut intuneric..Doar scena a ramas luminata..Ce culori..Probabil ca au ingineri buni, de fapt e sigur asta, doar pe afis se laudau ca au cel mai spectaculos joc de holograme..Fain..Ma felicit ca i-am putut sa-i fac cadou de Craciun Norei asa ceva..De fapt mi-a multumit chiar atunci cind i-am aratat biletele..Ce multumiri, ooo, si acuma imi aduc aminte..Un amor memorabil..Rar..Si totul a fost sincer, si eteric..Cu stelute si senzatii uimitoare..
Acuma e liniste in sala..Se mai aud murmure mici ici si colo..Si a inceput totul, cu orchestra..Primele acorduri si primele holograme orbitoare..Fabulos..Apoi s-a facut iar intuneric..Dupa care mi-au explodat toate luminile si zgomotele universului..Am crezut ca visez..Iar intuneric..Apoi m-am trezit..Am vazut fetze urlind: Arunc-oooooooo! Ce sa arunc? Sinteti nebuni? Unde sint? Apoi iar urletele: Arunc-o dementule! Ha? Ce sa arunc? Grenada! Ce grenada? Am privit mina. Aveam in mina dreapta o technologie care clipea luminos..Arunc-o animalule ca murim toti! Unde sa o arunc? Din fata se apropia un monstru..Am aruncat-o inspre el.. A explodat cu un sunet infinit..Am fost toti proiectati in peretele din spate..M-am trezit ultimul din soc..L-am intrebat pe cel din stinga mea: Unde sintem? A facut o fatza cretina, si mi-a urlat iar: Era sa ne omori pe toti, cum unde sintem, sintem in razboi cu martienii! Ce razboi? M-a privit ca pe un nebun..Am crezut ca visez.. E un cosmar..Nu se poate..Pe Marte nu exista viata cretinilor! Apoi o alta explozie m-a lipit de perete..S-a facut intuneric..S-au oprit toate luminile, universul a inghetzat..
M-am trezit cazut pe jos..Deasupra am vazut-o pe Nora..Striga la mine..Nu auzeam nimic..Apoi  mi-au revenit si sunetele..Ce ai? Ti-e rau? Am privit imprejur..Picioare de scaune, si Nora..Nu, am zis. Mi-a trecut. Hai sa vedem ce a mai ramas din spectacol..
La plecare am mai avut citeva viziuni..Parea ca toti colegii de lupta din visul meu s-au retras, undeva, si planuiau alte atacuri asupra martienilor..Ce cosmar..
Pe drumul spre casa Nora m-a intrebat cum m-am simtit..Sint ok, am spus, si ei la fel..S-a uitat la mine cu ochi mirati..Mi-a mai spus sa-mi beau ceaiul inainte de culcare..Il beau, am zis, cu mult rom, cu tot romul din lume..Si cu toate sperantele ca asta ma va elibera de razboiul ala nenorocit..

Zbor, si uimiri

Albul e la fel de alb si de orbitor, in tot ce se proiecteaza..In toate variantele din toate imprejururile..Te uiti ca sa te miri..Ca totul poate incepe prin a fi alb si uimitor, ca sa se transforme in tot ce va fi probabil, sa vina..
E alb, si complet..Fie ca esti aici, sau la mii de kilometri, in spatiu..Jos, sau sus, e totul un alt spatiu al posibilitatilor posibile..Totul ca tot..Cu tot ce ar fi fost posibil, undeva, sau cindva..Cu tot ce tot ar fi adus impreuna pe deasupra variantelor ce au venit impreuna..Cu momentele care ne acopera clipele clipelor..
Imi aduc aminte de mine, asa cum imi amintesc de ce am simtit cind am aterizat pe planeta, dupa ce am vazut totul, de sus, din spatiu..
Pot sa povestesc 1000 de ani cum a fost totul..Si sa ma simt atit de bine spunind despre toate detaliile..Dar ma gindesc daca lumea chiar ar intelege..Si de asta spun ce am simtit gindindu-ma la ceilalti..Ca asa, intr-un fel altfel de a incerca o descriere..
Lumea e ca o plutire..Ca si cind zbori cu vitezele alea, si te gindesti ca, din toate, e posibil ca ceva sa nu fie asa cum trebuie, si sa te trezesti ca ceva poate evolua atit de diferit, cit sa determine ceva, ca sa schimbe tot, ceva care ar putea sa modifice varianta de zbor, sau care sa transforme tot intr-un cosmar..Tot ce se poate..
Spatiul e o varianta a unor explorari, inca nesuficient determinate..Si, pe care o testam, ca sa vedem cum functioneaza..
Vederea e incredibila..Privim uimiti..Si ne gindim la noi, la tot, si la variabilele din fiintele care sintem..

Spatiile revenite

Timpul tau iti e altfel..Cu totul diferit de toate variantele celorlalti..Ca si cind ti-ai trai totul in paralel cu tot..
Lumea se roteste diferit pentru ceilalti..Toate se intimpla altfel..Viata e o intimplare pe care doar tu o simti asa, si o percepi..Ca un amestec de variante posibile..
Nu stiu, parca ceva se mai intimpla in tot, ca sa fie diferit..Clipe, repere, variante posibile intimplate, sau doar imaginate..Sa te gindesti altfel, ca sa se intimple totul, altfel..
Cineva, sau ceva iti mai poate determina drumul, si traiectoria..Si te lasi condus, asa, printre toate, privind spre lumi..Asa cum privesti spre variante ale tale, reflectate in oglinzi ale spatiului sau timpului..Asa cum privesti la reflexii ale tale in ochii ale altor atitea experiente, si constiinte..
Astazi ne mai uitam la noi, ca la fiinte care au aterizat pe Terra, dupa atitea experiente spatiale..Si ne miram ca mai semanam cu noi insine..

Curbe de umbre

Ma mai regasesc, intimplator, printre variantele imaginabile, ale celorlalti..Ca si cind m-as plimba, uitat, printre ruinele unor lumi ce nu au existat niciodata..Ca si cind..Ca un pilot perfect antrenat, care a stiut toti parametrii de zbor, dar nu si traiectoria pe care ar urma-o..
Ma regasesc printre toate..Si toti..Ca si cind m-as privi in atitea oglinzi posibile, si as sti ca toate sint pure iluzii..Ca si cind mi-as da seama, in sfirsit, dupa atitea experiente, ca totul e un amestec de nestiuturi care nu au un sens..Ma regasesc ca si cind m-as fi uitat undeva, demult, undeva, intr-un spatiu fara de timp..Sau intr-un timp fara de spatiu..Ma regasesc asa cum m-as regasi intr-o reflexie a unor oglinzi construite de unele lumi..In care imaginile sint distorsionate de variantele de feluri diferite de a imagina..
Stii, in intuneric, liniile contururilor se amesteca intre ele, si devin variantele inca, neimaginate..
Lumile sint continuarea acelor contururi..Si ce vedeam atunci e un fel de continuare a ce mai vedem..Curbe de spatii ce se transforma..Si care ne arata proiectii de variante de fiinte, care am fi putut fi..

Visurile privirilor

Clipele vietii ni se amesteca printre celelalte clipe, ale celorlalti..Care mai lungi, care mai scurte, toate matematic aranjate pe linia unui destin care se mai interecteaza cu alte destine..Clipe compacte, continue, pline de extaz, sau de dureri, clipe unice si nemai-intilnite inca..Clipe fiinte care ne duc fiinta inainte fara sa simtim..
Cred ca uneori, mai uit cine sint..Sau cine am fost..Si ma las plimbat de momentele vietii prin locurile atit de noi..Ma uit imprejur, ma mir, si ma gindesc sa merg inainte, pasind, asa cum o fac tot timpul cind timpul se mai prabuseste in el insusi, si lumile-mi se mai invirt atit de repede imprejur..Ma las dus, incercind sa ma mai agat de cite un reper, plutit printre apele atit de repezi ale unor amestecuri de variante de alte atitea vieti, care imi mai arata cum se pot trai clipele..Si ma las in voia apelor, si plutesc, pina ma regasesc, cumva la un mal de mare indepartata..Azi am mers inainte, uitind..Facind pasi pe o plaja pustie si absurda, parca..Prin nisip, printre pietre, printre existente marine care mi-au acoperit acea parte nedescoperita si fluida..
Azi trec pasind, si cintind un cintec ce mi-a revenit in minte asa, fara sa simt..Un cintec ce-mi amintea de toate vremurile acelea pline de libertate, si de iubire..Cind stiam ca toata lumea mea era imprejurul acelor ochi care ma faceau sa cred ca totul e umplut cu divin, si absolut..Ochii unei sirene ce imi incinta simturile cu armoniile unor amintiri pe care doar ea le cunostea..Ochii ei, ce mai ascundeau printre curbele divine atita sensibilitate printre propriile mistere..Ochii plini de tot ce simtisem ca a fost, vreodata, adevarat..

Thursday, December 19, 2013

Linisti

La inceput au fost sunetele..Apoi au plecat toate..Si a ramas asa, ca la inceputul lumii..Cu o liniste ce ne acoperea pe toti..Cu o tacere neintrerupta..In care eram doar noi, sa ne privim unii pe ceilalti, si sa ne vorbim mut, ca intr-un film fara sonor..
Ce pasiuni am avut in noi, cite visuri, si ce trairi..Pe care le-am aratat doar, si nu le-am spus, ca sa nu spargem tacerea asta universala..Si ce frumos a fost totul, asa, nespus, ci doar sugerat..Cite linisti am trait dincolo de zgomotele lumilor..Cite taceri pline de cite armonii..Cite s-au intors in noi si inauntrul nostru..
Parca simtim ce a simtit si dl Beethoven cind era surd, si se putea concentra mai bine la simfoniile dumnealui..
Daca am avea talent, poate am putea scrie opere adevarate..Poate si asta, cindva..Pina atunci ne traim linistile cu placerea eliberarii de tot ce are lumea mai strident..

Ca in povesti

Anotimpurile se trec, unele dupa altele, intr-o succesiune stabilita..Noi le privim, le urmarim transformarile, si ne urmam, fiecare, drumul propriilor vieti..Le privim asa cum am privi scenele schimbatoare dintr-un spectacol fara inceput, si fara sfirsit..
Incerc sa nu ma mai gindesc la nimic..Pentru ca simt ca am dorit sa uit tot..Ma las in bataia furtunilor timpului, si ma simt desprins de tot ce a fost..Vad ce mai pot vedea, si imi imaginez ca iarna asta e o altfel de toamna.. O toamna mai rece, mai subtila, mai plina de frig, si de ginduri..O toamna in care frunzele au devenit zapada, si sperantele cristale..Un anotimp in care toate s-au preschimbat in constructii interioare..
Armoniile mai cinta pe ritmurile fiintei..Petrecerea s-a mutat inauntru..Toti privim la ferestrele inghetate, ca la un spectacol care e departe, acolo, undeva..Fulgii plutesc, vintul sufla, si frigul ne ocoleste..Ne simtim privilegiati ca putem sta la caldura, si admira totul, confortabil..Apoi ne intoarcem la noi insine, si la ceilalti, zimbind prietenos..Ce frumos..E ca in povestile cu happy end..

Plimbari

Cel mai frumos e sa te plimbi..Prin spatii, sau printre spatii..Spatii ale unor spirite..Si sa te simti ca si cind ai fi de acolo, din lumile lor..Sa fie totul firesc, asa ca si cum ar fi existat dintotdeauna, si ca si cind toti te-ar fi perceput ca un prieten, si cu care ar fi rezonat..Ce caldura, ce bine, ce frumos pentru suflet..
Lumea este glaciara..Asa a fost dintotdeauna..Toti te-au privit asa cum au privit spatiile dimprejur..Cu o ura profunda si eterna..Toti au vazut prin tine o varianta sociala la o distanta abisala..Ca o reflexie proprie intr-o oglinda uitata, undeva, intr-un adinc de vremuri..
Lumea e inghetata..Uitata in ea insasi, si intre propriile mizerii..Pierduta intre detaliile ei absurde..Ratacita..
Cum spuneam..Cel mai frumos e sa te plimbi printre eternurile dintre spirite..Si sa comunici cu toate fiintele care sint acolo atit de insingurate..
Pasii nostri sint pasii uitati inca inainte de a fi facuti..Pentru ca sint pierduti printre pasii lor..
Ne plimbam singuri printre ceilalti..Si totul ne aduce parca o fericire de a fi impreuna cu ei, la fel cum ne aduce o fericire de a fi singuri, si impreuna cu ginduri ce au inconjurat lumea..Noi cu noi, alaturi de sperantele lumilor ce vor veni, cu optimismul lor nesfirsit..

O iubire

Am trait povesti, traim povesti, visam la povesti..Pentru ca asa ne e fiinta..Si iubirea e si ea, tot un fel de poveste, pe care ne-o traim, fiecare, in felul nostru propriu..
Multa lume vede in iubire un fel de a-si  desfasura propriul ego peste celalalt..Si de a-si arata fiinta expandata in toate dimensiunile ei simultan cu a cere recunoastere si intelegere..Pentru ca procesul sa se desfasoare pe urma dupa regulile proprii, in conditiile date, si considerind firescul ca fiind cel pe care el, sau ea, il crede a fi universal..O iubire acaparatoare, pe care unii o accepta, poate pentru ca o recunosc ca le e superioara.. E posibil..
De fapt, cum e iubirea? Ce este? Cum o traim? Si ce e adevarat din tot?
Nu stiu, fiecare isi traieste iubirea in felul lui, dupa valorile lui..Dar, dincolo de tot, pentru ca sintem fiinte independente, cred ca iubirea e libertate, si vis..E ceva ce traiesti impreuna, fie ca e gind, speranta, sau intimplare..Ca un fel de spirit care se plimba prin spatiile mintii, si care uneste ceva, in altceva.. Simplu..

Petreceri

Eu nu prea le am cu petrecerile..Pentru ca m-am simtit tot timpul penibil sa stau ca idiotul incercind sa conversez pe teme de 2 lei, sau sa dansez in timp ce ne holbam reciproc unii la altii..Nu era de mine sa fiu social in situatiile alea..Dar ma prefaceam ca ma distrez, si ca uite ce fain e tot, si u-hu-hu tralala, asteptind sa treaca timpul ca sa ma intorc acasa si sa trag un somn adevarat..
Recunosc ca mincam tot felul de chestii gatite la mare arta, si-mi placeau la nebunie, pentru ca erau o alternativa placuta la maimutareala ipocrita dimprejur..Si, de fapt, cam mincarea aia imi dadea ideea realitatii vietii..Dar spectacolul avea si el, intr-un fel, farmecul lui..
Tin minte ca la o petrecere trebuia sa fie cite unul, sau mai multi, care se credeau populari..Si dansau, se zbenguiau, faceau ca toate visele, se conversau cu toata lumea cu o energie uimitoare..Adica na..Iar lumea se holba la ei, le ridea in fata, dadea noroc zgomotos, schimba replici cretine, si se bucura de momentul asta la maxim..Si personajele astea dansau cu toate invitatele, mincau pe apucate laudind cu zgomot tot ce era pe masa..Toti se distrau uitindu-se la el, si aplaudind, parca o scena jucata..
Apoi urmau momente de dans cu lumina stinsa, cind ei se lipeau de ele, si viciversa, asa, pentru cunoastere anatomica, dupa care iar se aprindeau luminile, si venea un alt fel de mincare, sau tortul, etc..Si timpul trecea metodic, si se apropia despartirea..La plecare toti se pupau zgomotos cu toti, se imbracau, si se retrageau metodic, pe perechi..Isi conduceau acasa iubitele, mai faceau citeva discutii si mergeau fiecare la casele lor..
Ce frumos era..Ce exceptional de frumos sa ma vad, dupa o petrecere de tipul asta, iar liber, sa fac ce vreau, sa dorm cit am chef, si sa nu mai trebuiasca sa ma conformez la reguli sociale..Era ca si cum ma eliberasem de ceva, si imi reveneam..Di-vin si sublim in acelasi timp..Ca o clipa de viata adevarata..

Sarbatori din alte vremuri

Iarna asta e la fel de mult ca celelalte ierni, pe cit e de diferita..E iarna de dintotdeauna, care vine si se duce, si ne vede in toate virstele noastre..E iarna anotimp, care isi face jocul si acum, ca si atunci..Iarna unor sperante adunate, si, pe care noi le-am risipit cu o generozitate naiva..
Imi mai aduc aminte cum era atunci, demult, cind nu ne pasa de viata, asa cum nu ne pasa de moarte, sau de dureri, pentru ca traiam ce simteam..Si ne aruncam in zapada, faceam bulgari pe care ii tinteam direct in mecla unui adversar..Cind mincam zapada ca pe o trufanda neimaginata, si inghetam nestiut printre aceleasi locuri..Cind ne intorceam acasa uzi pina la piele, si asteptam sa vedem ce cadouri au mai aparut pe sub brad..Iarna bucuriilor noastre infinite, si pe care o traiam zimbind la celelalte zimbete dimprejur..
Acuma, probabil ca timpul ne-a mai adus prin suflet ceva tristete..Dar ce frumos ne revenim la toate copilariile cind vine iar iarna cu alaiul ei urias de sarbatori..Ce mirific e tot..La fel ca atunci..
Am fost cu plugusorul toata trupa din blocul nostru, pe la toti vecinii..Si am inceput cu scara mea..Etajul 1, 2, 3, 4, apoi scara din mijloc, la fel..Si toti ne dadeau care bani, care covrigi, portocale, dar neaparat o visinata mica..Si, la ultima scara de bloc, eram deja bine etilati..Normal ca plugusorul acuma suna destul de confuz, dar spus cu acelasi entuziasm..Dupa etajul 2 eram deja prastie, si ne gindeam sa renuntam..Asa ca am plecat in plina glorie, ca sa ne ducem acasa..Unul din noi cazuse deja, pe drum, in zapada, si si-ar fi dorit sa doarma acolo ..L-am tirit prin zapada, l-am plantat la usa, si am mers sa dormim..Seara, cind m-am trezit cu dureri de cap, am vazut un cor frumos care cinta in spatele blocului..A fost sublim..M-am uitat la stelutele din brad, si m-am gindit, asa, oare cum va fi un craciun de asta peste vreo 25-30 de ani? Poate la fel, poate diferit..
Si locurile, si oamenii s-au mai schimbat..Acuma e parca o alta lume..

Calatoria vietii

Traim printre variante..Vieti pe care le petrecem ratacit si rotit, doar ca sa evitam cevauri prezise, sau ca sa urmam alte cevauri acceptate, sau dorite..Vieti amestecate cu alte vieti, in care mai ingramadim, ca intr-un spatiu limitat, propriile fericiri..Vieti in care privim imprejur, ca sa intelegem cum societatea asta uriasa ne accepta locul propriului eu, in care chiar sintem..Locul pe care il jucam zilnic, cu constiinta faptului ca noi, chiar contam..
Zilnic invatam lectia asta a zborului..Invatam experimentind ce consecinte au actiunile noastre..Si ce inseamna sa apasam pe unele butoane din panoul infinit al posibilitatilor..Invatam experimentind zilnic lectia asta a unui zbor pe deasupra unor alte experiente..Invatam privind catre ceilalti, ca intr-o oglinda care ne arata atitea reflexii..
Lumea ni se mai invirte imprejur, cu viteze mai mari, sau mai mici..Iar noi o privim detasat de la fereastra unui tren cu vagoane lungi, cit clipele..Si ne mai miram, inca..Ca mai putem vedea atitea lucruri interesante, intr-o viata care ne parea uneori atit de placida si uniforma..
Calatorim inca, pe drumurile deschise ale vietii..Privind peisajele, si rezonind cu chiotul prelung al locomotivei..Plimbindu-ne pe culoarele lungi ale vagoanelor, si conversind cu toti cei care mai ies la o tigara, si, care, printre fumuri, ne mai povestesc despre atitea amintiri traite, sau imaginate..

Valorile timpului

Am vazut iar Pas in doi, filmul, pe Neptun TV..Absolut fabulos..Impresionant cum autorul a alambicat destinele posibile ale unor personaje atit de diferite..Pentru ca dragostea intre 2, sau prietenia e doar un motiv pentru a explora, si a intelege oamenii, si societatea asa cum e, cu bune si rele..Dar, sa ma explic.. Personajul lui Bleont e cel mai complex, cel mai framintat, cel mai fragil, cel care nu stie sa aleaga intre o infinitate de raspunsuri, la o infinitate de intrebari..Dar care pare dur, pentru ca asa si-a ales el masca, ca sa se protejeze..Si fata de el, ceilalti par niste marionete manevrate de societate, sau de propriile limitari..Prietenul lui, cele 2 iubite total diferite, colegii, etc..Asta mi se pare exceptional, cum se pun in paralel atitia oameni, atit de diferiti, si cum se anticipeaza artistic reactiile lor..Adica unul mai diferit, dupa neimpliniri si nereusite se retrage, pe cind ceilalti se impaca, cumva, intre ei, si cu destinul lor, blamindu-l, evident, pe cel care le-a disturbat existenta liniara..Stim scenariul acesta pentru ca l-am trait pe pielea noastra de cite ori, ooo..
Pina la urma totul e o tema veche de cind lumea..Adica rautatea mediocrilor, ca sa nu spun a prostilor.. Aceiasi idioti, aceleasi minti inguste care mai demult si-au dat acceptul pentru eliberarea lui Barabbas, in schimbul crucificarii lui Christos..O lectie de viata pe care, se pare ca societatile nu prea au invatat-o..
Am vazut un interviu cu cineva doct in educatie, care explica multe adevaruri..Si, ma gindeam ca noi, ca oameni, ne crestem generatiile tinere destul de ciudat, si empiric, pentru ca cei care sint parinti acum nu au absolvit nici o scoala care sa-i califice pentru asta..Nu spun ca ei o fac bine, sau nu, ci doar ca educarea tinerilor este la latitudinea scolii, sau a parintilor..Si imi imaginam un scenariu posibil prin anul 4000 sa zic asa, cind copiii vor fi crescuti cu totul altfel..Bine, atunci omenirea chiar va avea o viziune a viitorului, si va sti sa isi promoveze si dezvolte capacitatile si valorile..Si chiar cred ca asa va fi, pentru ca atunci omul chiar va fi privit la adevarata lui valoare..Dar, va ma trece pina atunci un timp, necesar pentru reflectie..

Plimbarile printre sperante

E pacat ca nimeni nu are incredere..Pentru ca e o sansa ca, cineva, asa din nestiut, sa ia de mina pe oricine, si sa-i arate strazile orasului..Pur si simplu..Strazi ale orasului care uneori mai are sperante pe care mai vrea sa le arate..
Pentru noi orasul asta cu strazile lui e un simbol a ceva ce ne dorim sa se intimple..Pentru ca ne-am lasat sperantele sa se plimbe liber peste tot..Si, de atunci, mai cautam cu privirea ceva care sa ne mai aduca aminte de acele vremuri..

Pasi

Locurile au amintiri..Amintirile tale, printre amintirile celorlalti..Locurile au o suma uriasa de amintiri, pe care doar unii si le mai regasesc prin colturile memoriei..
Uneori te plimbi prin unele locuri, ca sa iti refaci, in minte, ce ai trait..Nestiind cite au trait altii, inaintea ta, care, si ei, s-au plimbat prin locurile astea..Cite iubiri, tristeti, sperante te-au precedat, fara ca tu sa ai idee.. Cite suflete si-au petrecut momente aici..Citi oameni si-au lasat pasii pe aici..Cite vise, cite promisiuni, si treceri..Pe aici..Exact aici..In spatiul asta al tuturor trecerilor..
Oare citi pasi vor mai trece dupa ce noi nu vom mai fi?

Derive

Sexul, ultima frontiera..AD 2013..Cel putin in zona carpato-danubiano-etc..Toata lumea e super-pudica si super-serioasa..Nu te joci nene..Toti sint specialisti, si toti iti dau lectii..Asa ca singura sansa e sa taci si sa urmezi invataturile depasite ale unor initiati..Sau initiate..Dupa care mai vezi tu ce urmeaza..Ca doar traim intr-o lume abia iesita dintr-o dictatura feroce..Lume inertiala..Si destul de seaca in stupiditatea ei..Dar intransigenta..Gata oricind sa te puna la zid, daca nu te conformezi..Dar care are o parere foarte buna despre ea-insasi..Si mistic-religioasa..Amin..

Jocul sperantelor

Traim prin timp..Traim printr-un timp pe care rareori il simtim a fi al nostru..Pentru ca, de cele mai multe ori traim prin timpul social, al celorlalti..Si ne conformam legilor lui..
Ne traim viata raportindu-ne la ce ne exista imprejur..Ca intr-o incercare perpetua de intelegere..Ca intr-un joc universal, pe care il invatam din mers..Un joc complicat, si elaborat, cu reguli pe care cautam, cu efort, sa ni le apropiem de suflet, si de ginduri..
Viata e un fel de joc..Un joc identic cu jocurile altor vieti..Amestecat in jocul jocurilor lumii..Un fel de joc varianta intre atitea alte variante posibile..Si chestia e, ca, jocul asta il jucam pentru prima oara, tot timpul.. Ca si cind am fi incepatori perpetui..Care pornesc de la start continuu, intr-o eterna competitie a existentelor..
Incepem iar, si iar..Traim experiente care ne sint asemanatoare, dar niciodata identice..Si pornim iar, si iar, pe drumuri nestiute..Cautind ceva ce nu stim prea precis..O himera..O varianta de destin, un drum, o viata imaginata..Un spirit poate, care pare, in ce anticipam, sa ne semene..Cine stie? E greu de spus, inca, acum, pentru ca nu ne-am definit viitorul..Tot ce pare o varianta posibila e atit de indepartata..Iar ce traim e atit de neclar, si nestiut..Traim incercind, si visam sperind..Privim, cautam, si ne lasam purtati de armoniile lumii in care ne regasim..Dupa care ne pierdem, ca sa ne putem cauta iar..Sperind ca vom reusi sa intelegem, din tot, ce ne-ar putea determina sa mergem inainte..

Drum inertial

Lumea e complicata..E un infinit de variante amestecate..Pentru ca e suma de suprapuneri de posibilitati combinate, ale unor trecuturi la fel de infinit complicate..Lumea e un cerc de cercuri, care s-au rotit dintotdeauna..Si ce vedem e rezultatul miscarilor care s-au intimplat, al destinelor care s-au amestecat..Al vietilor atitor alte generatii..
Ce traim e un prezent palpabil..Plin de atitea reusite cite au putut supravietui timpului..
Imi place uneori sa ma uit la oameni, ca la fiintele care imi seamana..Ca la existente care, ca si mine, isi poarta determinarile cu curaj, prin lumea asta atit de schimbatoare..Si ii admir, cum sint, cum incearca sa-si depaseasca conditia, ca sa existe, inca..Ii admir pe toti cei care si-au lasat orgoliile deoparte, si au mers inainte, impotriva unor prejudecati..Oameni care si-au trait viata cu o demnitate autentica, si care nu s-au conformat unor mode trecatoare..Ce frumos, ce fiinte, ce exemple..
Astazi se pare ca locul lor e prin carti prafuite..Ce ironic..
Reperele se schimba tot timpul, si societatea se transforma..Ce traim astazi e un rezultat al unei evolutii.. O evolutie a unei lumi ce a mers pe drumul propriilor determinari..Poate ca asa ar fi trebuit sa se intimple.. Pentru ca lumea si-a ales singura caile inainte..Si a mers asa automat, cu inertia proprie..

Priviri din noi

Mai privim uneori priviri..Ca si cind am fi intr-o oglinda care reflecta alti oameni..Ca si cind am simti privirile ce ne vin de la ceilalti explicindu-ne senzatiile pe care le creem asupra lor..Si ca si cind am simti ce gindesc ei..Si ne gindim, si incercam sa intelegem..Pentru ca unele raspunsuri sint atit de diferite de cele pe care le-am imaginat..Si incercam sa intelegem de ce..Numai ca, de atitea ori, nu am gasit un raspuns plauzibil..Si ne-am imaginat ca nu am gasit, pentru ca acel raspuns e prea subtil, si inaccesibil..Sau poate nu exista..Pentru ca, poate, natura umana in toate manifestarile ei, nu se poate explica..Pentru ca toti sintem atit de diferiti, si de determinati pe propria noastra fiinta, pe care o consideram singura adevarata..Tot ce se poate..
Intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la ceilalti..Pentru ca intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la noi insine..Cercul nostru e mic..E infinit mic fata de toate posibilitatile existentelor..Si poate asa e natural sa fie..
Dar mai privim alte priviri, si ne mai intrebam cine sintem..Pentru ca ne face bine sa ne mai cautam parti din noi printre ceilalti..

Monday, December 16, 2013

Vise si amintiri

Amintirile sint reflexii-refractii construite de oglinzile-lentile ale propriului suflet, ale unor alte realitati..Si amintirile, din cauza asta sint complicate..Nu doar pentru ca sint holograme spatial-inconjuratoare cu forme si lumini colorate si schimbatoare, ci pentru ca au multe alte dimensiuni, poate cite cel putin una pentru fiecare perceptie..Poate ca amintirile sint de fapt fragmente din filmul unui vis visat demult..Scoase din contextul vremurilor si al memoriilor traite..Care au fost curatate, si expuse undeva, in muzeul nostru..
Si am zis asa pentru ca am realizat ca amintirile sint pline de gusturi, mirosuri, senzatii la atingeri, miscari, transformari, oameni, dialoguri, locuri, gesturi, mimici, intrebari, raspunsuri, armonii, peisaje, stari, senzatii, etc etc..Si e interesant ca amintirile, spre deosebire de vise, au avantajul ca sint stabile, si retraibile..In schimb, visele au altceva..Ne readuc in minte deja-vu-uri, fie ca-s din trecut, fie din viitor..

Sunday, December 15, 2013

Traditii

Mai nene, sint traditii, si traditii, fiecare popor cu ale lui..Adica si obiceiuri, dar mai mult obiecte, sarbatori, mincaruri, si, last but not least, muzica..Am ascultat fiecare muzici traditionale de la multe popoare..Si ca sa dam doar citeva exemple: nemtii, ce muzica fabulos de optimista si vesela, de o asculti la Oktoberfest cind halesti cirnati cu bere, si te iei de umar cu mesenii, apoi francezii cu-cintecele populare pe care le-am invatat la generala incepind cu frere Jacques, acordeonurile alea romantice, pe urma italienii cu cintecele luntrasilor de Venetia, apoi grecii, cu Zorba, Yanni, Vangelis, asa, apoi spaniolii cu chitarele alea romantico-ritmate, portughezii, pe urma englezii, ooo, ce balade, irlandezii, scotienii, nordicii, turcii, sudamericanii etc etc..
Fiecare popor are niste armonii si niste ritmuri de te ung pe suflet..Bun..
La romanasi e situatia cam unghiulara..Pentru ca-cintecele noastre sint atit de bruste, de neasteptate, de rasucite, ca te confuzeaza..Zic de cintecele vechi, nu de astea comercial-aranjate de acuma..Si cintecele alea parca sint scrise de oameni cu dureri mari nene, mari de tot..Probabil ca ereau putini doftori pe vremea aia..

Thursday, December 12, 2013

Istorie si idei

Am revazut o emisiune-discutie cu dl Lucian Boia, in care se pleca de la unele idei, si variante de a privi istoria..Adica, mai pe larg, cum vedem noi, cei de acum trecutul, si daca, pe premisele astea putem anticipa viitorul..Si dl Boia spunea ca noi, acum gindim de pe pozitia omului contemporan, care are mentalitatea moderna..De pe pozitia omului care stie cu precizie ce s-a intimplat in trecut, si care este detasat de acel trecut..Omul care cunoaste atit de multe, si care vede lucrurile de sus, ca o panorama..Doar ca in acel trecut, oricare ar fi fost el, mentalitatile erau altele, conditiile istorice la fel, gindirea, filosofiile, stiintele, etc etc erau altele, corespunzatoare acelor timpuri..Si ca, daca dorim sa judecam istoria corect ar trebui sa judecam totul IN CONTEXT!!! Si sa nu ne dam mari ca noi sintem mai buni in a vedea adevarurile..In fine..
Apoi, in emisiune s-a pus problema romanilor, si de ce societatea romaneasca e asa de ciudata..Si explicatia a fost asa: pentru ca trecutul a fost cum a fost, si el ne-a determinat sa fim cum sintem..Dar asta, sigur, nu ne da merite, si nici nu ne scuza..Asta doar vine sa ne explice..Pentru ca oamenii sint la fel peste tot, dar tarile in care traiesc ei au avut evolutii diferite..
Si pe urma discutia a avansat spre societate, mentalitati, explicatii, dar si ginduri despre viitor..Si dl Boia spunea ca viitorul e perfect imprevizibil, pentru ca multi din prezicatori au dat-o in bara, si ca orice e posibil.. Pentru ca, astazi, istoria se accelereaza, si se duce pe drumuri nebanuite..Ceea ce e perfect adevarat..
Pina la urma totul e relativ, nu?

Wednesday, December 11, 2013

Timpuri de euri

Totul e sa mai poti vedea citeva reflexii in oglinzile accesibile..Restul e praf, si uitare..
Mai sint si rasarituri, cite mai sint apusuri..Care cite sa acopere ce a mai ramas din noi toti.. Mai privim fara sa simtim la tot ce este inca..Si ne mai gindim la tot ce sintem, la ce am fost, la ce vom fi, printre ceilalti..
Lumina ne mai inconjoara, ca o speranta..Lumina ca o varianta de noi insine ce si-a cautat o varianta de drum, prin atitea nestiuturi..
Ma simt si acum, asa cum m-am simtit dintotdeauna..O varianta de mine, la fel de singuratica, cum a fost tot timpul..O varianta de eu care a cautat un reper intr-un timp ce l-a respins atit de constant, pe cit a fost de constant totul, in constiintele fixate ale celorlalti..O varianta de eu ce nu s-a regasit in nimic, niciodata..
Timpul ne-a acoperit cu repere, si variante de existente..Iar noi ne-am acoperit cu variante mai mult sau mai putin acceptate de euri..

Plimbari pe strazi

Singuratatea e singura noastra alternativa..Alternativa unica la tot..
Cind imi fac patul ma simt ca atunci cind eram in armata, si trebuia sa fac ce imi era impus..Si dupa ce fac toate celelalte ma gindesc, daca nu cumva urmez si eu un fel de ordine universala..O ordine care o urmez fara sa o inteleg, prea mult..Ca atunci cind simteam ca toti cinta in cor, respectind o lege ce venea dintr-un timp pe care nu prea il intelegeam..
Vezi tu, respectam drumurile trecutului care s-au petrecut asa cum am invatat ca s-ar fi petrecut intr-un timp al propriilor intelegeri..Si respectam totul in identitatea originara..Ca si cind totul ar fi fost intr-o recunoastere a propriilor identitati..Care ar fi cintat in armonii propriile trairi in lumea asta, cumva, necunoscuta..
Daca privesti, cind privesti lumea ca o varianta a versiunilor necunoscute din tine, daca, si cind, atunci, ce cor nestiut inca iti cinta atit de frumos despre variantele fiintelor tale..Fiinte care se mai plimba, inca, pe strazile lumilor..Pe strazile cu lumini si umbre, ale versiunilor de universuri..

Experienta visului

Sigur, timpul ne guverneaza, ne conduce pe drumurile lui..Dar noi, ca fiinte, ne alegem, cumva, si noi, propriile drumuri..Drumuri ale propriului destin, determinat de propriile valori..
Eu sint inginer..Un om care foloseste practic stiintele exacte..Si care trebuie sa le cunoasca foarte bine.. Chiar mult mai bine decit s-ar imagina..Ca un student care, ca sa ia o nota de trecere trebuie sa stie ceva mai mult decit cei ce au obtinut o nota maxima..O, da..
Dar, vezi, de asta viata e frumoasa..Ca iti arata atitea nebanuite fete, si atitea posibilitati..Atitea posibile variante..Pe care le alegi singur, daca te simti capabil sa zbori..
Nu-i invidiez pe ceilalti care si-au cistigat privilegii..In niciun caz..Pot doar sa ma blamez pe mine..Ca nu am reusit mai mult..E doar o varianta de alegere a mea, intre variantele sociale..
Lumea e spatiul prin care poti zbura, si in care iti poti arata capacitatile fiintelor tale..Lumea e locul variantelor, al alegerilor tale, sau al celor acceptate de societate..
Cind eram mai tinar visam la unele lucruri..Acum ma mai gindesc la cine sint, inca, si la ce mai visez..Si ma gindesc daca a meritat tot efortul din trecut..Poate ca da..Altfel nu as fi scris despre toate astea..
Sint un fel de fiinta care zboara pe cont propriu..Care isi cauta drumul..Si care este mai mult, sau mai putin inteles de toti ceilalti..Ce mai conteaza? Doar traim toti in aceeasi lume, nu?

Imprejurul timpului

E iarna..Si iarna e frig, e vint, si ninge..Si trebuie sa accepti asta..Altfel ai fi nebun, daca de exemplu ti-ai imagina ca ar fi o caldura tropicala, si toti ar umbla in pielea goala..Pai na..Accepti realitatea cum e, ca nu prea ai de ales..Realitatea asta..
Ma gindesc cum ar fi fost in Egiptul antic? Sa fi fost un artist la curtea faraonului, unul care sculpta in piatra tot felul de chestii..Sau un preot din ala cu rang mare, care propovaduia chestii, dar care isi traia o viata de super lux cu jde femei, si palate, fara griji, cu raspunderea doar de a construi iluzii pentru un popor oprimat.. Sau sa fi fost un general in armata lui Macedon, un strateg genial, care vedea viata prin prisma doar a unor tactici, si a unor intrigi cit de cit elaborate? Sau un soldat intr-o armata oarecare, dintr-un razboi oarecare,  ingrozit de toate monstruozitatile pe care le vede? Un soldat simplu, care ucide ca sa nu fie ucis?
Sau cum ar fi sa fiu acum in anul 10000? In societatea aceea in care valoarea are o greutate uriasa.. Sau.. Pentru ca e greu de anticipat ce va avea valoare atunci..
Ce stiu, e ca traiesc acuma..In momentul asta exact..In locul asta..Ce a fost inainte, poate ca seamana, cumva, cu ce va fi dupa..
Inainte de decolare trebuie sa faci anumite operatii..Si sa fii atent..Sa privesti la tot ce iti este imprejur..

Simboluri si amintiri

Viata e un privilegiu..Simtim asta dupa o mare durere..Si ne felicitam ca existam..Si ca putem sa admiram tot..Viata e un mare privilegiu..Ma intreb uneori, de ce trebuie sa murim? In fine..
Poate ca cea mai adevarata experienta a vietii este explorarea..Si cea in spatiile de afara, dar si cea inauntrul fiintei..E fain sa te plimbi prin tine uneori, asa cum te-ai plimba printr-un oras plin de deja-vu-uri..In care recunosti locurile, dar nu stii suficient toate detaliile..Si in care iti face placere sa admiri totul, si sa privesti liber, si linistit peisajele..
Amintirile din noi au patina timpului..Au calmul trairilor echilibrate..Au toate datele care le fac pretioase.. Mult mai pretioase decit orice..Chiar daca nu sint asociate cu lucruri materiale..Sau chiar daca sint..Ele au valoare doar pentru noi..Stii, uneori o pietricica rotunda are uneori o valoare mai mare decit un munte de diamant, pentru ca acea pietricica ne aduce aminte de ceva atit de rar si de frumos..Acuma nu am refuza un munte de diamant, bineinteles, pentru ca el ne-ar aduce o viata de vis..Dar e putin probabil sa-l avem, si de aceea ne concentram atentia pe pietricica, si pe amintirea de care a legata..
Traim o viata care penduleaza intre realitate si vis..Si fiecare isi traieste fericirea in felul in care o poate intelege..

Asteptari

Asteptarile ne-au acoperit mult din viata..Am asteptat ceva, nu s-a intimplat, apoi am asteptat altceva, si iar nu s-a intimplat, iar, si iar..Si toate asteptarile astea ni s-au adunat una dupa alta intr-o asteptare uriasa, mare cit timpul insusi..A fost ok, pentru ca am putut gindi la toate..Si sa ai ragaz astazi e un privilegiu u-ri-as.. Colosal..Ma rog, depinde si de inaltimea si intensitatea gindurilor ca timpul acela sa fie folosit eficient....Dar ramine un noroc..
Daca imaginatia e valabila, ea zboara sus de tot, te duce prin spatii foarte departate, si absolut divine.. Si daca ai fost macar o data acolo, si te-ai intors cit de cit teafar, sigur ai sa mai vrei..Pentru ca la intoarcere lumea parca arata altfel..De fapt e asa: la dus, ca sa scurtezi timpul, pentru ca distantele sint mari, zbori cu viteza luminii..Si la intoarcere la fel..Dar asta inseamna, dupa teoria relativitatii, ca pe Pamint au trecut mii de ani de la plecare..Si, de asta trebuie sa pornesti simultan si masina timpului, ca sa te intorci in trecut, la timpul exact al startului..Deci e o calatorie in spatiu si timp, de fapt..Iti trebuie sa ai toate capacitatile ca sa faci asta.. Sa fii un pilot al naibii de bun..Dar merita, pentru ca fiecare calatorie e atit de plina de detalii, incit ar putea umple o biblioteca intreaga..
De fapt, de multe ori ma gindesc daca ce vedem e in inaltimile spiritului, sau in adincimile lui..Adica zburam, sau ne scufundam, de fapt? Hm..Poate ca le facem alternativ..
Asa, dar incepusem sa vorbim despre asteptari..Viata ne e plina de ele..Si arta e la fel, cred..Pentru ca orice opera acopera asteptarile artistului..Si poate de asta admiram arta, pentru ca vedem in ea aceleasi asteptari, ca ale noastre..Ca si cind ne-am intilni impreuna cu artistul intr-o sala de asteptare, si i-am citi in mintea lui toate operele  facute, sau doar imaginate..Dupa care ne-am intoarce, fiecare, la viata proprie, cea incolora, inodora, si insipida..

Dileala de sezon

Where there's passion is an instant flame, and someone might get burned, either you, or I..But whoever is the burned one, there's the possibility to use the flame energy, and like in an aikido move, redirect it to propulse himself  away, to another future..The skills are the only one that matters for that..Tools are not useful..All you need is in you..The secret is to discover them, after a couple dives in your inner self..After that you'll feel that  all starts again, from origin, as it did so many times before..
Te mai apuca dileala uneori si iti vine sa te crezi centrul universului, si cel mai tare..Ca si asa nu conteaza prea mult..Ca doar avem si noi libertatea sa ne eliberam de frustrari si sa o facem pe nebunii..Ce bine..Cre'ca o sa ma apuc de yoga sau ceva, ca sa am si justificare spirituala..Sau mai bine de arte martiale, sa sparg caramizi cu capul..

Zgomote si taceri

Iar e decembrie, luna revolutiei romane..Sau luna schimbarilor aparente, pentru ca in Romanica, dupa 89 s-a schimbat doar scena, nu si actorii..In fine, e treaba istoriei sa faca lumina..Eu doar ma uit ca iar incep pe la tv-uri discutiile despre evenimentele din 89, ca a fost revolutie, sau nu? Si daca a fost de ce a fot, si daca nu, de ce ne mai punem intrebarea asta timpita iar, si iar, si iar..Ca oricum daca nu s-a raspuns la ea 25 de ani, s-a pierdut si interesul pentru adevarurile de atunci..Bine, sint unele lucruri care intr-adevar trebuie spuse, pentru ca in 89 s-au schimbat fundamental unele lucruri, dar ma uit cum apar la aceleasi tv-uri tot felul de clovni care ne explica ei ce, si cum..E cazul sa mai vorbeasca si specialistii, ca ne-am cam saturat de cretini care vor sa se bage in seama..In fine..
Ce tin eu minte de atunci e ca era o mare fericire, si toti erau in extaz..De parca traiam 50 de Craciunuri intrunul..Ca lumea nu a prea stiut sa-si gestioneze libertatea, asta e alta mincare de peste..Asa ca, sa mincam mai multa mincare de peste, si poate fosforul ala din el sa ne dea idei mai bune..Si sa-l luam pe peste si ca exemplu, ca el tace, nici nu prea are cum sa scoata sunete ca are capul in apa, dar macar tace, si nu behaie la infinit..

Tuesday, December 10, 2013

Spiritul sarbatorilor

Viata e si realitate, dar si vis..Oho, si inca cum..Pentru ca vedem ce e prin lumea asta..Chestia e, ca, si daca avem brad, si daca n-avem, magia sarbatorilor ne-o traim, de fapt, fiecare, in capul nostru..Si traim fiecare sarbatorile cit de departe ne poate duce imaginatia..
Chestia e, pina la urma, sa nu mincam mincaruri prea grase..Ca corpul, el, nu prea are legatura cu imaginatia..Mai bine ne ametim un pic cu alcool..Si pastram veselia, nu o risipim asa, fara rost, pina la Craciun..A fost si sir Nicolae, o sa vina si sir Craciun, toti ne dau tot felul de daruri, e bucurie mare, atmosfera de sarbatoare, blabla..Totul e sa ne gindim frumos la cei care se gindesc frumos la noi..Schimb pe schimb..

Spatii miscatoare

Timpul a trecut iar..Am calatorit si noi cu el..Am mai inteles cite ceva din cite am vazut..Si ne-am revenit la persoana noastra fundamentala, iar..Asa, ca intotdeauna..
Inainte e acelasi culoar, cel pe care, parca l-am vazut in atitea vise..Lung..Cu pereti identici, pe care sint tablouri ferestre..In primul e un peisaj larg, cu un orizont mare, si un apus artistic..O compozitie de culori care ne pune pe contemplare..O armonie de trairi..Departe parca se vede marea..Si navele..Ce ciudat..Parca totul se misca..Parca sintem intr-un tren, si admiram peisajul..Poate e o iluzie, totusi..
Mergem inainte..Urmatorul tablou e tot un peisaj, de toamna, cu arbori rosiatici, si covor de frunze..Ce calm..Parca vedem atmosfera, in minte, si simtim locul, ca si cind am fi acolo..Apoi sesizam ca ramurile se misca, si frunzele sint plimbate de vint..Ce ciudat..E un tablou, sau un ecran? Poate iar mi s-a parut..
Inca 2 pasi, si vedem un alt tablou..Aici e un clovn, care pare in miscare, undeva la un fel de ospat regal..e acolo toata suita..Ma uit atent..Toate sint fixe, e tablou de data asta..Apoi vad ca mimica clovnului s-a schimbat..Asta ce-o mai fi? Ce curios..Pentru ca toate sint atit de fixe, pe cit sint de miscatoare..E un truc.. Cineva se joaca cu mine..
Alerg..Las in urma alte tablouri pe care nu le mai analizez..Ma uit inainte..Culoarul o coteste brusc, spre dreapta..O fereastra, imagini de laborator..Oameni care cerceteaza ceva, probabil..Toti sint concentrati, nimeni nu se uita la mine..Au gesturi precise..Toti..In stinga e o alta fereastra..Aici se picteaza..Toti au gesturi largi..Miscarile se rotesc prin aer, ca intr-un fel de balet al ritualurilor..Se apropie, si se departeaza de pinze metodic, dupa logici ale unor ginduri ce vin din propriile lor lumi..Observa, si transpun..Ce interesant..
Apoi, la citiva pasi, inainte, o fereastra frontala..Un apus..Ca in tablou..Ce interesant..Apune soarele.. Prin cerul transparent incep sa apara stelele si galaxiile..Apune o stea ca sa ne arate tot universul, din spatele ei..Oare cite stele sint dincolo de cele pe care le vedem?

Responsabilitatile celorlalti

Ma uit la ce se intimpla in Romanica, si ma gindesc ca poporul nu prea realizeaza ce i se intimpla, e cam autist, asta probabil dupa 45 de ani de comunism..E de inteles, de fapt..Pentru ca, privit asa, din exterior, Romanica e zona in care se intilnesc hotii si cu prostii..Decit..Iar cealalta lume, cea normala, si care ar trebui sa constituie majoritatea, e pur si simplu scoasa din toate calculele..
Si zic asta pentru ca hotii au metode, pe care le-au preluat toti..Cind e prins cite unul cu o chestie absolut evidenta, ei bine, atunci respectivul incepe showul..Sint de vina ceilalti, oricine ar fi ei, conspiratia mondiala, interesele, asociatia pentru protectia animalelor mici, extraterestrii, vecinul de deasupra, pestii balon, ghetzarii, gaurile negre, exploziile solare, rotatia pamintului, clovnii, paznicii, vatmanii, coafezele, etc etc..
Cit mai dureaza pina se stabileste o scara a responsabilitatilor fiecaruia? Pentru ca asa cum e situatia, daca se continua, e acelasi bilci de care am cam obosit cu toti..Cit va mai dura pina vom avea curajul sa ne privim in oglinda, si sa invatam sa ne acceptam defectele, asa cum ne acceptam calitatile?
Se pare ca societatea romaneasca are nevoie de timp ca sa se reaseze..Asta e..

Monday, December 9, 2013

Unele intimidari

Timpul le vede pe toate..Le vede cum incep, cum cresc, cum scad, si cum se termina..Pe el nu l-a pacalit inca nimeni..Sau nimic..El, timpul, e mai tare si decit materia..Si decit chiar Nimicul..E discutabil daca e mai tare decit infinitul..Cine stie..Pentru ca deocamdata, infinitul e doar o abstractizare, o notiune, pe care stiintele exacte o "apuca" prin metode..Asa e, infinitul  inca nu a fost definit precis..De fapt, poate nici nu e definibil.. In fine, cui sa-i pese de chestii de astea..Pentru ca noi toti sintem foarte reali, si concreti, si ne uitam imprejur la mediu, ca sa ne adaptam..Restul sint impresii..
Am vazut la unii cretini manifestari horror..Si actiuni, si atitudini, sau combinatie de actiuni si atitudini, grimase, etc..Si asta aratau din naivitate probabil, pentru ca nu erau cu mastile pe mecle..Mai nene, cita monstruozitate, cit abis, cit rau era in ei..Mi-au dat multe cosmaruri..Sau probabil asta era arma lor, intimidarea..Si m-am gindit ca, pe viitor sa nu mai bag in seama fetzele maimutoilor..Ci doar altceva..Daca mai e si altceva la ei..Ca de capul lor nu e cam nimic, in afara de o adaptare stearsa si stupida..
De fapt, aici e un paradox..Ca ne intimideaza mai mult cretinii dezblehuiatzi, decit ideea de infinit..Acuma depinde si de stilul fiecaruia..

Saturday, December 7, 2013

Bilci cu bilbiituri

Ma mai uit la oameni uneori, si incerc sa inteleg legaturile dintre exterior si interior..Intilnesc peste tot pe la tv-uri in special, personaje cu mimici, gesturi, tonuri, intensitati ale vocii  amestecate..Toate fara nici o logica, si complet aleatorii, si nu inteleg, pentru ca totul pare complet brambura..Nimic anticipabil, nimic previzibil, totul e fals, si destul de stupid, in cele mai multe cazuri..Si, ca sa fie spectacolul complet, parca totul e strident continuu, cu pauze de delir din ala agresiv..Si imi zic, ooo, ce de lume, ce bilci bilbiit, plin doar cu  faze, fente, si figuri..Si mai realizez ca dincolo de marginile bilciului asta e un mare nimic..Un spatiu vid care sa opreasca absurdul..Cred..Probabil ca iarna a nimerit bine locul..

Friday, December 6, 2013

Ciorba sociala

A venit mos Nicolae, a adus cadouri, inainte de mos Craciun, e frumos, e o bucurie, ca sa primim ceva concret, si practic..Dar un cadou e, poate, mai mult decit atit..
Eu ma bucuram de cadouri ca de ceva ce imi pica..Imi placea sa vad ca primeam ceva frumos..Si, la mine, cele mai frumoase cadouri erau Pifurile..Revistele acelea invelite in plastic, cu gadgeturi, si cu povesti pe care le traiam efectiv..Si Pifurile erau de fapt lumi pline de viata, de placere a descoperirilor unor lumi ce veneau de dincolo, din alte teritorii..De la alti oameni, care imi construiau imprejur alta civilizatie..Si asta era pur si simplu fabulos..Pentru ca vedeam nu doar desene, ci imagini fragmentate din alte lumi..In fine..
Nu stiu ce m-a determinat sa fiu, ce sint..Imaginile de atunci, sau gindurile ce au urmat mult timp, dupa.. Ei, sau eu, firea mea, sau informatiile ce mi-au venit din acel trecut..Nu stiu, pentru ca toate sint amestecate.. Si eu sint, cumva, ceva din tot..Nu iubesc, si nu urasc, in aceeasi masura, pentru ca m-am eliberat de toate, si toti..Stiu ca a fost o alegere a fiintei mele, proprii..Dar, de ce ma mai gindesc totusi la trecut, dupa atita timp? Nu stiu, sincer, pentru ca trecutul meu e plin de dureri..Poate ca mergind in acel trecut caut, cumva, sa inteleg ce a fost, si sa imi dau seama de cine sint, ca, dupa toate, sa caut un drum inainte..Oricum, cui sa-i mai pese acum de ceva ce a fost, demult? Dac nici noua, cei ce am trait tot, nu ne mai pasa? Pentru ca acum, vezi, traim schimbari peste schimbari, intr-o societate care nici ea nu stie ce e cu ea..Asa ca..
Uneori imi mai fac o ciorba, si pun ingrediente de tot felul..Si ma gindesc ca ea iese gustoasa daca pun ce trebuie, si cind trebuie..Asa e si cu societatea..Daca ii adaugi valori e bine..Daca nu, iese necomestibila.. Si ne da dureri de stomac..E simplu, daca stim sa vedem, si sa analizam cu mintea noastra..

Inceputuri noi

Viata e spirit, e o suma de idei legate, o suma de actiuni, si de perceptii..Viata e contact, si comunicare cu ceilalti, e imagine, si film, e traire si formare de amintiri..Viata e spatiul comun pe care il impartim cu toti ceilalti..
Putem povesti si vorbi multe despre viata..Asa cum ne putem imagina fiecare..Putem arata, putem explica cu exemple personale..Dar viata e cea unica, pe care o traim fiecare intr-un mod original..Si toate abordarile noastre se fac din punctele noastre de vedere..
Nu mai stiu ce sa zic despre viata..Pentru ca, in fata atitor posibile cuvinte, parca imi vine sa tac, si doar sa privesc..Sa ma uit la viata dimprejur, si sa o admir doar..Sa ma gindesc la viata ca la un dar divin, la sanatate ca la un noroc, si la intimplari ca la variante de schimbare..
Viata noastra e perceptie, care penduleaza intre realitate, si vis..E spatiul nostru interior..E fiinta care pluteste pe deasupra atitor repere construite..E ce simtim ca sintem, printre ceilalti..
MA gindesc la viata pentru ca am in constiinta si moartea..Si pentru ca simt ca atit cit traim sintem constienti, ca odata, cindva, si noi ne vom termina..Pentru ca asa ne e fiinta..
Nu stiu cum e sa traiesti cu adevarat, pentru ca nu m-a invatat nimeni asta..Am facut-o singur, experimentind.. Pas cu pas..Incercind, si invatind din greseli..
Sigur, se pot spune multe, si nenumarate, bune, si rele..Dar viata noastra e lumea, sintem noi, sint ceilalti, e un drum, o alternativa sociala, e speranta care ne duce sufletul inainte..
Uneori mai obosim..Si vrem sa uitam de tot, si toate..Cita viata am trait, ce am fost, ce sintem..Sa uitam, si sa ne eliberam..Ca sa incepem iar, de acolo, si atunci..Asa. pur si simplu, fara regrete sau amintiri..De la zero..

Thursday, December 5, 2013

Cuvinte pentru imaginatii

Cineva m-a intrebat, mai demult, ce gindesc eu, de fapt..Si ce vreau sa spun cu ce spun..Si ma gindeam asa, daca ce spun e de fapt ce vreau sa spun, sau doar ce sugerez..Hmm..Buna intrebare.. Eu nu ma pricep sa fiu atit de constient si de clar, cum sint altii..Eu construiesc logici ad-hoc, adun idei, si le las libere sa spuna ele, prin sirul lor, ce inteleg, sau vor sa inteleaga ceilalti..Nu am constiinta celui de sus care organizeaza spatiile.. La mine spatiile se construiesc de la sine, si isi gasesc o logica a lor, proprie..Si restul apartine imaginatiei cititorului, pentru ca, nu, traim intr-o lume libera in care fiecare e liber..Si mie imi plac spatiile mari, deschise spre orice variante de interpretare..Pentru ca, de fapt, in lumea asta a noastra totul e posibil..Si ce scriu eu in citeva rinduri e doar un inceput..Cel putin asa imi place sa cred..

Cinic personal

Stii, variantele tale de trecut, sau de viitor, coincid mai mult sau mai putin cu cele sociale..Esti o fiinta care e mai mult, sau mai putin, conforma..Esti un om mai mult sau mai putin adaptat, la tot ce e..
Daca e sa spun un adevar al meu, ei bine, imprejur e o conformitate a nepasarilor..Rotite in cercurile lor, a celor ce ne domina, si ne privesc arogant..O conformitate a unor zimbete hide, si asociate..Armonios armonioase si care au acelasi zimbet rece si distant..In fine..
Mai avem libertatea privirilor..Mai sintem liberi sa spunem unele cuvinte..Mai putem sa ne manifestam unii printre ceilalti..Si sa ne plimbam prin locuri eliberate..

Lumi deschise

Inchide-ti lumile si izoleaza-te de tot..Priveste la ce e imprejur ca la un desert infinit..Considera-te ultimul supravietuitor al tuturor lumilor..Si spune ce simti..
De multe ori ne simtim atit de singuri..Ca si cum am fi euri in lumile astea desertice pline de oameni..Ca si cum am trai printre nestiuturile vietii asteia asa zis sociale..Ca si cind am fi unici doar pentru ca sintem atit de diferiti de toti ceilalti..Ca si cind am continua sa fim prin ce sintem, noi, firi pierdute printre alte atitea firi..
E un desert infinit peste tot..Arid, si pustiu..E o lume de nisip care ne acopera toate sperantele..E un spatiu care ne inconjoara cu depresii, si uitari..E un timp pe care nu l-am stiut, pentru ca nu i-am stiut versiunile trecute, nici cele prezente, dar, care ne promit viitoruri posibile..Un timp al unor eventuale posiblitati..Un timp care prin toate variantele lui ne promite atitea..
Am trait armoniile trecuturilor..Si ne mai gindim la ce poate fi de acum, incolo..Ce visuri, citi oameni, ce vieti aminate de un timp nestiut..Nu?

Wednesday, December 4, 2013

Ceva spre ceva

Tu esti o varianta de trecut, pe cit esti de prezent, sau de viitor..O fiinta care isi depaseste timpul, si se defineste doar prin ce va putea deveni..
Cred ca am uitat atitea..Doar ca sa-mi amintesc ce as putea deveni, in viitor..Simplu..Eu ca eu, ca o fiinta ce merge pe un drum atit de nestiut..Asa..Si toate cite converg spre ceva..

Eurile dintre lumi

Noi, stii, sintem fiinte..Cu trairi, ginduri, trairi..Cu constiinte..Fiinte dotate cu toate mecanismele fiintei..Si care avem constiinta unor lucruri..
Te uiti in oglinda? Iti vezi fata si corpul cum se transforma? Si ce crezi? Spre ce te indrepti? Ce crezi ca asteapta?
Ascult concertul 3 de dl Beethoven..Si ma gindesc la timp..Desi poate ar trebui sa ma gindesc la spatiu, si spirit, si nemurirea spiritului..Da..Stii, asta cu nemurirea e o poveste care sa ne dea speranta..De fapt, poate ca e buna..Pentru ca ne face sa ne traim viata cu incredere..Si sa mai credem in iubire, in oameni, in valori.. In tot ce exista..
Poate ca in subconstient stim ca dincolo de viata nu mai e, de fapt, nimic..Stim ca tot ce traim e aici, si acum..Iar restul e iluzie..Ma gindeam la ce scria Eminescu, despre cum il vor privi ceilalti, dupa moarte.. Si ce vizionar a fost el..Uneori m-as duce la statuia lui din Constanta, si as vorbi, asa, in aer, privind spre mare.. Si m-as gindi ca el ar fi bucuros sa vada ca versurile lui mai sint actuale..A, ce frumos ar fi sa pot da mina cu el, si sa putem vorbi, la o bere, despre lume..Desi nu as fi sigur ca el si-ar dori asta..
Stii, spiritele adevarate nu prea sint sociale..Ei sint retrasi intre gindurile proprii, ca intre ziduri care sa-i apere de lume..Si asa ar fi fost si el..El, o fire dificila, care nu s-a inteles cu ceilalti, asa cum si ceilalti nu s-ar fi inteles cu el..E firesc..Dar ce dracu sa mai conteze asta? Cui sa-i mai pese? El a fost dedicat unui spirit descris in cuvinte..Pur si simplu..Si a descris lumea asa cum a fost..
Bun, cu metodele astea psihologico-moderne poate ne putem imagina cum ar fi decurs un dialog cu el, cu omul..Privit prin prisma timpului..Si asta cum ne-ar mai clarifica detaliile? Am fi mai satisfacuti daca am intelege cum a fost acel dialog, atunci?
De fapt, poate ca as fi vrut sa beau o bere cu Eminescu..Sa discut cu el la liber despre toate..Sa punem pe masa toate filosofiile, si sa ne gindim la viata asta, cum e, asa, printre viziunile filosofice proprii..Sa ne enervam cind vedem inconsistenta trecuturilor, sa ne extaziem cind ne putem imagina atitea versiuni de viitoruri posibile..Sa ne bucuram la prezent, sa ne uitam imprejur, si la noi insine..Sa ne iubim, ca fiinte care sintem, acum, cu fiintele proprii printre lumea construita a celorlalti..

Fiintele completabile

Gindurile se trag unele pe altele..Mi-a venit in minte iar, vorbind despre technicalitati, momentul acela al studentiei, cind asteptam sa intru in examene, cind eram confuz, si priveam cu uimire la tot ce ma inconjura.. Pentru ca nu era usor sa accepti toata lumea dimprejur intr-o continua miscare agresiva, cu toti atit de siguri pe ei, si ingimfati, plini de stabilitate pe ce erau, si ce stiau..Toti repeziti, metodici, si infinit valorosi..
Da, pe mine lumea asta pe care am constientizat-o atunci, pe care o observam, si o cercetam fara sa realizez, mi-a marit confuzia asupra lumii, in general..Pentru ca nu intelegeam fiintele lor, de fapt..Si pentru ca mi se parea ca intre spiritul ce ar fi trebuit sa fie atunci, in examen, acel spirit plin de intelegere si bunavointa, si studentii inainte de examen, era o diferenta cosmica..Dar, poate, perceptia mea era de vina..Poate nu reuseam eu sa inteleg suficient natura umana..Poate eu eram cel diferit, si cel neadaptat, sau neadaptabil.. Tot ce se poate..Daca Ceasca ar mai fi rezistat inca citiva ani, toti colegii mei ar fi fost ingineri buni si capabili in locurile rezervate lor..Dar cum a venit revolutia, si nu a mai fost nevoie de ingineri pe vremea aceea, toti a trebuit sa ne reprofilam..Unii au facut facultati economice, unii au emigrat, unii au facut altceva in ideea de a se adapta la o lume in schimbare rapida..In fine..
Eu inca ma mai gindesc la momentele acelea de examen..Pentru ca atunci totul era posibil..Atunci simteam ca traiesc infiniturile, ca ma detasez de spatii, si ca pot sa fiu si profund pasional, si indiferent, in aceeasi masura..
Poate ca trairea aceea intensa imi lipseste, de atunci..Si poate am incercat sa-mi acopar acea nevoie a fiintei cu altele..Desi sincer, de atunci am constientizat durerea, si am fugit de ea, cit, si cum am putut..Dar partea de mister, de traire profunda, o am inca in minte..Mai vreau emotia trairilor, a ideilor, si a oamenilor.. Inca mai caut ceva care sa imi completeze ce a inceput atunci..

Tech and us

Am vorbit de fiinta, de spirit, de constiinta, de eurile noastre, de ce sintem, de fapt..Si am incercat sa intelegem ce inseamna credinta intr-un spirit superior, si care sa ne dea energie vitala, si speranta sa continuam..Apoi ne-am gindit si la spiritele celorlalti, si la comunicarea cu ele..Dar, astazi, a mai aparut un intermediar intre noi, si spirit..Adica technologia..
In ultimii ani au explodat toate technologiile..Avem gadgeturi peste gadgeturi care mai de care mai mic in dimensiuni, si mai puternic, cu mai multe posibilitati..Si noi, fiintele care vor sa foloseasca toate oportunitatile astea ne adaptam la ele..Invatam sa lucram cu ele, si ne folosim inteligenta pentru asta..Incepem chiar sa judecam si analizam lumea prin prisma termenilor technici..Si ni se intimpla asta tot timpul, tuturor..Si eu sint inginer, si deci tot technic, si sint influentat de modul asta de gindire..
Dar aici este o intrebare, una care apare cam prin toate scrierile science fiction: Noi cum ne raportam la technologie? Si asta pentru ca ea, technologia, e de fapt un instrument..Cit ne afecteaza, si cum ne influenteaza evolutia propriului spirit? E o intrebare generala, dar, la care, fiecare are un raspuns propriu..
Este fabulos ca avem atitea oportunitati..Si ca, putem alege..Dar ar fi pacat ca ea, technologia, sa ne acapareze mai mult decit e firesc..Si sa interfereze cu fiinta noastra profunda..