Clipele vietii ni se amesteca printre celelalte clipe, ale celorlalti..Care mai lungi, care mai scurte, toate matematic aranjate pe linia unui destin care se mai interecteaza cu alte destine..Clipe compacte, continue, pline de extaz, sau de dureri, clipe unice si nemai-intilnite inca..Clipe fiinte care ne duc fiinta inainte fara sa simtim..
Cred ca uneori, mai uit cine sint..Sau cine am fost..Si ma las plimbat de momentele vietii prin locurile atit de noi..Ma uit imprejur, ma mir, si ma gindesc sa merg inainte, pasind, asa cum o fac tot timpul cind timpul se mai prabuseste in el insusi, si lumile-mi se mai invirt atit de repede imprejur..Ma las dus, incercind sa ma mai agat de cite un reper, plutit printre apele atit de repezi ale unor amestecuri de variante de alte atitea vieti, care imi mai arata cum se pot trai clipele..Si ma las in voia apelor, si plutesc, pina ma regasesc, cumva la un mal de mare indepartata..Azi am mers inainte, uitind..Facind pasi pe o plaja pustie si absurda, parca..Prin nisip, printre pietre, printre existente marine care mi-au acoperit acea parte nedescoperita si fluida..
Azi trec pasind, si cintind un cintec ce mi-a revenit in minte asa, fara sa simt..Un cintec ce-mi amintea de toate vremurile acelea pline de libertate, si de iubire..Cind stiam ca toata lumea mea era imprejurul acelor ochi care ma faceau sa cred ca totul e umplut cu divin, si absolut..Ochii unei sirene ce imi incinta simturile cu armoniile unor amintiri pe care doar ea le cunostea..Ochii ei, ce mai ascundeau printre curbele divine atita sensibilitate printre propriile mistere..Ochii plini de tot ce simtisem ca a fost, vreodata, adevarat..
No comments:
Post a Comment