Eu nu prea le am cu petrecerile..Pentru ca m-am simtit tot timpul penibil sa stau ca idiotul incercind sa conversez pe teme de 2 lei, sau sa dansez in timp ce ne holbam reciproc unii la altii..Nu era de mine sa fiu social in situatiile alea..Dar ma prefaceam ca ma distrez, si ca uite ce fain e tot, si u-hu-hu tralala, asteptind sa treaca timpul ca sa ma intorc acasa si sa trag un somn adevarat..
Recunosc ca mincam tot felul de chestii gatite la mare arta, si-mi placeau la nebunie, pentru ca erau o alternativa placuta la maimutareala ipocrita dimprejur..Si, de fapt, cam mincarea aia imi dadea ideea realitatii vietii..Dar spectacolul avea si el, intr-un fel, farmecul lui..
Tin minte ca la o petrecere trebuia sa fie cite unul, sau mai multi, care se credeau populari..Si dansau, se zbenguiau, faceau ca toate visele, se conversau cu toata lumea cu o energie uimitoare..Adica na..Iar lumea se holba la ei, le ridea in fata, dadea noroc zgomotos, schimba replici cretine, si se bucura de momentul asta la maxim..Si personajele astea dansau cu toate invitatele, mincau pe apucate laudind cu zgomot tot ce era pe masa..Toti se distrau uitindu-se la el, si aplaudind, parca o scena jucata..
Apoi urmau momente de dans cu lumina stinsa, cind ei se lipeau de ele, si viciversa, asa, pentru cunoastere anatomica, dupa care iar se aprindeau luminile, si venea un alt fel de mincare, sau tortul, etc..Si timpul trecea metodic, si se apropia despartirea..La plecare toti se pupau zgomotos cu toti, se imbracau, si se retrageau metodic, pe perechi..Isi conduceau acasa iubitele, mai faceau citeva discutii si mergeau fiecare la casele lor..
Ce frumos era..Ce exceptional de frumos sa ma vad, dupa o petrecere de tipul asta, iar liber, sa fac ce vreau, sa dorm cit am chef, si sa nu mai trebuiasca sa ma conformez la reguli sociale..Era ca si cum ma eliberasem de ceva, si imi reveneam..Di-vin si sublim in acelasi timp..Ca o clipa de viata adevarata..
No comments:
Post a Comment