Spiritul fiintei

Am stat si m-am gindit ca sa-mi dau seama despre ce inseamna credinta pentru om, cita importanta are, cum se raporteaza omul la credinta, si cum si-a construit divinitatea..Credinta este subiectiva, si fiecare are propriile idei si conceptii, bineinteles, asa cum are si propriile reprezentari ale divinitatii, sau divinitatilor..
Sa o luam cu inceputurile, si cu inceputul, in paralel..Adica vorbim social, in paralel cu individual..Credinta a aparut de cind a aparut omul, pentru ca a fost necesara..Si a fost necesara pentru a sintetiza intr-un fel conceptul de bine, si a-l separa de conceptul de rau, desi intre ele exista o zona comuna, in care se pot confunda, pentru ca se spune ca nu exista lucruri pure in univers..Dar omul a vrut sa separe cele 2 categorii pentru ca le simtea diferite in constiinta lui, asta privind la ce se intimpla in societatea cea plina cu fiinte asemanatoare lui, si care faceau lucruri de la cele mai pure si umane, pina la cele mai atroce si singeroase.. Si astfel, omul, cel mic si neajutorat in fata naturii si a societatii a incercat pe traseul istoriei sa dea substanta binelui, si raului, luind toate elementele de bine, de cunoastere, etc, si construind cu ele o constiinta, care sa le detina, pe care a denumit-o Dumnezeu..Si, la fel, restul elementelor ramase, cele ale raului le-a asociat cu o creatura denumita simbolic, diavol..Istoria evolutiei credintei, si a formelor ei acopera, de fapt, toata istoria omenirii..Pentru ca pina la notiunea Dumnezeu au fost zeii antici, apoi institutia biserica si evul mediu, dezvoltarea cunoasterii, eliberarea de sub dogme, revolutia stiintifica, etc etc..
Astazi credinta s-a transformat intr-o incercare de cunoastere, si a acceptarii unei divinitati spirituale, de fapt..Pentru ca de spirit avem nevoie tot timpul, asta ne tine speranta vie, dar, avem la fel de mult nevoie de cunoastere, stiinta, etc..Dar astazi separam ideea de divinitate de cea de natura, pentru ca stiinta ne-a explicat multe secrete..Si astfel, divinitatea a mai pierdut din teritorii, atit individual cit si social..
Dar, cum spuneam, divinitatea are o reprezentare subiectiva, si ne apare fiecaruia diferit, functie de educatie, experiente,  etc..Dar cu totii avem in noi parti din divinitate, pe care le aratam mai des, sau mai rar, dar care ne ajuta pe noi, sau ne fac sa-i ajutam pe ceilalti..Si asta e bine, pentru ca in exercitiul acesta al vietii, ne simtim mai putin singuri..