Mai privim uneori priviri..Ca si cind am fi intr-o oglinda care reflecta alti oameni..Ca si cind am simti privirile ce ne vin de la ceilalti explicindu-ne senzatiile pe care le creem asupra lor..Si ca si cind am simti ce gindesc ei..Si ne gindim, si incercam sa intelegem..Pentru ca unele raspunsuri sint atit de diferite de cele pe care le-am imaginat..Si incercam sa intelegem de ce..Numai ca, de atitea ori, nu am gasit un raspuns plauzibil..Si ne-am imaginat ca nu am gasit, pentru ca acel raspuns e prea subtil, si inaccesibil..Sau poate nu exista..Pentru ca, poate, natura umana in toate manifestarile ei, nu se poate explica..Pentru ca toti sintem atit de diferiti, si de determinati pe propria noastra fiinta, pe care o consideram singura adevarata..Tot ce se poate..
Intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la ceilalti..Pentru ca intelegerile noastre sint limitate cind ne raportam la noi insine..Cercul nostru e mic..E infinit mic fata de toate posibilitatile existentelor..Si poate asa e natural sa fie..
Dar mai privim alte priviri, si ne mai intrebam cine sintem..Pentru ca ne face bine sa ne mai cautam parti din noi printre ceilalti..
No comments:
Post a Comment