Viata e un privilegiu..Simtim asta dupa o mare durere..Si ne felicitam ca existam..Si ca putem sa admiram tot..Viata e un mare privilegiu..Ma intreb uneori, de ce trebuie sa murim? In fine..
Poate ca cea mai adevarata experienta a vietii este explorarea..Si cea in spatiile de afara, dar si cea inauntrul fiintei..E fain sa te plimbi prin tine uneori, asa cum te-ai plimba printr-un oras plin de deja-vu-uri..In care recunosti locurile, dar nu stii suficient toate detaliile..Si in care iti face placere sa admiri totul, si sa privesti liber, si linistit peisajele..
Amintirile din noi au patina timpului..Au calmul trairilor echilibrate..Au toate datele care le fac pretioase.. Mult mai pretioase decit orice..Chiar daca nu sint asociate cu lucruri materiale..Sau chiar daca sint..Ele au valoare doar pentru noi..Stii, uneori o pietricica rotunda are uneori o valoare mai mare decit un munte de diamant, pentru ca acea pietricica ne aduce aminte de ceva atit de rar si de frumos..Acuma nu am refuza un munte de diamant, bineinteles, pentru ca el ne-ar aduce o viata de vis..Dar e putin probabil sa-l avem, si de aceea ne concentram atentia pe pietricica, si pe amintirea de care a legata..
Traim o viata care penduleaza intre realitate si vis..Si fiecare isi traieste fericirea in felul in care o poate intelege..
No comments:
Post a Comment