Eurile dintre lumi

Noi, stii, sintem fiinte..Cu trairi, ginduri, trairi..Cu constiinte..Fiinte dotate cu toate mecanismele fiintei..Si care avem constiinta unor lucruri..
Te uiti in oglinda? Iti vezi fata si corpul cum se transforma? Si ce crezi? Spre ce te indrepti? Ce crezi ca asteapta?
Ascult concertul 3 de dl Beethoven..Si ma gindesc la timp..Desi poate ar trebui sa ma gindesc la spatiu, si spirit, si nemurirea spiritului..Da..Stii, asta cu nemurirea e o poveste care sa ne dea speranta..De fapt, poate ca e buna..Pentru ca ne face sa ne traim viata cu incredere..Si sa mai credem in iubire, in oameni, in valori.. In tot ce exista..
Poate ca in subconstient stim ca dincolo de viata nu mai e, de fapt, nimic..Stim ca tot ce traim e aici, si acum..Iar restul e iluzie..Ma gindeam la ce scria Eminescu, despre cum il vor privi ceilalti, dupa moarte.. Si ce vizionar a fost el..Uneori m-as duce la statuia lui din Constanta, si as vorbi, asa, in aer, privind spre mare.. Si m-as gindi ca el ar fi bucuros sa vada ca versurile lui mai sint actuale..A, ce frumos ar fi sa pot da mina cu el, si sa putem vorbi, la o bere, despre lume..Desi nu as fi sigur ca el si-ar dori asta..
Stii, spiritele adevarate nu prea sint sociale..Ei sint retrasi intre gindurile proprii, ca intre ziduri care sa-i apere de lume..Si asa ar fi fost si el..El, o fire dificila, care nu s-a inteles cu ceilalti, asa cum si ceilalti nu s-ar fi inteles cu el..E firesc..Dar ce dracu sa mai conteze asta? Cui sa-i mai pese? El a fost dedicat unui spirit descris in cuvinte..Pur si simplu..Si a descris lumea asa cum a fost..
Bun, cu metodele astea psihologico-moderne poate ne putem imagina cum ar fi decurs un dialog cu el, cu omul..Privit prin prisma timpului..Si asta cum ne-ar mai clarifica detaliile? Am fi mai satisfacuti daca am intelege cum a fost acel dialog, atunci?
De fapt, poate ca as fi vrut sa beau o bere cu Eminescu..Sa discut cu el la liber despre toate..Sa punem pe masa toate filosofiile, si sa ne gindim la viata asta, cum e, asa, printre viziunile filosofice proprii..Sa ne enervam cind vedem inconsistenta trecuturilor, sa ne extaziem cind ne putem imagina atitea versiuni de viitoruri posibile..Sa ne bucuram la prezent, sa ne uitam imprejur, si la noi insine..Sa ne iubim, ca fiinte care sintem, acum, cu fiintele proprii printre lumea construita a celorlalti..