Anotimpurile se trec, unele dupa altele, intr-o succesiune stabilita..Noi le privim, le urmarim transformarile, si ne urmam, fiecare, drumul propriilor vieti..Le privim asa cum am privi scenele schimbatoare dintr-un spectacol fara inceput, si fara sfirsit..
Incerc sa nu ma mai gindesc la nimic..Pentru ca simt ca am dorit sa uit tot..Ma las in bataia furtunilor timpului, si ma simt desprins de tot ce a fost..Vad ce mai pot vedea, si imi imaginez ca iarna asta e o altfel de toamna.. O toamna mai rece, mai subtila, mai plina de frig, si de ginduri..O toamna in care frunzele au devenit zapada, si sperantele cristale..Un anotimp in care toate s-au preschimbat in constructii interioare..
Armoniile mai cinta pe ritmurile fiintei..Petrecerea s-a mutat inauntru..Toti privim la ferestrele inghetate, ca la un spectacol care e departe, acolo, undeva..Fulgii plutesc, vintul sufla, si frigul ne ocoleste..Ne simtim privilegiati ca putem sta la caldura, si admira totul, confortabil..Apoi ne intoarcem la noi insine, si la ceilalti, zimbind prietenos..Ce frumos..E ca in povestile cu happy end..
No comments:
Post a Comment