Fiintele completabile

Gindurile se trag unele pe altele..Mi-a venit in minte iar, vorbind despre technicalitati, momentul acela al studentiei, cind asteptam sa intru in examene, cind eram confuz, si priveam cu uimire la tot ce ma inconjura.. Pentru ca nu era usor sa accepti toata lumea dimprejur intr-o continua miscare agresiva, cu toti atit de siguri pe ei, si ingimfati, plini de stabilitate pe ce erau, si ce stiau..Toti repeziti, metodici, si infinit valorosi..
Da, pe mine lumea asta pe care am constientizat-o atunci, pe care o observam, si o cercetam fara sa realizez, mi-a marit confuzia asupra lumii, in general..Pentru ca nu intelegeam fiintele lor, de fapt..Si pentru ca mi se parea ca intre spiritul ce ar fi trebuit sa fie atunci, in examen, acel spirit plin de intelegere si bunavointa, si studentii inainte de examen, era o diferenta cosmica..Dar, poate, perceptia mea era de vina..Poate nu reuseam eu sa inteleg suficient natura umana..Poate eu eram cel diferit, si cel neadaptat, sau neadaptabil.. Tot ce se poate..Daca Ceasca ar mai fi rezistat inca citiva ani, toti colegii mei ar fi fost ingineri buni si capabili in locurile rezervate lor..Dar cum a venit revolutia, si nu a mai fost nevoie de ingineri pe vremea aceea, toti a trebuit sa ne reprofilam..Unii au facut facultati economice, unii au emigrat, unii au facut altceva in ideea de a se adapta la o lume in schimbare rapida..In fine..
Eu inca ma mai gindesc la momentele acelea de examen..Pentru ca atunci totul era posibil..Atunci simteam ca traiesc infiniturile, ca ma detasez de spatii, si ca pot sa fiu si profund pasional, si indiferent, in aceeasi masura..
Poate ca trairea aceea intensa imi lipseste, de atunci..Si poate am incercat sa-mi acopar acea nevoie a fiintei cu altele..Desi sincer, de atunci am constientizat durerea, si am fugit de ea, cit, si cum am putut..Dar partea de mister, de traire profunda, o am inca in minte..Mai vreau emotia trairilor, a ideilor, si a oamenilor.. Inca mai caut ceva care sa imi completeze ce a inceput atunci..