Inchide-ti lumile si izoleaza-te de tot..Priveste la ce e imprejur ca la un desert infinit..Considera-te ultimul supravietuitor al tuturor lumilor..Si spune ce simti..
De multe ori ne simtim atit de singuri..Ca si cum am fi euri in lumile astea desertice pline de oameni..Ca si cum am trai printre nestiuturile vietii asteia asa zis sociale..Ca si cind am fi unici doar pentru ca sintem atit de diferiti de toti ceilalti..Ca si cind am continua sa fim prin ce sintem, noi, firi pierdute printre alte atitea firi..
E un desert infinit peste tot..Arid, si pustiu..E o lume de nisip care ne acopera toate sperantele..E un spatiu care ne inconjoara cu depresii, si uitari..E un timp pe care nu l-am stiut, pentru ca nu i-am stiut versiunile trecute, nici cele prezente, dar, care ne promit viitoruri posibile..Un timp al unor eventuale posiblitati..Un timp care prin toate variantele lui ne promite atitea..
Am trait armoniile trecuturilor..Si ne mai gindim la ce poate fi de acum, incolo..Ce visuri, citi oameni, ce vieti aminate de un timp nestiut..Nu?
No comments:
Post a Comment