Cel mai frumos e sa te plimbi..Prin spatii, sau printre spatii..Spatii ale unor spirite..Si sa te simti ca si cind ai fi de acolo, din lumile lor..Sa fie totul firesc, asa ca si cum ar fi existat dintotdeauna, si ca si cind toti te-ar fi perceput ca un prieten, si cu care ar fi rezonat..Ce caldura, ce bine, ce frumos pentru suflet..
Lumea este glaciara..Asa a fost dintotdeauna..Toti te-au privit asa cum au privit spatiile dimprejur..Cu o ura profunda si eterna..Toti au vazut prin tine o varianta sociala la o distanta abisala..Ca o reflexie proprie intr-o oglinda uitata, undeva, intr-un adinc de vremuri..
Lumea e inghetata..Uitata in ea insasi, si intre propriile mizerii..Pierduta intre detaliile ei absurde..Ratacita..
Cum spuneam..Cel mai frumos e sa te plimbi printre eternurile dintre spirite..Si sa comunici cu toate fiintele care sint acolo atit de insingurate..
Pasii nostri sint pasii uitati inca inainte de a fi facuti..Pentru ca sint pierduti printre pasii lor..
Ne plimbam singuri printre ceilalti..Si totul ne aduce parca o fericire de a fi impreuna cu ei, la fel cum ne aduce o fericire de a fi singuri, si impreuna cu ginduri ce au inconjurat lumea..Noi cu noi, alaturi de sperantele lumilor ce vor veni, cu optimismul lor nesfirsit..
No comments:
Post a Comment