La Multi Ani!

E 10:52 noaptea, 31 decembrie 2014..Mai e o ora si un pic ramas din anul asta, si gata, trecem la alt numar.. Imbatrinim brusc noaptea asta cu un an..O sa ne cauzeze, sau ceva..Desi e o dileala, pentru ca miine e o noua zi perfect identica cu celelalte..Viata merge inainte, si asta e, de acuma incolo la numarul anilor o sa scrie 2015, mare brinza..Asta e un numar ca reper, pentru mersul societatii, pentru cronologie..10:58, se apropie 2015..Ma mir ca n-au facut astia prin media profetii noi cu sfirsitul lumii, ca sigur daca aduni cifrele anului cu numarul de la pantofi al lui Mozart si imparti la numarul de la camasa al lui Beethoven o sa-ti dea ceva cu virgula, si a treia zecimala o sa spuna exact luna cind o sa vina asteroidul..E bine..Inca mai tin balariile astea la unii speriati de bomnbe si prosti..Ma rog, cui sa-i mai pese de atitea nerozii, inca?
11:02, timpul treeeece, ca regimentul zeeece, prin baltoaca treece..Ce timpenii..N-am la ce sa ma gindesc, si fabulez..Mai devreme vroiam sa scriu un post ceva science fiction cu planeta Qua, cea care la anumite perioade avea o sarbatoare in care se adunau toti, ca intr-un fel de reuniune a sufletelor, ca sa combata spiritele rele..Ar fi iesit poate, ca o mai infloream, adaugam ceva cu istorie, religie, mituri, ca sa fie o paralela la situatia de la noi, da' mi s-a parut ca nu e totusi ceva de iarna, ca mai degraba ai citi ceva vesel, la cit de frig e afara..Mai bine sa scrii despre ce simti in noaptea asta dintre ani..Ca sa ramina asa, sa-ti aduci aminte ce ai trait si simtit..Restul de povesti, mai ai timp, si mai incolo..
Noaptea asta e la fel de banala ca celelalte..N-am plecat nicaieri ca nu-mi place aglomeratia si manifestarile alorlalti..Imi trebuie liniste, si ceva tutun..Am fost mai devreme sa iau tigari de la benzinarie..Minus zece grade afara, si vint, am avut senzatia ca o sa mor de frig, m-a apucat un tremurat brusc de-mi sarea caciula din cap, si nu-s asa friguros, totusi, dar vintul e de vina..In fine..Ziceam ca noaptea asta e absolut la fel cu celelalte.. Ma gindeam ce-ar fi sa se intimple ceva deosebit, ceva care sa-mi schimbe viata..Aha, sigur, sansa asta e una la un catralion de catralioane..In fine..
11:16..Ce misto ar fi ca 2015 sa fie un an fabulos, cu de toate, pentru toti..Cine stie ce ne rezerva viitorul.. Acuma in Ro e 6:18 dimineata, lumea doarme cu burdihanul plin de mincare si beutura..S-a petrecut, cintat, dansat, asa ca sa ramina in amintire..Unii au plecat prin alte tari..E frumos, cui ii place..
11:20..Ce o sa fac toata noaptea? De fapt mai stau putin, si ma duc sa ma culc..Poate ma mai uit la un episod cu Columbo, sau la ceva emisiuni..Am vazut pe Digi, mai devreme o emisiune despre filmele din 2014, si ziceau ca au avut success chestiile biblice, cu efecte speciale, unele scifiuri..Pe mine ma plictisesc filmele astea noi, ca sint seci, au doar efectele alea bine facute, da in rest vaaaaaarzaaaaaaaa..Nimic nou si pasionant, totul o ciorba reincalzita..Hahaha, ce limbaj am..Ciorba, auzi..Chiar, nici mincarea nu ma mai pasioneaza, nici cititul de beletristica, si astea sint la fel de anoste..E o plictiseala generalizata, lumea nu mai cauta nimic, isi traieste cu intensitate experientele proprii, in cautarea fericirii..Ha..Unde sint vremurile de altadata..Ma rog..Traim din inertie, cred, nu ca am avea vreun ideal, sau idealuri, sau altceva care sa merite, o cauza, doua cauze..Zero..Aplatizare..
11:29..Inca putin si gata,  zboara si anul asta..Nu-mi fac planuri, pentru ca multe n-ar depinde de mine, si atunci, na..Totul e sa fie ceva bun inainte..Ca mi s-a acrit de toate, am fobie la manifestarile unora..In fine
11:32 sa urez si sa-mi urez un An Nou cit mai bun, macar mai bun ca predecesorul, multa sanatate, ani, bani, sex cit mai mult si des, si implinirea dorintelor..LA MULTI ANI, si sa ne vedem mai voiosi si optimisti in 2015..Atita decit..Nu e mult, si meritam, totusi..

Oamenii de alaturi

Societatea asta are si ea chestiile ei..Si unele reguli, chiar daca par anoste, pare ca-s bune, totusi..
Eu n-am fost genul sa ma iau dupa timpeniile repetate pina la obsesie de ceilalti, dar m-am lovit de unele probleme, si chiar m-am gindit, la ce, cum, in ce fel..
Stiu ca toti spuneau ca e bine sa ai o partenera..Bun..Am incercat si eu, asta, si nu am gasit ceva sa mi se potriveasca, si am zis ca na, asta e viata, ma descurc si singur..Si asta e valabil pina la un punct..Iar punctul ala e cind ti-e rau, si esti pierdut, asa intre atitea..Atunci simti cel mai acut nevoia sa fie cineva care sa te ajute cu orice..Macar cu un gind bun, care sa-ti dea sperantza..
In viata asta a mea am avut atitea pe cap, ca mi-a trebuit liniste, ca sa ma organizez, si ma gindeam ca cineva mi-ar termina echilibrul asta, cit il aveam..Si, pe undeva aveam dreptate, pentru ca un om iti induce si nefericirile si problemele lui..Acuma, na, e firesc totusi..Dar, daca e sa judeci normal, totul e sa le pui in balanta pe toate, si sa vezi ce, si cum..Adica si bunele, relele, si sa faci bilantul, daca asta te-ar putea ajuta..
Ei bine, omul ala chiar iti trebuie..Dar sa fie al tau, si nu un strain cu care sa faci compromisuri..Nu..Omul tau cu care sa iti imparti toate..Si care sa te ajute, si sa-l ajuti, asa, ca intre parteneri adevarati de drum lung..
Am 47 de ani lungi de dus lupte, singur..Si simt ca am cam obosit..Am trait atitea, si am atitea sa spun, asa cum cred ca mai pot sa ascult..Stiu ca nu e bine sa arat tot..Dar am si eu momente cind imi vine sa urlu de cite toate..O fi depresia asta de sarbatori, nu stiu..Dar ma gindesc ca e atit de bine sa fii alaturi, si sa iti dai drumul la toata fiinta ta, asa cum e ea, cu bunele, si relele..Si sa fii sincer, asa cum esti..
PS Cred ca e vremea de citit poezii, si de lasata mintea libera sa alerge, asa ca sa stim ca poate fi si altfel..

Ginduri de sfirsit-inceput

Sa incepem cu: Sarbatori fericite! Si tot ce e bun, sa ni se intimple, pe cit posibil cit mai curind..
Bun, acuma cu fericirea, e o chestie, ca nu prea stim ce e aia, o descoperim pe traseu..Da' de cautat o cautam continuu, nu stiu de ce:)).
Eu ieri am zis ca poate fericirea asta sta si in mincare, ca e de sezon, cu chestii, placeri pentru corp, etc.. Ei, bine, partial adevarat..Decit ca trebe echilibru, ca si corpul asta are limitele lui, si cind exagerezi cu ceva reactioneaza si el..Bun..Si a reactionat, si asta a fost..A iesit cu dureri de stomac din alea nasoale, si cu promisiuni ca daca scap, imi schimb viata..Suna comic, acuma, dar ieri era cu dureri, si trairi din alea la limita..Am fost un fel de zombi, noroc ca nu m-a vazut nimeni..E curios cum in stari de astea de rau, e amplificata perceptia de cit de vulnerabil esti..Si de cum te asteapta toti sa te vada asa, ca sa-si bata joc de tine, crezindu-se pe ei cu atit mai tari..De aia cica e bine sa-ti ascunzi cit poti de bine ranile..Nu te expui, ca sa nu fii lovit si mai tare..Ma rog..Cred ca si de asta imi prinde bine mica mea izolare..
Chestia cliseu repetata pina la greatza, cum ca sarbatorile sint un prilej de stat cu familia si de curatat interior are un simbure de adevar..Un simbure maaaare, mai mare decit fructul..Pentru ca, ce sa vezi, asta cam asa e..Si acuma am inteles si eu faza cu postul..E bine pentru corp sa-l protejam, sa mincam mai putin, si sa meditam mai mult..Dar asta nu tre'sa o facem cu misticism sau alte bazaconii, nu, s-o facem pentru noi, si pentru sanatate mai ales..Pentru ca eu, cu ocazia asta am slabit, si ma simt muult mai in largul meu, ca si in largul pantalonilor, hahaha..Imi trebuie si gauri noi la curea..
Dar, pina la urma e vremea de sarbatorit, de pus la tol festiv, de conversat, de etc..Ca sa simtim ca trecem in alt an, si ca avem inainte atitea de realizat..Ca ce a fost, a fost, sa injuram bine tot, si sa ne eliberam de trecut.. Ne bagam picioarele in tot, si in toti aia care nu ne-au inteles..Ca sa putem porni, asa, incet, pentru inceput, spre alte, si alte teritorii..Ca au ramas nedescoperite atitea, inca..

Antrenament

Cel mai fabulos lucru din viata asta e sa cauti imposibilul..Sa te duci pe tot felul de drumuri nestiute, sa rezolvi chestii nerezolvabile..Daaaaa, e un extaz in toate astea, si te face sa te simti cel mai tare din parcare..Si sa faci asta punind la bataie tot ce poti..Sau tot ce esti..Sa risti mult, fiind si bine calculat, totusi..
Cred ca sint genul de om care daca nu a avut challengeuri si le-a creat singur..Nu mi-a placut avantajul niciodata..Am vrut sa plec in orice am jucat, cu un dezavantaj de start, ca sa imi demonstrez ca pot sa recuperez pe traseu..
Asta sint eu, asa mi s-a construit natura..Si imi place imposibilul..Altfel asa m-as plictisi, oooo..Si pe blog scriu tot asa din spirit de combat, hahaha, ca sa demonstrez ca-s viu si ma agit..Glumesc..Ma lupt si eu cu toate, ca toata lumea..Si ma antrenez tot timpul..En garde!

Clisee

Cliseele astea sociale sint facute ca sa satisfaca necesarul spirit de turma..Ca idiotul comun are maaaare nevoie de identitate, pe care, na, si-o gaseste in clisee..Si cu cit mai reamintite, cu atit mai bine pentru ei.. Chestia e ca toate chestiile astea "moderne" au devenit de o sinistro-agresivitate cam dilie deja..
Ma uit de ex la chestiile feministe, sa le numesc asa..Cica esti mai feminina cu cit esti mai sexy, asta insemnind corp beton, imbracaminte cit mai strimta, machiaj strident, coafura, tocuri, ceva care sa creeze un fel de personaj-animal care sa provoace instinctele profunde..Bun, ca e comercialul mai agresiv, e posibil, dar asta cred ca mai degraba te indeparteaza de chestia de la care s-a pornit..Ma rog, e impresia mea..
Nu stiu ce dracu incearca lumea sa demonstreze..Ca asa ceva e cam deprimant..Sa exagerezi cu chestiile imediate si ieftine..
Sintem, totusi, oameni..Si avem suflete..Si existam ca sa comunicam unii cu altii, pe cit posibil, firesc, totusi.. Fara sa incercam sa dominam..Ca asa si eu pot sa ma dau mare, da nu cred ca impresioneaza pe nimeni, na..
Cel mai fain e sa-ti gasesti omul tau, si sa-i lasi pe ceilalti sa-si faca numarul..Ca si asa ce bilci mare e imprejur, oooo..

Istoria drumurilor

Ce inseamna un proiect am inteles dupa ce m-am emigrat, cind chiar am facut proiectare adevarata, si am vazut si rezultatele..Dar asta n-a fost asa dintotdeauna, pentru ca, na, am avut si eu privilegiul sa trec prin abracadabrantul sistem de invatamint romanesc:)
In facultate, proiectele au fost o maaaaare necunoscuta..Mi se pareau a fi niste chestii la care doar initiatii au access..Adica na, aia dashteptzi si colegele noastre bune si silitoare, ca doar ei/ele isi faceau singuri proiectele, acasa..Restul le cumparau, de la specialisti, si asa facui, asa dica deci, si eu..
Cauzele erau multe..Pe vremea aia nu exista internet, iar computerele erau niste masinarii mari, la care datele se introduceau pe cartele..Deci technologie nexam, in afara de calculatoarele de buzunar..Bun..Cartile indrumatoare de proiecte erau ffff putine la biblioteca, si nu le gaseai, ca na..Daaar, cind apucai una era ceva ca o experienta extrasenzoriala, ceva ce simti cind citesti chestii despre telepatie, extraterestri, pentru ca nu era nimic normal ce ziceau ei, si vedeai asta mai clar cind incepeai sa faci calculele..Pentru ca, ce sa vezi, nu iesea nimic, si totul trebuia retusat ca sa dea impresia de chestie inginereasca..Ha..
Cu proiectul de licenta a fost aceeasi poveste..O tanti proiectanta la proiectari navale mi l-a facut cap coada, scris, desenat cu tus pe calc, tot, complet..A fost o opera de arta, am avut multe desene ale unei nave ale carei instalatii termice trebuia io s-o calculez si construiesc..Tin minte ca la prezentare am prins toate plansele suprapuse pe o pinza, ca nu aveam loc..Acuma eu proiectul il invatasem, dar cind am ajuns in fata comisiei am uitat tot..Si aia ma intrebau niste chestii de detaliu, care, cum..Am raspuns si eu asa la intuitie ca na..Am avut emotiile unui student in fata unei autoritati, care a facut tot ce a putut, ca la un examen..Ce dracu sa spun mai mult decit am spus? Ca oricum, orice as fi facut, n-ar fi interesat pe absolut nimeni..
Toata viata mea am avut senzatia ca sint un fel de vagabond..Un trecator prin locuri in care nu s-a putut acomoda, si de unde a plecat, asa, ca sa incerce altceva..Am venit ca sa plec, de oriunde, oricind, si sa simt ca traiesc prin ceva nou..Am calatorit mult..Am mai si obosit, pe traseu..
Pina la urma, cred ca asta e esenta vietii noastre..Sa cautam cunoastere, cu oricite sacrificii si eforturi..

Timp tacut

Alegem..Din ce ni se ofera..Privim la toate, analizam, verificam, si alegem..Mici destine, masti, personaje, variante posibile isi cer dreptul la a fi alese..Uneori alegem sa raminem tacuti..Si sa mai copilarim printre ginduri..E placut..Si linistitor..E bine cind ne revenim, dupa atitea furtuni..E calm, si intuneric..E un timp de revenit la ce am fost..Lasam sa vorbeasca doar imaginatia..

Oameni priviri

O explozie uriasa se intimpla intr-o galaxie indepartata..O stea se stinge in alta galaxie..Un copil se naste intr-un sat sarac din Africa..Un om moare..
Multe din intimplarile extraordinare din jur nu ne afecteaza, chiar daca ele ating dimensiuni dramatice enorme..Pentru ca pe unele nu le stim, sau pe altele le ignoram cu buna stiinta..Si sint atitea..
Traim izolati..Ne protejam sufletul ca sa nu ni-l raneasca lumea..Stam privind pe geamul trenului cum ni se intimpla toate..Admiram, reflectam, ne bucuram sau ne intristam, actionam..Dar, dincolo de toate, privim.. Ne uitam imprejur, ca sa intelegem lumea..Traim privind..Incercam sa copiem privirile timpului..Sintem clipe.. Privim ca sa fim..

Neverending story

Povestea asta cu revolutia romaneasca e una fara sfirsit, asa pare..Pentru ca in fiecare decembrie se discuta, iar, si iar, se pun aceleasi intrebari, se refac scenariile trecutului ca intr-un deja vu..Aceleasi lucruri repetate, dupa care vin sarbatorile, mincare, beutura, si se uita tot pina in urmatorul decembrie..Na..
Stiu ca istoria tarisoarei arata ca noi am fost o tara buna de jumulit, de prostit, si de lasat in bezna, ca sa.. Acuma, de cind sintem liberi pare ca avem timp sa gindim la tot, si sa intelegem cite ceva..Ma rog, ar fi bine ca sa putem sa reflectam la tot, si sa putem pleca inainte pe un drum adevarat, ca azi traim, totusi, in alta lume..
Dar, sa revenim la amintiri..In 22 dec eram pe holul blocului, fumam, si discutam cu doi vecini, despre cite.. Eram veseli, cum eram tot timpul..Cind, un vecin ne-a zis ca, mai pe tv e o chestie..Am mers la el sa vedem ce poate fi..Stiam ca la Timisoara se intimplasera atitea, ascultasem pe Europa Libera, si la facultate ne chemasera la o sedinta in care ni se spunea ca forte reactionare, etc..Si, am vazut la tv, cum, se pare ca Ceashca fugise, si ca poporul a luat puterea..Era absolut incredibil..Sa traim noi o revolutie pe viu.. In zilele alea am iesit pe strazi, am fraternizat, am ris, am plins, incercind sa inteleg ce traiesc..A fost atita prietenie si vis visat cum nu am crezut..Era o fericire peste tot, ca intr-un basm, aproape..Se vorbea, se arata, se zimbea si ridea cit sa acopere toate umbrele anilor aia atit de intunecati..Eram in sfirsit, liberi..Iti dai seama?
Nimeni nu ar fi crezut vreodata, asta, sa pice animalul ala de dictator..Era in aer o uimire sincera, si o fericire ca vom trai altfel..Ne uitam unii la altii cu altfel de ochi..Stiam ca sintem martori la ceva nemaivazut..Si continuam sa cintam cintece care sa deschida drumuri noi pentru lumea in care crescusem..
Ma gindeam si acum, ca ce s-a intimplat in decembrie 89 a fost firesc, pentru ca lumea avea nevoie de o schimbare fundamentala..Ceva care sa ne aduca pe coordonatele firesti ale vremurilor..
Si azi ma mai gindesc la ce a fost atunci..Am fost martori la o explozie a istoriei..Si avem si acum amintirile care sa povesteasca tuturor locuri si intimplari de inceput de lume..
Noi, ca ei, sintem ce am fost si ce inca sintem, ca martori ai unor evenimente ce vor ramine, in timp, ca sa ne arate cum ni se pot combina fericirile si nefericirile, atit de impreuna..

Ginduri si analize

Am iesit sa mai cumpar ceva mincare ca aveam o mare tristetze in frigider, venise toamna si la el..Acuma e mai bine, n-am luat carne grasa sau alte smecherii, doar pui, rosii, legume, paste, ca de obicei..Si un pic de vin asa pentru admonesfera:)) Ieftin, bun, si mult..
In postul dinainte am scris despre costumele si mastile umblatoare ale unor personaje, pentru ca azi lumea pare supra-excitata, si da raspunsuri rapide la mediu, asta in timp ce pare ca copie gesturi si atitudini..Sint un fel de oameni-oglinda, asa par, fiinte care imbraca uluitor de repede hainele altor personaje, ca sa le dezbrace la fel de repede..In fine, ma mir de viteza de azi, pentru ca, in inginerie daca actionezi repede sigur gresesti, iti trebuie un timp de reflectie mai nene..Ma rog..
Asa, si am mai scris de oamenii goi, cei descoperiti, pentru ca azi lumea s-a cam dezbracat de valorile trecutului, asa, la gramada, fara o selectie..Si asta e o mare timpenie, desi, na, fiecare e liber sa faca absolut ce vrea..
Cam asta am vrut sa spun in postul de dinainte, si le-am explicat ca sa mi le explic si mie, si sa incerc sa gasesc o metoda mai eficienta de a concentra lucrurile..Desi, totusi, ca sa scrii cu densitate iti trebuie o stare speciala, simturile intense, ideile multe, si o intuitie activa care sa lege ceva coerent..Mai poti si sa scrii in etape, corectind continuu, dar eu nu fac asa, scriu ce am de scris, si gata, pentru ca e mai interesant asa, e mai proaspat, si autentic, cred..Doar nu-s scriitor profesionist..O fac asa, ca sa nu uit cite ceva care mi s-a parut mai important..
Efectul vinului e bun, ca te face sa uiti, si sa te reconstruiesti din piesele ramase dupa ce le alegi..Lasi ce a fost neplacut deoparte, si incerci  sa potrivesti ceva din partile bune..Si cred ca viata poti sa ti-o faci singur sa fie interesanta..Ma gindesc la cite joburi am avut, si cum unele ma plictiseau de ma urcam pe pereti, chiar daca erau bine platite, dar nu mai suportam eu starea aia balciza si stupida..Si acuma inca mai caut ceva sa-mi folosesc mintea, ceva sa ma provoace, si la care sa caut raspunsuri interesante..
Cred ca stilul asta neconformist al meu mi se trage din liceu..Pentru ca acolo i-am vazut pe unii foarte ambitiosi, in actiune, si am invatat si eu sa-mi construiesc o ambitie, desi eram cam lenesh din fire.. In facultate am redevenit lenes, si la jobul din Ro, dar cind am emigrat, nene, alta lume, alte challengeuri uriase, a fost super-interesant sa invat iar  sa fiu ambitios..O, da..Am trait in cei 18 ani aproape, de cind sint aici, experiente cit pentru 10 vieti, am vazut alta lume, alte valori, oameni, etc..Si am vazut ca pot sa ma ridic singur din praf, si sa ma recompun..E mult de spus..Si e de zis mult si despre criza asta economica cretina care m-a lasat fara unele joburi..In fine, am o scuza, ca nu doar pe mine m-a pocnit asa..E o lume intreaga care sufera..Dar, parca ca inginerii, nimeni pe lume..Hm..

Descoperiti

Ploua, iar, si iar..Vintul mai alearga printre copaci si se izbeste de geamuri cu tot cu picaturi..Probabil ca l-au suparat si pe el oamenii..Ei, cu ale lor..
Lumea vede foarte putin din toate realitatile..Percep doar ce pot..Ei vad doar vizibilul stupid si imediat.. E pacat, totusi, sa treci printre atitea, si sa ramii orb..Sau poate sesizeaza, si nu inteleg..Orice e posibil, mai ales la ei..
Eu, de exemplu, am vazut cum li se scurg mastile vara, de caldura..Sau cum devin transparenti, in ploaie.. Sau cum vintul le zboara toate costumele pe care ar fi vrut sa le imbrace, sau mastile lor cele atent construite, dar insuficient de bine prinse de moaca..Si vad tot, atit de clar, cum zboara, ca sa se lipeasca de fatza altcuiva..Asa, ca la comanda, parca..Dupa care zboara iar spre alte fetze..Ca niste frunze care isi cauta copacul potrivit, cred..Cit despre costume, oho, si ele dispar piesa cu piesa, tot asa in cautare de alte personaje..Chestia e, ca, pina la urma, cam toti ramin in pielea goala..Si umbla asa, pe strada, ca si cind nu si-ar fi dat seama..Sau or fi exhibitionisti..Sau nudisti fara cauza..Sau idioti, pur si simplu, ca dintotdeauna.. Ca nu si-au depasit niciodata conditia lor microscopica..Asta e..Adica asta sintem, toti, mai mult, sau mai putin..

Toamna tirzie

Ca lumea e subiectiva, na, e un fapt..Ca e si impulsiva, e alt fapt, la fel de real, pentru ca astazi ti se cere viteza de reactie..Acuma subiectivitatea si impulsivitatea nu stiu cit sint de eficiente, depinde de reperele tale, pentru ca oricum raspunzi pentru actiunile pe care le faci, in fata superiorilor..Pentru ca fata de inferiori cam ai putere mare, si cind esti sef poti sa-i dai afara pe aia care nu-ti convin, chiar pentru chestii care nu au de-a face cu jobul in sine, si asta nu e cum ar trebui, ma rog..Mai bine niste sefi roboti, de generatie avansata, care sa inteleaga si natura umana, totusi, ca noi sintem oameni, pina la urma..Sa videm ce s-o mai intimpla..
Iarna asta fuse cald pina acuma, o singura data a fost ger, la inceput, si pe urma s-au invirtit temperaturile pe linga zero grade..Asa da..Acuma e ceata, si ploua..Ca intr-o toamna tirzie..Am iesit sa-mi cumpar zigari, si mi-a placut, asa m-as mai fi plimbat, dupa toata alergatura si stressul de pina acum mi-a trebuit un pic sa-mi adun gindurile, si sa-mi redistribui energiile, sa refac ce am parcurs, ca sa le inteleg mai bine..E asa liniste noaptea, toti ciocoflecerii dorm, nu e nimeni pe strada, ador starea asta, fata de ce nebuneala e ziua, oooo, daaa..Poate din ianuarie dau si eu drumul la un job nou, sa vedem, ca am mai multe variante, ma orientez, ca na, cam e timpul, ca pina acuma sa zic ca am avut nevoie de un pic de repaus, pe urma a venit sfirsitul de an, cind astia au mai redus activitatea, da din ianuarie, gata, sarim iar pe loc..Adica na, in sensul ca avansam cu toate..O sa fie bine, zic, ramine sa mai stabilim din mers toate detaliile..Pina atunci ne mai uitam pe geam si ne gindim la un septembrie-octombrie, asa, vreme de beut vin fiert, si de meditat la ceva, orice, ca sa ne dam mari filosofi..

Ironia unor cinisme

Societatea e un mozaic de oameni, fiecare cu ale lui..In care cinismul e aaaaaaaabsolut necesar, ca sa rezisti.. Dar, ti se intimpla de foarte multe ori ca cinismul intilnit in lume sa fie mai tare decit cinismul tau, mai bine inarmat, mai agresiv, mai elaborat, mai ranforsat..Si, evident, cu care trebuie sa te bati, tu cu mijloacele tale, el cu ale lui..Si de la care ti-o iei, la fel de evident..Dupa care iar te alegi cu dureri odioase..
Chestia e ca cinismul asta din afara are multe forme de oameni, asa, ca oamenii, care respecta reguli fixe, si de absolut nezdruncinat, oricit de timpite, sau absurde ar fi..Ca regula e regula, si el e acolo platit sa le respecte..Asta e, ghinion..Si aici nu ma refer la a incalca montruos o regula, ci la a evalua pe cineva intr-un mod corect, si inteligent..Zic asta pentru ca in ultima perioada am trimis miliarde de CV-uri, am fost la milioane de interviuri, si, sa vezi ghinion, ca regulile ma blocau, nu ca nu eram capabil sa fac, oho, ci cre'ca eram prea calificat.. Si, na, evident ei n-au nevoie de schimbari, ca ei probabil nici nu cunosc altceva din afara universului lor mic si stupid..
Asta e, lumea nu-si schimba conceptele asa usor..Si io tre'sa le accept multora ineptiile, ca sa rezist.. Iti vine sa iesi in strada, sa ochesti unul cu figura de bou si sa-i tragi un pumn in nas..Desi, e posibil ca el sa fie tot un inginer care isi cauta si el un drum printre cinismele celorlalti..Ironie si ghinion..Din toate partile..

Variante de euri

Stii, te vad asa cum te vad eu, din locul asta fix..De aici si privesc lumea, imprejur..Am stat mai de mult aici, si mai stiu si ce am vazut..Sint omul martor al tuturor intimplarilor..Care mai stie sa mai priveasca..Am o energie care imi circula prin singe ca atunci..Am tot ce am avut..Ce ironie, totusi..
Vad tot, imprejur, nu-mi scapa absolut nimic, sint energie pe 2 picioare, 2 ochi strategici, si calm calculat.. Vad ce e insesizabil, simt in aer ce se va intimpla, si am in minte toate variantele posibile..Sint un operator tacut al celor ce..Vad, si aud..Si chestia misto e ca nu ma stii ca sint acolo, doar eu, ca sa..
N-am chip..Am doar urme..Sint doar o forma fara fond..O varianta a ta, proprie..Care se simte identic..O reflexie a unei fiinte, care e a ta..Care e, sau se simte in perfect acelasi loc..Tu insuti..Omul retras, si veridic..
Stiu..E un joc al variantelor..Tu esti eu, si eu sint tu..Ne schimbam..Ne imaginam a fi altceva..Simplu..Ca intre prieteni..

Omul amestecat

Alergam pe drumuri combinate, ca si cind am sti ce va fi sa fie..Noi astia mici, hahaha..Dar alergam asa, ca si cind am sti ca drumul ne apartine, ca si cind am fi proprietarii afacerilor curselor..
Sint ce privesc..O varianta a eurilor mele..Omul care vede, si isi cinta incintarile..Pe ritmuri proprii..Ca si cind ar fi singur intr-o sala a ceremoniilor ce vor veni..Omul om ce se mai poate recunoaste in oglinzile lumilor.. Asa, ca si cind..
Societatile sint complet imbecile, pentru ca ele cred ca propriile clishee sint imbatabile..Sa fim seriosi nene, daca eu recit cuvinte proscrise ca pula, pizda, fut, etc, ma face popular printre oamenii reali, dar de necitit intre fandositzi, na..Desi eu ca om poate as fi citibil, cumva..Nu ma pasioneaza sa scriu despre chestii controversabile cum ar fi religia, politica, desi stiu ca, cumva, ar putea fi de success..Ma rog..
Viata are coordonatele ei proprii..Blabla, asa..Lumea e si timp, asa cum e si spatiu..Intre propriile limite..
Mai privesc spre toate, asa..Ca ala care sint..Omul amestecat..Mozaicat..

Un drum inainte

Avem in noi toate componentele lumilor, mai de demult, sau mai de acuma..Toate abisurile traite, profunzimile simtite, sau inaltimile visate..Sintem mozaicuri in miniatura a ce exista..Asa, simplu..
Uneori drumurile mi se par imposibile, atit de imposibile ca mintea mea le refuza, si ele dispar pur si simplu din mine, desi ele continua sa existe, acolo..Alteori alte drumuri sint atit de frumoase, si de incitante, ca ma fac sa visez la ele iar, si iar, chiar daca nu sint realizabile, dar ramin, ca sa ma faca sa sper ca, odata, chiar as putea sa merg sa le vizitez, si asta imi da sperantza aia fundamentala a fiintei, ca eu chiar pot orice..
Adincimile si inaltimile sint impreuna, si la fel de accesibile, atunci cind simtim ca putem..
La ultimul job am avut un fel de soc psihic, nu pentru ca nu l-am putut face, dimpotriva, ci pentru ca ala care facea jobul nu eram eu, ci altcineva care arata exact ca mine, dar transformat..Era o alta fiinta, pe cu totul alte coordonate..Un alt om, atit de diferit..Si atit de la fel..Hmm, eu, cu tot, ca si cind eram dedublat ca sa exist intr-o alta forma, dezasamblat si recompus..
Acuma ca am rezistat e un beneficiu al meu..Lumii oricum nu-i pasa, ea are drumul ei continuu..Eu am ramas in picioare ca sa ma mai gindesc la toate..Si, am si slabit mult, am aproape un fizic de sportiv, hahaha..Eu, ala de era omul lipit de scaun, si de computer..Maaa rog, e un fel de a spune asa, despre toate..
Cind a uit in oglinda imi vad aceeasi fatza..Arat identic cu cel de ieri..E nostim, desi, cumva, eu cel de ieri sint cam total  transformat fata de cel de azi..Pentru ca azi am alta energie, alt impuls dinauntru, si alte variante de a fi..Ce inseamna lumea, oho, si cite suturi in cur ce drum mare iti deschid..
Te mai vad, te mai aud verde cruuuuud..Esti marea mea varianta de a fi..Ca de aia am pus ca fundal un verde al sperantzelor uriase..
Vezi tu, complicatul asta de zi cu zi il putem sparge in citeva simplificari, ca sa le putem aborda stiintific.. Si le analizam, le vedem cu toate elementele si legaturile dintre ele, dupa care procedam la o reconstructie ulterioara..Asa..Pac-pac, e simplu si direct..Ne manifestam ca si cind lumea ar fi terenul nostru de joaca.. Ca si cind noi am fi construit tot, cu toate detaliile, si acum doar adaugam ceva, care sa faca totul sa mearga mai bine ca inainte..
Totul e sa fim calmi, si entuziasti..Si stabili in ce simtim..Si, ce veni, sa vina, pentru ca stim ca putem fi mai mult decit ne cere socialul chiar in momentul asta..
Un clasic spunea, citez: "Sa-i fut pe toti", si ce bine era cind simteam si noi, ca el..Ca, na, asta ne dadea atita energie cit sa-i pe toti, si sa mergem cu elan, suuuus, spre idealurile proprii..

Ale tale proprii

Esti ce ai fost, ca sa fii ce poti deveni..Un om plastic, confectionat din materiale deformabile, dezasamblabil, ca sa poti fi reconfigurat in alte variante..Compus din componente inter-schimbabile..
Un ochi e o varianta sferica insurubabila..Il rotesti, si il desfaci..Te uiti la el, il scoti, si il pui deoparte..Apoi desfaci o ureche, la fel, si o asezi pe masa de lucru..Are curbe, e mai interesanta..La fel si nasul..Si toate celelalte componente ale capului..Le scoti, pentru o ulterioara reasamblare..Hm, ce dileala, sa faci sa fie toate altfel..Sa recompui din bucati un intreg care a fost mai demult construit in felul lui..
Am vazut cum s-au construit fetze din genitalele masculine, cum penisul a devenit nas, si testiculele restul fetzei, na, e de ris, si de admirat exercitiul..Sigur, aveau si ochelari, ca sa dea impresia de real..Si parul pubian devenea un fel de..
Si da, normal, am vazut si fotografii cu genitale feminine care erau aratate artistic..Care cu freze pubiene elaborate, sau epilate complet..Frumos..
Sintem asa cum existam..Oameni reali..Cu cite realizam..
Stiu, ca sa vorbesti despre chestii controversate e aiurea, cumva, desi e de success, totusi..Pentru ca toti vor sa vada lucruri ciudate, si, na..Cu cit esti mai freak azi esti mai cautat..Sau lacrimogen..Regal..
Ce dracu scriu eu despre astea? Poate pentru ca e distractiv, habar n-am..Cum e sa-ti spui despre toate ale tale intime, asa? Sa te povestesti, cu toate pe care le simti, ca si cind ai sti ca altii ar dori sa le afle?

Vieti posibil onirice

Am avut destui sefi capete patrate, prin joburile mele, si asta m-a confuzat, cumva, pentru ca eu imi imaginam ca a fi sef inseamna sa poti intelege natura umana..Si imi aduc aminte cum era cind faceam armata, si aveam atitia cretini pe post de superiori..Oho, cite experiente, unele de spus, altele de neauzit pentru urechile sensibile..Ma rog..E cum se spune de cind lumea, ca te pot intelege doar cei care au trait experientele tale in toata duritatea si brutalitatea lor..Pentru ca pentru ceilalti e doar o chestie de asa, hai sa avem fun, si sa ne distram pe nefericirea aluia..Na..
E un bine in toate relele, ca inveti, ciocnindu-te de mizeriile vietii, asa cum a facut-o printul devenit cersetor.. Si tu existi, vezi, privesti traind, si mergi mai departe, asa cum fac toti..Pentru ca esti exact ca ei, un om intre ceilalti oameni..
Eu sint inginer, si pentru mine conteaza foarte mult cum se aplica stiinta in realitatea imediata..Traiesc facind, si verificind tot timpul, e o deformatie profesionala, pentru ca asta sint..Si imi place sa vad cum ce fac poate sa functioneze, efectiv..Cred ca asta m-a facut si sa incerc alte joburi, ca sa-mi demonstrez ca chiar pot.. e fascinant jocul asta al vietii, cui ii place sa-l joace..Chiar daca, na, si eu, am fixurile mele, si valorile la care nu renuntz, orice ar fi..Si ma iau de guler cu oricine m-ar contrazice pe chestiile corecte..
Dar, sa revenim la aberatiile proprii, alea care deriva din cele ale vietii traite:)) E de bine cit timp sintem in zona de echilibru mental..O sa mai scriu despre viata efectiva, desi nu prea imi place, adica e ok, dar prefer zona in care visurile sint mai importante, zona de imaginatie, pentru ca asta e ce sintem, da fapt, ca fiinte.. Zona onirico-realo-posibil imaginata, sau imaginativa..Ma gindeam cum ar fi sa dau drumul la toate fanteziile mele, sa descriu cu detalii de cuvinte posibilitatile posibile..Pentru ca acuma, cind scriu, ma autocenzurez continuu, si mi se pare absurd, in fine, e datul asta de la social..
Zona de oniric e fabuloasa, si m-am gindit ca mi s-ar potrivi, pentru ca am ceva imaginatie, si pot sa fac constructii ipotetico-absurdo-posibile..Aaaaa, cred ca o sa ma eliberez in zona de visuri, chiar daca o sa mi-o iau, pentru ca ea chiar merita..Sa visezi si sa compui in cuvinte o alta realitate e chiar un challenge a-u-ten-tic..Beeee-ton..Subscriu..Vedem ce vine..

Drum prin vietile proprii

Realitatea ti-o trage destul de tare, uneori, ca ramii masca..Bun, bine, e si chestia daca ai sau nu asteptari de la chestiile pe care puteai sa le anticipezi ca vor evolua intr-o anume directie, dar, na, lucrurile se intimpla intr-un fel al lor, propriu, si tu te gindesti la ele, faci mici statistici, si cauti raspunsuri eventuale, pentru ca in viata e cu variante, iar tu trebuie sa te poti adapta la toate, ca-ti convin, sau nu, na, asta e situatia...Azi ai un job care nu ti se potriveste, sau ai un job bun, dar oamenii sint de rahat, sau etc, in toate variantele posibile..
Ultima perioada am fost inspector, hahaha ce pompos suna, dar a fost o munca uriasa pentru mine, pentru ca a trebuit sa-mi misc fizicul, si repede, si asta chiar nu e genul meu, in fine, dar a fost o experienta din care am invatat cum e sa fii asa, un robot uman..Sincer, nu stiu cum unii oameni, si chiar multi, reusesc asta, dar au toata admiratia mea, pentru ca pentru mine a fost enorm de greu, desi m-am descurcat mai mult decit admirabil, au zis-o sefii mei..Dar na, nu e pentru mine sa fiu fizic, si cu atit mai mult productiv intr-o asa postura..
Acuma e un adevarat boom la joburi, gasesti de toate pentru toti, mai putin pentru technici mecanici, ca mine.. Adica technici de conceptie, in design mecanic adica..
Sint joburi asa: de bucatari/ospatari cu tonele, s-au deschis restaurantele cu miliardele, inclusiv fast-fooduri, pizza, etc, de lucratori la linie de asamblare orice; automotive, barbeque, plastice, electronice, masinarii de toate felurile, impachetari de carnuri de pui, curcan, burgeri, etc, apoi agenti vinzari door-to-door, na, si acuma e iarna, te congelezi un pic, apoi manageri, sau superviseri, ingineri programatori in IT foarte bine platite, tutori-profesori pentru tot felul de stiinte (aici sint un pic competent ca am facut si eu meditatii la mate si fizica cu baiatul unor romani, si omul a devenit foarte bun, dar nu ma laud), lucratori specializati la tot felul de variante, de la mecanici auto, instalatori, in constructii, etcetcetc..
Sint multe joburi pentru ca dollarul canadian a scazut fata de cel american, si americanii sint mai interesati sa cumpere de la canadieni, pentru ca au o putere mai mare de cumparare, si le convine, si asta incurajeaza exportul canadian..Pentru ca Canada are, sau avea inainte, cel mai mare comert cu Statele, cam 80% din toate exporturile..Deci e bine, desi acuma industriasii isi inchid planturile pe perioada sarbatorilor, altii din chestiile cu vinzari prospera foarte bine, pentru ca lumea cumpara bunuri de larg consum, sau mincare, etc.. Na, ca de sarbatori, magazinele sint cautate..
Am fost sa-mi iau ceva vin de Porto, preferatul meu, si am scos nasul pe afara..M-a impresionat viteza socialului; masini, oameni, strazile aglomerate, vintul racoros, pasii celorlalti, etc..E o lume frumoasa, totusi, in care sint multe suflete amestecate, si multe drumuri posibile, pe care apuca unii, sau altii..Cred ca, in fond, ce ne e comun e bunatatea, si dorinta de a fi noi insine, si impreuna..chiar daca, in viata asta ni se mai intimpla uneori multe chestii nasoale, na, asta e..

Variante posibile

Cind ma uit la ceva, e pentru ca asa simt atunci..Sa privesc doar, si sa absorb formele in schimbarea propriei miscari..Ma uit asa, si nu fac nici o legatura intre nimic..Las filmul actiunilor sa se intimple de la sine.. E placuta viata reala, e cel mai autentic spectacol, pentru ca ai acolo, sublimate, toate..Si tot ce ai de facut e sa o observi exact asa cum e..Cu personajele, care autentice, care inchipuite, cu conexiunile dintre ei si natura dimprejur, si natura celorlalti..Creme de la creme de vie..Realitatea bate filmul, si bate si tot ce iti poti imagina tu, oricit de talentat ai fi..E uimitor..Poti deveni celebru doar consemnind in cuvinte sau imagini felii din realitatea asta..Am vazut, si cunoscut atit de multe variante de oameni, si tot sint uimit de citi sint dincolo de orizontul propriilor mele viziuni..Ce e uimitor in toate cite se intimpla, e ca actiunile celorlalti sint generate de felul  lor de a gindi si simti, de mintile lor reale, care cuprind atiiiitea chestii preluate din social, de la cele mai inat-profunde si elaborate, pina la cele mai joase si dezgustatoare..Pentru ca ei sint un amestec construit haotic, din ce au trait, si inteles..
Am vazut multe, de la multi..Si asta ma mira, inca, ca mai au capacitatea sa ma surprinda..Pe mine, adica, ala de credea ca a trait cam tot, in mica lui arogantza..Ei bine, nu, nene..Lumea e un izvor de absolutisme si relativisme  gata oricind sa se desfasoare in maxima grandoare, si decadere..
Acuma, bine, nu ma dau mare ca chiar pot sa le inteleg pe toate, pentru ca ar fi absurd, iti dai seama, nu am veleitati de mag, sau de spirit evadat in desert, in fuga lui din calea lumii..Dar ce am trait, oho, as putea scrie, daca chiar asa avea talent in citeva volume bune..Desi, daca ma gindesc, poate ca nu ar avea acelasi success cum are realitatea imediata..A, bun, ar fi o varianta sa expun varianta mea, dar asta ar reduce farmecul, cred..Tananaaaaaaaa..
La multi ani! Si la multi bani, care cum se descurca:)

Infiniturile care vor veni

In esentza, asa general vorbind, viata e roz..Toti ne urmam drumurile sperind la variante cit mai frumoase, si aplicate..Cu chestii care sa fie conforme cu propriile anticipari..Iar cind nu se intimpla, na, spunem ca oh, ce ghinion de neshansa cum s-a pizduit glomereala antitechticanoida, ca sa ghiligrombeneasca varianta mea cea visumblatoare chiar cind ma chizdoveneam in toromidofrasineasca mea arhiumblarire..Hahaha, cea mai miticonfutesca arhispermutare care a shpiriflocirit organismatistica trecere a futumispatetica diriboblegeala a glenopubianelor anteprezervativate:))
Scuzati limba de lemn valabila inca, dar m-a luat pe dinainte chestia cu varianta spusa, fatza de varianta scrisa, si am zis sa na..Ca e arhaico-erotico-eufemistic, asta e ceruta, si atunci devine viabila..Behehe adica, ca daca azi se cere, azi se spune..Ma rog..E un fel de a scrie, pina la urma, mai actual, se pare, si mai de success, oho..
Azi, limbajul e sexuali-originalesc..Bagi grobianisme, sau apocaliptice, si te-ai scos, esti meserie pe felie.. Cit mai multe, cit mai bine, ca, na..
Aleluia..Luminari sa avem sa aprindem la toti citi mai sint vii..
Mastile rinjesc identic..Lumea nu s-a transformat suficient..Avem acelasi variante de trairi..Cind ne privim putem usor intelege ce ne-a fost atunci..Ca si cum a fi intre aceleasi oglinzi pralele, aceleasi euri, care incearca a se identifica pe sine intre infiniturile reflexiilor..Noi, aceiasi..
Parca tot ce a fost a trecut, asa usor..Parca lumile s-au transformat in ceva ce nu mai reusim sa recunoastem,,Si totul e deodata un altfel de alte feluri, ca si cum totul e o poveste care se cauta pe sine, fara sa reuseasca..Asa, ca intr-o ceva ce e cu totul diferit de ce a fost atunci..
Viata asta ne-a confuzat..Nu mai stim ce am trait..Am lasat in urma atitea infinituri, cite sa ne fie inainte..

Trenul trecerilor

Sintem la intersectia tuturor lumilor posibile..Ca intr-o gara eterna si schimbabila, spre care se indreapta trenurile timpului..Cele care vor veni, le stim deja..Dar, pe cele care vor pleca inca nu le avem in orar, pentru ca ele ne vor purta spre cine stie ce, si cite spatii interioare si exterioare, pentru ca, la plecare, sinele sint, cumva, flexibile, si se pot schimba oricind, ca sa orice, oriunde..Se pare ca sintem si pasageri, dar si mecanici in trenul asta..Sau poate doar ii putem influenta pe mecanici in directionarea trenului, cu gindurile, si trairile noastre..Ce e curios, ca sintem singuratici..Poate doar vreun alt ratacit sa ni se mai alature in propria calatorie, cu propriul tren..Sau poate noi ne alaturam lui..Sau ei..Asa ca si cind am sti, desi habar n-avem, ca avem, cumva un segment comun de destin, ca o varianta a vietii ce s-a intersectat cu o alta, a unei alte vieti.. Ce poate ca apartine cuiva care sa ne semene suficient de mult, cit sa ne dorim sa calatorim mai mult, impreuna..Sau poate nu..Poate ca el, sau ea, vor dori, dupa un timp, sa coboare, si sa mearga mai departe in trenul altcuiva..Nu putem sti niciodata ce va fi sa fie, asta vom vedea, pentru ca doar timpul ne va arata, ca el e destept, si are comanda tuturor trenurilor de oriunde..
E recomandat sa fim noi insine, asa si scrie la urcare, si sa ne comportam detasat..Sa fim deschisi, sa discutam despre orice, sa-i dam spatziu interlocutorului, sa nu incercam a face ceva ce noua nu ne-ar place nicicum..Sa lasam lucrurile sa se intimple firesc..Asa, ca intr-o viata real-efectiva.. Si sa le acceptam pe toate exact asa cum sint..Pentru ca, intr-o eventualitate a neconcordantzei intre fiintele noastre profunde, sa salutam respectuos la plecare..
Calatoria este una de placere, de aceea si noi trebuie sa ne comportam, evident, placut, si nu ca si cind trenul ne-ar apartzine..Pentru ca, totusi, il impartim cu celalalt, si sintem egali, orice s-ar spune..E un tren democratic in esentza lui..
Imi place sa stau la fereastra, si sa vad cum trece spatziul, prin timp..E un spectacol uimitor, care chiar ne pune pe facut mici si eficiente filosofii..Eu aici, in micul meu sistem miscator, ei acolo, in ale lor..E interesant cum trec toate, si noi, din locul rezervat la fereastra privim spre fetzele celorlalti, asa, ca sa simtim ca si ei sint, asa, ca si noi, in sistemele lor proprii, si simt, traiesc, gindesc, ca si noi, cumva..Desi, acuma, serios vorbind, e adevarat ca nu vedem doar zimbete, si bezele, o, nu, pentru ca asa e viata..Care cum, si cu ce i-a fost dat sa traiasca experimentind continuu..
In fine, dupa atita drum mi s-a facut asa o foame..Cred ca decolez spre vagonul restaurant, ca am asa o pofta de o friptura in singe cu ceva cartofi alaturi, si o bere, sau un vin rosu intarit..Merge si o salata greceasca alaturi, sau un mujdei tare si acru, sa-ti sara palaria din cap..Vedem ce gasim..Ca, la urma urmei merge si un sandwich autentic, cu piine neagra, gratar, si legume din abundentza..Cit sa ne faca sa ne simtim atit de bine ca sa mai putem aduna, din cuvinte, o conversatie placuta pentru un drum atit de lung.. E de bine.. Ramine sa mai avem imprejur omul care sa ne suporte destainuirile..Ca azi, na, e rar..Oho.. Rar de nu te mai vezi..

Agonie si sperantza

Cica n-ai trait pina n-ai cazut lat in praful drumului si n-ai tras pe nas mirosul ala de mizerie absoluta..Sau pina n-ai ajuns intr-un loc inconjurat de abisuri, si unde ai vazut rinjetul a tot felul de spectre ce se rotesc pe deasupra ta, ca vulturii..Sau pina cind nu ti-a trecut prin cap, dupa tot ce ai trait, sa o termini de tot, cu toate..
Acuma, poate le-ai trait pe toate astea in felul tau, dar, pentru ca existi, se pare ca ai reusit sa treci peste ele.. Desi toate, in loc sa te intareasca, mai degraba te dezmembreaza fizic, si te lasa gol pe dinauntru..Ti-e prea scirba sa mai incerci ceva, si te retragi aproape complet din caile lumilor..Nu mai dai doi bani pe nimic, si incerci doar sa-ti construiesti fericiri mici si ieftine, care sa-ti dea energie sa rezisti..Nu-ti mai trebuie nici o idee despre lumile care iau de la saraci, ca sa dea bogatilor, si sponsorizeaza fricile si disperarile..
Toate curg..Nu poti avea incredere in nimeni, si nimic..Ce stii sigur e ca miine va rasari un altfel de soare..Pe care, nu se stie cum ai sa-l vezi..
E bine..Traim printre ceilalti..Aratam la fel de ciudat..Oricum nu mai conteaza, e la fel oriunde..Daca supravietuiesc, sint un campion..As merita, mai am atitia pasi nefacuti, inainte..Uit tot..Altfel as ramine aici o infinitate..Trebuie sa rezist..Mai am in buzunar 3 sperantze ramase..Daca iau una acuma, 2 imi ajung pentru citeva zile..Cred..

Lumi albe

Am intrat in toate, singur..Am plonjat in toate intimplarile vietii fara sa stiu..Am dat din miini in toate directiile ca sa inteleg..Am fost inconjurat de atitea absurditati..Am in mine toate intimplarile foste..Mai sint ce am crezut, si cred..
E o subtilitate a trasaturilor fetzei care e transmisibila prin poze..Asta daca te lasi tu, dus pe drumul asta..
Sint omul ce asteapta sa iti vada chipul alb, in lumina lumilor, adus de felul tau propriu, in care simti ca te face sa te simti bine..
Voi fi mereu cu tine in gind..Si te vad cum apari cu chipul tau stralucitor..Sint in umbrele faldurilor care mai cheama noaptea..Am alaturi toate lumile care m-au chemat cind singuratatile mi-au fost atit de aproape..
Apari iar, asa, cind totul e alb, si fara cuvint..Ca sa mai cred ca, cintind, imi vei reveni in gind..Sint, inca, la fel de singur, si de nestiut..Simt ziua cum revine cu toate senzatiile ei..Si toate trairile nespuse..E alb totul..

Visul vis

Sint ca o varianta de timp..Care e acum..Omul de exista cit sa se poata exprima..Fiinta care exista..
Te privesc asa cum ma poti privi..Am imprejur acelasi timp..Stiu ca si tu esti la fel..Alergam pe acelasi culoar al fiintelor..Sint la fel de singur, ca si tine..Avem acelasi ideal iluzoriu, si ne dam sufletul pe acelasi drum paralel..Privim la fel de nestiut spre tot ce ne e adus de lume..Nu ma invidia, orice ar fi..Pentru ca si eu sint la fel ca tine, si imi doresc doar sa ies din ce am fost..Vreau doar sa devin ce mi-as fi dorit mai demult..
Alerg printre ceilalti..Cu toti..Vinez un ideal..Ca toti..Sint cel mai comun, omul dintre toti..Ma dor toate durerile, si visez la toate visurile..Visez sa ating ce nu a reusit nimeni, inca..Asa, ca mine, doar..

Circ ulterior

Sintem copiii schimbarilor de tot felul..Am trait sa vedem atitea, cit sa ne lase masca..Am invatat atitea cit sa fie pentru toate generatiile de dinainte..Privim, si cautam sa intelegem, care, cit, si cum putem..Ca e cu informatia, cu vizualul, cu fiinta mentala, toate sint absolut rascolitoare pe dinauntru..Atit de multe, si in atit de scurt timp, oooooo, e ceva inimaginabil nene..Acuma ca toate sint valabile e ok, dar de ce totul sa fie atit de socant prezentat? Ca mie, sincer nu mi-e de transformari, ca le am in mine pe toate, dar de ce toate sa fie prezentat asa de stupid-angoasist? Ca nu-s vreun psihopat, sau extraterestru..Si le vad ca un om doar..
Acuma pare ca totul e pentru retardati, sau super-specializati..Si sint socat de fiecare data cind ma uit la stiri..
Pare ca nimic nu e pentru oameni, ci doar pentru alienati mintal..Care cu ce diformitati proprii are..
Tananaaaa..Lumea e tranformata..Ramine sa vedem ce am ramas..Care cu ce am putut..Restul ulterior..E un circ imprejur, la care sintem spectatori..Fascinant..Nu?

Betie cu el cel

E frumos sa vezi lumea, oamenii, care si cum se pretind ei, toti, a fi..Si cum spun toti cuvinte, vorbe fara spatii si golite de adevaruri..Cum se dau toti rotunzi si actuali..
Ma gindesc la Eminescu..Omul asta a fost de departe cel mai vizionar si mai realist..Si noi l-am facut o statuie.. Acuma e trendy sa te dai modern si inteligent, sa scrii multe chestii aparent destepte, care sa nege mizeriile trecutului..ca si cind doar tu ai fi fost capabil sa-l intelegi pe Eminescu..Hm..Bai nene, pe el nu l-a inteles nimeni, niciodata..De aia e asa de sus, pentru ca inca mai cauta lumea sa-l priceapa..Pricepi?
Cred ca era super orgolios, da' avea si de ce..Dar as fi vrut sa-l provoc la niste discutii filosofice, la un shpritz, asta da, oho, si inca cum..Mama ce am fi discutat despre toate, chit ca el ar fi avut ideile lui, no problem, si eu pe ale mele, ca si eu-s orgolios, da am fi cazut la niste concluzii unanime, hahaha, parol, sa fie cum sa fie nene..
Ce ar fi fost intr-adevar fabulos era sa-l vad pe el cum desfasura gindurile, cum mergea la substanta lucrurilor..Cum isi spunea lumile in stilul lui germanic si alambicat..Acuma clar ca ne-am fi certat pe multe, ca na, el nu era inginer, dar cred ca i-ar fi placut un schimb de experiente..Ah, ce l-as fi contrazis asa de amorul artei, ca sa ne dam pe fata felul cum gindim, fiecare..Si ce prieteni am fi fost, la despartire..
Bine, multi destepti s-au dat mari ca ar fi putut fi prieteni cu el..Dar, cu mine cred ca ar fi fost altfel, nu ca sint eu cum sint, dar asa, ca chestie..Pacat ca s-a nascut prea devreme, si ca nu l-a inteles lumea..
Sintem prea singuri..Avem prea multe ginduri atit de neintelese..Pare absurd..Poate uneori chiar este..

Cuvintele incriptate

Cuvintele ne deschid in minte multe lumi..Cuvintele inalte ne urca, ne invata sa zburam, sa ne deschidem, si sa ne eliberam de tot..Ne invata sa visam asa cum am vrea doar noi insine in noi doar..Spui "Agonie si Extaz" si vizualizezi Extazul cu toate lumile pline de lumini ale unui lux doar de tine imaginat, cu peisaje de vis, cu plaje imense spalate de valuri turcoaz, si spectacole luxuriante intr-un asfintit oranj, cu petreceri fastuoase in care mesele supra-incarcate de mincaruri afrodisiace se suprapun peste privirile care absorb toate formele miscatoare ale unor dansuri exotice..Si spui extaz la fel, cind iti dai curs oricaror fantezii erotice pe nisipul acelorasi plaje, in acelasi asfintit..Tu, acelasi care a fost acum citeva minute in pragul agoniei, cind simteai cum toate abisurile ti se deschid, si totul e un vis al mortii..Care iti doreai doar sa stii ca mai poti supravietui, cumva, oricum..
Da, cuvintele ne deschid in minte multe lumi proprii..Si in cuvinte ne regasim propria fiinta, asa cum putem sa ne si vedem, ca intr-o oglinda pe noi, cei care am fost, sau care sintem..Cuvintele ne dau stari..De fapt, poate cuvintele sint stari cristalizate..Sau poate cuvintele sint starile simtite profund, si sugerate doar..
Poate ca, dincolo de toate, cuvintele sint in ele insele mesaje trimise spre noi, si, pe care alegem sa le decriptam, sau nu..Desi ele ramin exact asa cum sint..Cu tot ce ele inseamna..Incriptate..

Signs of life

Semne de viata, cum spune titlul unei melodii misterioase..Semne venite din afara, de la altii, care au in ei viata..Semne de pamint, de ape, de aer..De la adincimi, sau de la inaltimi..Semne de viata de la fiinte inteligente, care ne seamana, si vor sa ne transmita ceva..Semne care sa ne ocupe spatiile dintre tacerile noastre profunde..Care sa acopere cu vibratii armonice toate cuvintele nesemnificative care ne inunda vietile..
Semne din vietile altora, care poate au trait demult..Semne care sa poata descrie tot..
Da..Am fost sedus de ideea asta a semnelor..Mi-a sunat in minte urias..Semne de viata..Semnele pe care le dorim, de care sintem atit de insetati tot timpul, de care ne-am indragostit pe nestiute, pe care le visam, dar, care, nu vin..Pentru ca semnele sint doar pentru altii..Stiu, ne-am izolat, e o explicatie..Sintem insingurati cu voia noastra..Am ales sa privim fara sa putem fi priviti..
Sunetele curg..Vedem realitatile de la fereastra trenului timpului..Stam privind..Stim ca nu putem face prea multe..Ramine doar sa privim, si sa ne gindim la toate..In minte avem libertate deplina..Am invatat ca e bine sa lasam lucrurile sa se intimple..Si noi doar sa continuam privirile spre semnele de viata dimprejur..

Versiuni de noi

Ma dor toate durerile, si pe toate le am alaturi, oriunde, si oricind..Asa..Ca sa ma simt alaturi cu vietile oamenilor mei..Si nu ma dau mare..Pentru ca chiar ma simt impreuna..Am alaturi atitea suflete..Sint atit de impreuna cu toti..Ii simt, asa cum ma simt si ei..Stiu ca sintem toti la fel de singuri..Semanam asa de bine..
Stii, tu esti asa cum sint si eu..Pentru ca ma doare la fel de tare cum te doare si pe tine, orice-ul ala nespus..
Si tu, si eu, sintem fiintele alea care sint acum, asa cum sint..Cu toate pe cite le-am putut spune, sau nu..Oamenii neclari si nestiuti..Fiintele incluse in umbrele neumbrelor..
Semanam asa cum nu am stiut, desi..
Stiu ca stii, ca si eu sint, si tu esi, asa..Avem ceva, asa cum simtim..
E un timp al versiunilor..Noi, si ceilalti..Ca si cum am dori sa mergem impreuna..Ca si cind..

Ca si cind

Ma dor toate, cite le-am spus, sau nespus..Asa..Stau ca sa vad ce s-a putut vedea sau nu..Stau in locul din care sa pot simti ce as fi putut..
Am amintiri, stii, ca am atit de multe, si pe toate le-as putea spune asa de bine..Amintiri dureri cit sa incerce sa ma scoata de pe traseu..Am lucruri pe care doar le intuiesti..
Stii ca sufar de orice suferinta, si ca ma dor toate durerile lumii..Si ca ma simt crucificat de fiecare data cind lumea a trecut de partea nestiutului..Stii ca te inteleg in orice ai facut..
Poze cu amor nefacut..Trimise cerute..Daca imi ceri, oricind..Asa, ca si cind..Ca venite din alte lumi.. Oricum nu mi-e bine, si oricum ar fi..Mi-e la fel..

Fiinte inainte

Tu esti..Esti fiinta care simte si gindeste asa..Esti omul care priveste toata lumea in felul sau..Esti omul care sesizeaza subtilitatile ascunse intre fraze si cuvinte, si care isi spune intelegerile tot asa, pe cit de subtil poate, printre fraze, si cuvinte..Esti momentul aratat, asa cum esti in planuri nespuse, pe mii de ani, inainte..Esti o clipa care poate dura la fel de bine doar o clipa, cit un viitor infinit, si tacut..Esti, pina la urma, o speranta a atitor generatii ce au fost, si, poate, chiar vor fi..
Tu esti..Esti vocea ta..Vibratia care incearca sa scoata din tot cosmosul vocile celor nestiuti..Omul care e asa de mic si insignifiant, care vorbeste cu silabe din alte timpuri..Omul simbol, care e pierdut printre atitea amanunte ale unor vieti moderne prea pline de detalii..Omul timp care desface evantaiuri de oglinzi posibile pentru a ne vedea cit de identice ne sint propriile reflexii, in toate..Omul om in ce e acum, el, fata de el insusi..
Tu esti ca mine..Noi semanam in atit de multe feluri..Pentru ca stim, si putem sa privim la fel, spre tot..
Stiu ca singuratile mele sint o neconformitate..Pentru ca asa a fost sa fie..Poate nu inca pentru o eternitate.. Pentru ca, poate, mai am inca prieteni imprejur..Oameni care ma iubesc nestiut si tacut.. Cei care inca mai cred in fiintele sincere ale sufletului..
Sint la fel..Te vad la fel..Stau tot aici..Privesc la fel..Vreau sa ajut oameni cu care sa ma inteleg.. Vreau sa ma conectez cu sufletele sincere..Pentru ca altceva nu stiu sa fac..Sint asa de singur cum am tot fost..Mi-e mila de mine..E inca bine cit pot sa pling de amintiri..Si sa imi imaginez ca mai exista undeva, departe, un drum spre un ideal nespus, sau nesugerat..Sau, poate, inca neimaginat, dar, care, e posibil a fi sperat..
Sint..Si stau aici..Asa..Ca sa fiu, si sa blochez timpul, cu toate ale lui..Sint ca sa inca imi imaginez ce lumi fabuloase se pot deschide inainte..

Ginduri nocturne

Invatam toata viata..De cind sintem nascuti primim imagini, sunete, atingeri de la lume, pe care le memoram continuu, le analizam, le organizam, si le asezam intr-un sistem propriu..Crestem facind asta continuu..Intilnim oameni cu care schimbam cuvinte, fraze, idei, si traim adaptindu-ne si acomodindu-ne  la mediul dimprejur..
Relatiile noastre cu ceilalti sint mai apropiate, sau mai indepartate, functie de afinitati..Apoi vine un timp cind incercam sa ne cautam prieteni, sau partener de viata..Si atunci ne constientizam fiinta intelectuala proprie, valorile, sentimentele, atitudinile, in aceeasi masura in care ne dam seama si de ale celorlalti, si de diferentele dintre noi, si ei..Apoi mai cedam, cautam iar, gasim, pierdem, iar gasim, iar pierdem, intr-un continuu al inceperii intelegerii lumii..
La un anumit moment realizam ca diferentele dintre noi sint, pe masura ce invatam mai multe si mai multe, din ce in ce mai mari..Iar probabilitatea de a ne gasi prieteni sau parteneri scade si ea, continuu, pentru ca devenim mai aplicati, mai personali, mai diferiti de ceilalti..Si toate evolueaza pina intelegem absoluta noastra unicitate, si cvasi-imposibilitatea de a relationa cu ceilalti..In acel moment invatam sa ne acceptam singuratatea..Dar lucrurile merg in continuare pina gasim alte si alte singuratati, toate diferite intre ele, care se aduna intr-o singuratate mai mare, si mai complicata..Asta ar putea sa ne duca spre o depresie adinca, daca nu am privi spre ceilalti, gindind ca si ei sint la fel de singuri, si totusi isi traiesc viata relativ optimist, cautindu-si micile si propriile fericiri..Si, asa, continuam si noi, invatind de la ei..
Sigur, drumul fiecaruia cu propriile singuratati alaturi e propriu, si unic, si el, e adevarat..Sintem destul de diferiti, si distantele dintre noi cresc pe masura ce invatam mai multe, si mai diferite..
Dar ceea ce e o proba de rezistentza a fiintei noastre e constientizarea ca totul e, de fapt, praf, si pulbere.. Si ca noi avem consistenta unui fir de praf pe obrazul timpului, cum spunea Octavian Paler..Din tot nu va mai ramine nimic..Nu ca ne-ar incalzi mai mult faptul ca amintirea fiintei noastre va ramine dupa ce vom disparea, dar ideea stergerii fizice ne sterge si ultimele iluzii din minte..Pentru ca, dupa toate, va ramine doar praf, si pulbere..Si nimic altceva..

Iluzia

Lumea e o iluzie..Mmm, parca e prea simplu..Lumea e un drum printre iluzii..Tot simplu..Nu pot reduce chiar asa toata lumea la o idee..Sau la doua..Lumea e complicata..E complicat de complicata..Ba e chiar infinit de complicata..M-am scos cu chestia asta cu infinitul ca poate fi interpretata in multe feluri, si le dau in cap cu argumente la toti..Ma rog, nu la toti, doar la aia de ma contreaza grobian..
Lumea e un teatru absurd..O scena care seamana cu realitatea, dar care are in ea milioane de milioane de piese jucate si miliarde de miliarde de piese nejucate inca..Cu catralioane de catralioane de acte..Cu multi actori prosti si primitivi..Si masti suspendate..
Odata, intr-un vis, ma plimbam prin oras..O masca a venit spre mine si m-a salutat..A zis ca ea e Iluzia.. Si, din transparenta a devenit solida, treptat, asa ca in filmul cu omul invizibil; intii i-am vazut vasele de singe cum se coloreaza, apoi organele interne, scheletul, muschii, si pielea..Wow, astea da efecte speciale..Si pe urma si-a colorat pielea in nuante absolut incredibile..Mi-a soptit la ureche sa-i dau bani..Apoi m-a privit mai atent, pentru ca nu intelegeam, si mi-a zis sa-i dau mai bine vise..Sau dureri, suferinte, ceva care sa fie doar al meu.. I-am zis ca nu am la mine..S-a strimbat, si mi-a zis ca ea e sincera, ca nu seamana cu Realitatea, sau cu Minciuna..Dar si ele sint sincere, i-am raspuns..Sigur, sinceritatea lor e altfel, ca seamana cu ele, nu e ca a mea, mi-a zis Iluzia..E posibil, nu m-am gindit..Bine, a zis ea, si a disparut brusc..I-a ramas doar masca cea plina de grimase..Apoi masca s-a rotit, s-a apropiat de fata, s-a lipit de piele, si a disparut..N-am inteles de ce..Poate pentru ca Iluzia asta era de fapt, a mea, doar..
Mi-am continuat plimbarea..Asfintitul colora cladirile si trotuarele cu contururi complicate..Hm, e ciudata lumea asta din vis..De fapt, na, te poti astepta la orice, pentru ca, in vis, chiar se poate orice..M-am mai gindit la ce mi-a zis Iluzia..Sper sa nu ma intilnesc si cu Realitatea, sau Minciuna, cum zicea ea, ca sa imi mai zica si ele cine stie ce traznai care sa-mi inoade gindurile..E mai bine asa linistit..Doar eu cu mine..Intr-o plimbare printr-o lume din visul meu propriu..Miine cica vine o alta zi..Oare cum va fi in visul de miine? Sper sa n-am surprize neplacute..Mmm, mai bine las lucrurile sa se intimple..Vedem..
PS Acuma eu am adus-o pe ea in visul meu, sa vedem daca ma invita si ea in visul ei..De fapt, mmm, e un mic nonsens, ca ea e a mea, de fapt..Oricum, imprejur e atita absurd, ca, na..Un nonsens are chiar un parfum dragut..

Visuri de vacantza

Am scris postul de dinainte asa, ca sa nu uit ca se mai intimpla chestii..Desi, pare ca chestiile sint tot mai dese, si ca traim vremuri foarte contorsionat de imbirligate, ba chiar confuzant-cetzoase..
Dupa alegeri, la scurt timp s-au intimplat multe schimbari..Si inca ce de schimbari..De 2 tipuri schimbarile astea, ma rog, adica 2 tipuri mai mari, sa zic asa: 1. Mafiotii care au pierdut alegerile si-o trag intre ei la maxim, isi iau gitul cit mai multi cit mai multora in timp ce 2. Mafiotii care clameaza ca au cistigat alegerile se lauda intre ei, isi admira statuile ne sculptate inca se declara germanofili, si, in general fac maimutzareli scabroase..Aber, was ist das?:))
Asta daca mai era nevoie de vreun motiv ca sa fiu indiferent la absolut tot..Tot, adica tot..Desi viata e complicata si cuprinde numeroase meandre si aspecte, vorba clasicului..Ma rog..
As pleca intr-o vacantza de 1000 de ani..Undeva, oriunde, numai sa nu mai aud de nimic..Desi, na, bani de unde, de vacantza?  In fine m-as duce intr-o tara calda, sa am o casa simpla, linga o plaja, si lume prietenoasa imprejur..Atita decit..In rest, toate bune..

Alegeri

Realitatea depaseste uneori imaginatia, si asta s-a intimplat la alegerile de duminica..Dupa o campanie stupido-grobianico-mincinoaso-manipulativo-scirboasa era evident ca totul va provoca apatie, si dezgust..A urmat o confruntare pe TV complet dezechilibrata, intre doi ciocoflenderi, un Ponta bine pregatit si volubil, si un Iohannis semi-retardat..Cel putin asta a fost impresia mea, si era evident, ca toata lumea se astepta sa cistige smecheria..Doar ca in campanie a intervenit si altceva: aroganta pesedistilor, care erau pe cai mari, faceau pomeni peste pomeni, etcetc, si asta a produs un curent de revolta, care a dus la schimbarea optiunii electorale cistigatoare..Poporul s-a opus unei atitudini, si a votat contra baronilor locali, a unor politici de hotie metodica, si a unor minciuni din ce in ce mai joase si indiferente..Rezultatul i-a lasat perplecsi pe absolut toti, din toate taberele..
De fapt la toate alegerile votul romanilor a fost de fapt unul contra ceva decit pro..Si acuma a fost la fel..Problema e ca politrucii cocotati pe scaunele alea inalte sint aceiasi fripturisti, si pentru ei e la fel, ca se reorienteaza, si tot ajung..Iar votul de duminica, cum ziceam nu a fost pro Iohannis (care nu m-a convins, dar sa vedem cum evolueaza), ci anti PSD..Dar, sa vedem, poate vor urma surprize placute, pe care, evident, le asteptam cu totii..O schimbare in bine s-a facut..
Cum ziceam, realitatea depaseste uneori imaginatia..Poate asta se va intimpla mai des de acuma incolo, si poate ca vom fi deveni spectatori mai atenti..

Contururile amintirilor

Amintirile uneori striga, iti urla in minte de iti zdruncina toti creierii, si te fac si pe tine sa strigi, sa privesti in gol si sa strigi iar, iar sa privesti..Alteori amintirile se lupta intre ele violent, ca intr-un balet martial, si izbesc toate simturile, si te fac si pe tine sa lovesti acelasi dusman invizibil..
Apoi amintirile obosesc, si ramin lesinate in drum..Atunci te uiti la ele in liniste, si le lasi sa isi doarma somnul.. Te duci, si te privesti in oglinda, iti studiezi trasaturile, si te gindesti ca in capul tau sint atitea amintiri, doar ale tale..Si te gindesti daca e, totusi, vreo legatura intre amintiri, si trasaturi..Apoi privesti pozele unor oameni, le studiezi si lor trasaturile, si te gindesti la amintirile lor..Oare cum sint?

Numele privirilor

Uneori, unele stele au nume, in timp ce altele, nu..Uneori unele stele se vad, in timp ce altele, nu..Si uneori stelele fara nume nu se vad..Desi ele exista, sint acolo, undeva, fixate pe o sfera cereasca..
Uneori exista unele lucruri pe care nu le vedem..Cum ar fi gindurile nespuse, sau nescrise..Alteori exista lucruri pe care nu vrem sa le vedem..Iar alteori exista lucruri doar in imaginatia noastra, si pe care am vrea atit de mult sa le vedem si in realitate..Dar, care, din pacate ramin doar in noi, oricite priviri am incerca..
Pina la urma raminem in noi, si continuam sa vedem lucrurile nu asa cum sint, ci asa cum sintem..Si folosim aceleasi priviri care se duc si se intorc, ca sa ne mai faca sa intelegem cite ceva..Priviri care inca, dupa toate, mai cauta..Ceva fara nume, asa ca si ele..

Apele timpului

Apele timpului curg continuu..Vin de undeva, si merg spre un altundeva..Trec prin tot, prin fiinte, prin lucruri, prin mintea noastra..Uneori lasa urme, alteori doar culori invizibile..
Apele timpului iau din noi cite ceva..Uneori urme ale umbrelor, alteori oamenii invizibili pe care nu i-am cunoscut niciodata, dar care ar fi putut sa ne fie prieteni..Oameni ca noi, cu aceleasi reflexii in oglinzile celorlalti, si contururi pictate identic..
Apele timpului curg laminar, in straturi paralele..Asa ca vietile noastre..Doar uneori mai fac virtejuri mici, care ne invirt si pe noi, cit sa ne ameteasca, si sa ne mai faca sa ne gindim la ceva..La orice, la noi, la ei, la intimplari, si la treceri..Si la curgeri, ca cele ale apelor timpului..

Trairi amestecate

Cred ca e bine sa, sau e nasol sa..Fiecare isi are partile lui bune, sau rele, valorile proprii care ii determina optiunile sau variantele, din care isi construieste viata..Si fiecare isi are intimplarile intimplate, excitatiile si inhibitiile  psihice proprii care l-au facut sa actioneze intr-un fel, sau altul ca sa faca ceva cu timpul..Sigur, actiuni care au fost mai mult, sau mai putin dorite de unii, sau altii, dar viata a continuat cu alte, si alte actiuni, si s-a construit singura, printre toate..Cu unele fericiri, multe dureri, si cautari, dar viata  te-a construit si pe tine intr-un fel unic, ca o fiinta separata, dar, care e un actor in scena asta uriasa a lumii..
Dar, toate se sting, se uita, si iti ramine, pina la urma ce ai simtit, asta nu uiti, pentru ca asta te-a format, te-a construit ca fiinta care esti..
E greu sa ai nevoie de ceva, si sa nu-l ai, mai ales daca acel lucru e fundamental, si nu depinde de tine sa-l obtii..Dar e si mai greu sa ai nevoie de cineva..Mai ales daca acel cineva nu are nevoie de tine..Senzatia asta am cam avut-o toata viata..La inceput nu mi-am dat seama, dar, atunci cind am constientizat-o m-a durut cel mai tare..Si singura metoda a fost sa ma deconectez, ca altfel o luam razna..M-am auto-autizat ca sa pot rezista..A fost simplu, dur, si cosmic..Urmat totul de infinite regrete, si obsesii, dar, asta e..
Sigur, fiecare din noi am trait asta, pentru ca, in viata, asa se intimpla de cele mai multe ori; ni se da ca sa ni se ia, pe urma..Mai mult sau mai putin..Diferentele dintre noi, ca fiinte, e data de asta: cit de mult ni s-a oferit, si cit ne-a fost furat..Cit de mult cantitativ, dar si ca importanta..Si acel ceva poate fi absolut orice: educatie, iubire, bani, sentimente, timp, etcetcetc..Sigur, e si o apreciere proprie si subiectiva, in toate, desi, in vremurile astea confuze cine mai poate spune cit adevar a fost, sau mai este, si unde anume..

Destine legate

Luam decizii in viata, care ne duc pe anumite drumuri..Apoi, uneori, ne gindim, ca, totusi, ce ar fi fost daca, atunci, demult, am fi ales altfel? Si, de multe ori ma zbat sa gasesc o metoda de a anticipa, intr-un fel, viitorurile posibile..
Cineva spunea mai demult ca oamenii normali stiu ca anumite lucruri sint imposibile, iar alti oameni, mai diferiti nu stiu asta, si descopera tot felul de chestii care propulseaza omenirea brusc, inainte..
Mai demult am intilnit un nene care imi povestea ca gasise o metoda ca sa prevada diferite variante de cum ar evolua viata lui, daca ar fi facut un anume lucru..Am crezut ca e un sarlatan, pentru ca viitorul e complet alb, orice ti se poate intimpla, sint atitea variabile, ca nici cel mai puternic computer nu are cum sa calculeze asa ceva..Dar el mi-a povestit atit de convingator despre felul practic in care a facut experimentele alea, ca am zis sa imi faca si mie un test, ca sa ma conving..M-am dus la el acasa, si am dat drumul la toate..El mi-a explicat ca pot ajunge intr-o varianta paralela a existentei mele..Bun, sa vedem..Totul a fost ok..
Din casa lui m-am trezit, cum naiba, pe holurile liceului meu, imbracat in uniforma..Idiotul ala ma dusese in trecut..Mi-a placut la inceput, dar, pe urma, cind mi-am dat seama cit de nasol fusese, am vrut sa scap.. Era vremea lui Ceashca, aceiasi profi, probleme, colegi, etc..Citeva zile am retrait toate chinurile tineretilor, dupa care am reusit sa revin la punctul de plecare..Inapoi in casa tipului..Toate obiectele aratau altfel..Cred ca ma intorsesem pe o alta varianta a destinului meu..Bine, dar de ce erau schimbarile astea? L-am intrebat pe tip ce se intimplase..A zis ca nimic, totul era la fel..
Mai tirziu, si orasul parea schimbat..Cred ca am nimerit intr-o alta varianta de lume paralela, ori a lui, ori a altcuiva, ori naiba stie a mai multora poate, in acelasi timp..Habar n-am, da e ciudat, ca mi se mai intimpla, uneori sa vad pe strada cite un tip, sau o tipa care imi par cunoscuti, si, care, si ei par sa ma cunoasca, dar, pe care mi-e jena sa-i abordez..In fine, imi iau curaj, si data viitoare intru in conversatie cu ei..Poate am putea deveni chiar prieteni..

Treceri printre infinituri

Se spune ca substantele lucrurilor, profunzimile acelea simple care stau la baza tuturor explicatiilor complicate, sint invizibile..Sint ascunse bine dupa detalii, si se arata doar asa, cite putin..De asta lumea nu le sesizeaza, si le amesteca cu celelalte..De fapt, nici nu le-ar putea descoperi decit dupa un sir lung de analize si sinteze bine facute..
Si invizibilul asta, asa cum era el, totusi, crea imprejur un fel de cimp psihic, care afecta oamenii, asa cum cimpul magnetic variabil crea curent intr-o bobina..Doar ca la oameni, cimpul asta misterios ii facea sa-si puna intrebari, si sa caute raspunsuri..Si ce era interesant era ca, cu cit oamenii cautau mai mult, si mai avintat, descopereau unele raspunsuri care si ele, la rindul lor, generau in cascada alte, si alte intrebari.. De aici, probabil, s-a nascut ideea ca cunoasterea este infinita, si ca noi, simpli muritori nu vom sti niciodata suficient de mult cit sa ne justifice numele pe care cam cu arogantza ni l-am dat singuri: sapiens..
Bine, acuma nici nu ne putem pretinde sa ne dam atot-cunoscatori, sau sa ne minimalizam..Sintem pe un drum al cunoasterii..Avem in spate o istorie, si in fata o alta istorie nescrisa..Iar in noi exista doar clipa de acum, cea relativ eterna in infinitatea ei mica..
Sintem momente doar..Destine nanometrice eliberate in lume..Ochi, sentimente, si picaturi de ratiune pe care le primim, si le dam..Infinituri mici ratacite printre atitea infinituri mari..Treceri prea rapide si variante posibile dintr-o felie mica-mica-mica de timp..

Singuratatea absolutului

E a treia zi..Azi m-am simtit parca mai aproape de mine ca niciodata..M-am pipait sa simt pielea pe piele, si am reusit sa simt in acelasi timp si mina si piciorul..E mai bine ca ieri..Cred ca imi revin..
Acum fix trei zile am iesit sa ma plimb..Totul era ok..Doar oamenii lipseau..Am crezut ca e un spectacol, sau o adunare, undeva..Apoi m-am dus sa-mi cumpar mincare..La mall toate erau deschise..La fel, nimeni.. Am crezut ca visez..Nu se poate..Asta era un scenariu dintr-un film prost, si imposibil, pe deasupra..E o dileala..
Si asa nu eram un tip sociabil, mai bine ca nu e nimeni imprejur sa se mai holbeze..Dar nu are cum sa existe asa ceva..Cum naiba sa dispara toti? Si eu cum de mai sint? Au fugit? Unde?
De 3 zile mi se invirt prin cap toate absurdurile posibile..Am analizat tot..Am vazut toate abisurile..Nici o varianta de raspuns..Ce dracu sa fac? Sint singur..Pot sa fac orice..Sa ma duc oriunde..Am totul gratis..Sint cel mai bogat din toti..
Linistea e sinistra..Mi-e frica..Daca ma pindeste cineva? Nu pare..Toate sint indiferente..E o toamna calda.. Un anotimp mort..
E a treia zi..Noaptea trecuta am visat numai timpenii..Miine ma duc sa caut oameni..E prea mult..In ce an sintem oare?

Asteptare

Lumea e o intimplare..Viata e o asteptare..Drumul e o intimplare..Orice poate fi orice..
Stam pe un peron, undeva intr-o gara din lumea asta..Asteptam un tren..Nu stim care dintre toate, care vin de undeva, si se duc undeva..Un tren care sa ne duca intr-o alta gara, de unde sa luam un alt tren..Si traim asteptind si pe acest peron, si in tren..
Uneori iti vine sa te urci in toate trenurile si sa strigi..Dupa care iti dai seama ca ipocrizia celorlalti iti va arunca o privire sinistra..Si atunci iti iei drumul si intimplarile pe cont propriu..Iti asumi esecurile inainte ca sa se intimple, ca sa nu ai deziluzii..
In sala de asteptare e bine..Rasfoiesti o revista, mai citesti un capitol dintr-o carte, asculti muzica..Si uite asa trece timpul..Si cu el, si noi..Peste 100 de ani ne vor fi uitat complet, toti..Ca pe atitia altii..

Evolutie si logici

Cred ca ce m-a marcat in ultimii ani a fost lipsa de comunicare..Nu stiu, parca n-am mai reusit sa ma conectez cu nimeni..Cind incepeam un alt job ma concentram sa invat tot ce imi trebuie, timp in care incercam si sa-mi fac prieteni noi, sa spun, sa discut, etc..Dar, nu prea a fost sa fie..
Tin minte cind eram in clasa 9a la inceput, la liceu, ce greu mi-a fost, oooo..Era enorm, profii duri, colegii cam aroganti si indiferenti, si cantitatile alea uriase de date de memorat, din toate stiintele..Cu memoria stateam, si stau inca, foarte bine, dar nu puteam sa invat lucruri asa, disparate..Si atunci am incercat sa gasesc o metoda practica, si asta a fost sa construiesc diferite "logici" ca un fel de fir flexibil care sa uneasca intre ele toate datele astea..Ajunsesem expert la un moment dat, si eram foarte mindru de propria-mi metoda, desi, dupa un timp o aplicam mecanic ca ma cam plictisisem..A fost ok, ca m-a ajutat mult, chiar daca asta nu m-a facut un elev model..Pentru ca nici nu vroiam sa arat ca-s mare si tare, sau ca pot, sau ca vreau, pentru ca, daca te vedeau asa, profii te-ar fi obligat sa inveti mai mult, si mai mult, ca sa te duci la olimpiade, etc..Iar mie, in lenea mea universala imi convenea mai mult statutul meu de mediocru, o pozitie care imi dadea si liniste pentru gindurile mele proprii, dar si o detasare, din care puteam sa observ mai bine lumea..Mai erau momente cind mai reuseam sa conversez cu unii, din ce-mi placea mie, sa aflu multe, dar si spun multe, sa schimbam idei adevarate..Atunci era uimitor, si imi placea ca ma punea pe ginduri, si pe exersat alte variante de logici..
Si, in liceu, cum spuneam, am invatat mult..La un moment dat ma intrebam, oare cit mai e de invatat, ca deja stiu destule..Dar, a venit si facultatea, unde stiintele erau mai aplicate, si mai fine, sau mai subtile..Si aici am avut o alta revelatie, ca lumea e plina de mistere, totusi..Dar, si aici, am fost un student mediocru, pentru ca, la fel, era enorm de memorat, ca in invatamintul romanesc de atunci..Si aici mai era un avantaj, ca aveai alt statut, erai mai liber, si iti faceai prieteni mai adevarati, intr-un fel, pentru ca nu mai erai obligat sa accepti orice, prieteni cu care vorbeai cite in luna si in stele..
Apoi, cind am inceput sa lucrez, lucrurile iar s-au schimbat, pentru ca aici erau altfel de relatii intre oameni.. Era mai nasol ca in liceu, dar m-am adaptat, zicind ca o sa ma concentrez pe invatat de chestii profesionale.. Asta tot asa, cu metoda clasica de a descoperi logici noi..Desi, vedeam ca in timp lucrurile intra intr-o rutina cretina, din care nu prea puteam iesi decit cautindu-mi un alt job..In fine, joburile la mine s-au schimbat ele singure, nu a fost nevoie sa ma agit prea tare, in perioada asta cind economia nu prea a mers..
Ce va fi sa fie, naiba stie, poate o sa mai am un numar mare de joburi de acuma incolo, unde iar o sa am de descoperit logici noi..Asta e, nu ma pling pentru ca imi si plac situatiile noi si interesante..Evoluez si eu cit pot, singur, si pe cont propriu..Si toate astea datorita perioadei din liceu, asta sigur, pentru ca atunci mi s-au aratat foarte multe..Cite amintiri..Si cit de multe sint de spus despre cite au fost..E de bine, pina la urma, cred..
PS Aici am folosit ideea de "logica" in sensul meu propriu, nu e logica matematica, filosofica, etc:) Si inca ceva, nu am fost la nici o reuniune a colegilor din liceu si facultate, nu ca mi-ar lipsi, desi recunosc ca ar fi interesant sa-i vad cum s-au mai schimbat..

Evolutie si impostura

Am revazut citeva emisiuni-discutii cu diverse personalitati, si m-am pus pe ginduri..CTP spunea multe chestii interesante, lucruri technice aplicabile la om si societate; de ex, ca, in stiinta gradul de impostura e foarte redus, pentru ca aici trebuie sa spui lucruri precise, pe cind in stiintele umanistice, se pot face multe invirtiri, interpretari, adaugiri, destul de greu de probat stiintific..Sigur, poti spune ca nu poate fi decit asa, pentru ca natura umana e una foarte schimbatoare..
Tot ce se poate, dar impostura sociala inca e uriasa, pentru ca multi ocupa locuri absolut nemeritate..Eu sint inginer, dar am avut niste sefi de toata mila, de cele mai multe ori, lucru absolut penibil, pe care nu prea l-am suportat, si asta s-a vazut in atitudinea mea..Evident ca am pierdut, pentru ca ala avea in mina puterea de a ma concedia, pentru ca profesional era fix un mormoloc cu care nu se putea comunica..
La asta ma gindeam, daca s-ar putea produce cit mai repede o evolutie a societatii, care sa nu mai permita diferite forme de impostura..Ma rog, asta e o utopie mai degraba..Dar, cine stie, acuma evolutia e exponentiala, de cind cu technologiile astea noi..Ar fi o problema daca si impostorii ar evolua, si ar deveni mai subtili, si ar sti sa pacaleasca si o societate avansata..

Esuat in vis

Cred ca iar sint in vis..Dar nu stiu cum sa verific..Sint intr-un labirint..E solid, inseamna ca e adevarat.. Deasupra e deschis..Se vad stelele..Bun..Ce am de facut? Sa ies..Ia sa vad daca pot urca zidul..Peretii parca sint de sticla..Mai bine alerg, si trebuie sa ies..Ce idei ciudate am..De fapt, mmm, e corect, cu cit alerg mai mult cu atita scurtez timpul..Uite o gaura in zid..Poate asta e..Clar o sa intru in ea..Si iesirea pare ciudata, seamana cu intrarea dar cu susul in jos..Hm..Gata, ma duc..
Ma doare capul..Am trecut prin tunel, si la iesire era totul cu susul injos, si am cazut in cap..Ce timpenie.. Oricum e bine ca gravitatia e aceeasi..Ca daca era, mmm, de jdemii de ori mai mare o beleam..Asa sint intreg..Buun..Acuma ce fac? Dar unde sint? Si asta tot labirint e..Si deasupra tot stele..Sa mai caut un tunel.. De fapt cine stie ce nebuneala o sa mai fie..Da tre'sa incerc, altfel risc sa nu mai ies de aici..Da cum naiba am intrat? Nu-mi aduc aminte..Sigur nu visez..Ia sa ma pisc..Auuu..E real..
Mi-e somn..Am obosit..Ma culc..Poate visez ca o sa ies..Si cu ce ma ajuta asta?
Am citit mai demult o povestire cu cineva care era prizonier intr-un vis..Si el nu putea iesi pentru ca nu era visul lui, era al altuia..Hmm..Ce timpenie..Mi s-a parut absurd..Dar, de fapt si absurdul asta cine stie, poate ca e normalul normal, dar pe care nu il intelegem noi, si sarim repede sa-l etichetam..De fapt cind am iesit in tunel invers, parca tot absurd putea fi, dar a fost real, ca am cucuiul..Ah, si daca absurdul e real, poate ca toate-s pe dos..Si atunci poate ca absurdul din povestirea aia e real..Poate e realul de aici..Aaaah..Sint prizonier in visul altuia? Vreau sa ies..Cred ca e imposibil..Stau aici, ce sa fac..Am esuat..Robinson ma cheama..Al cui o fi visul asta?

Vis

Gesturile s-au intors, cuminti, ca reflectate de oglinzile celorlalti..S-au adunat unul linga celalalt, s-au luat de mina ca intr-un sir continuu si previzibil..Apoi traiectoria s-a curbat la un capat, mai mult, si mai mult, pina cind capetele s-au atins..S-a format cercul, cu unele imperfectiuni, care s-au corectat singure..Toate au ramas in asteptare, un timp, apoi cercul a inceput a se roti din ce in ce mai repede..A parasit pamintul, si s-a ridicat ca intr-o decolare programata..A ramas la inaltime, si-a redus viteza unghiulara, pina s-a oprit..A ramas concentric cu soarele, ca intr-o alta varianta de stea, cu luminile colorate pilpiind ca intr-un joc programat al destinului atitor nestiuturi, cindva lucioase..
Apoi am privit spre imprejururi..Tot ce imi fusese inauntru acum se desfacea in fisiile pe care realitatea mi le arata, incet, si sigur..Ce frumoasa era marea..Cind luna isi reflecta imaginea prelung, si tremurat..Cit lichid era dincolo de marginile ei abia zarite..Cite povesti s-ar fi putut spune doar acum..
M-am ridicat de pe bolovanul pe care statusem tot timpul asta..Ce ciudat..Aveam parul alb, lung, si barba la fel..Eram imbracat in alb, o tinuta de care parca imi aduceam aminte ca o vazusem demult, intr-un vis.. Am facut citiva pasi pe nisip..Simteam toata asprimea la talpi..E adevarat, pina la urma..
Am deschis ochii, iar..E la fel de intuneric..Pe perete vad urmele in dungi ale strazii..Semaforul si-a schimbat iar culoarea..E verde acum..Ca sa devina oranj, si rosu..Si iar verde..Am visat..Ce vis curios, pina la urma.. Ma duc sa-mi aprind o tigara, si sa incerc sa inteleg..A fost frumos in lumea din vis..

Bilci ieftin

O intimplare e ca sint, asa cum e o intimplare ca esti, sau ca sintem, toti, acum..Lumea e o intimplare.. Sintem fiintele norocului, pina la urma..
M-am mai plimbat pe falezele timpului..Asa cum ma plimbam cind eram tinar..Si am descoperit atitea, cit de multe pe care nu le vedeam, atunci..Ce uimitoare e lumea asta care acuma ne apare atit de schimbata..
Sint un trecator doar..Care priveste asa cum simte..
Lumea e un bilci colorat, cu atitea promisiuni fara acoperire..Iar noi trecem pe linga toate, le privim, si acceptam pe cite putem..

Omul privirilor

Iubesc si eu, in felul meu, asa cum iubesc, toti..Privesc la ce este, si ma gindesc, de ce, cum, si in ce fel..Dupa care ma atasez de firi intimplate, sau de oameni, asa, ca si cind..Si ma las purtat de unele povesti, ca si cind ar fi ale mele, proprii..
Stiu, ca nu e adevarat pina nu se adevereste..Dar eu ma las dus inainte de anumite lucruri in care chiar simt ca..Stiu ca nu e cum ar trebui, sau ca, sau cum..
Tu ma poti foarte usor impresiona, stii asta, pentru ca, na, asa sint eu..Dar conteaza si povestea, cea care sa fie deschisa tuturor privirilor..
Habar n-am, sint si eu un trecator printre toate..Omul om care inca nu stie ce simte..Care te priveste curios, asa..Cu tot ce e el in ce e..

Omul timpurilor

Cred ca sint omul firescurilor..Te inteleg daca imi explici..Stiu ca nu sint cel mai bun dintre toti, dar inteleg, asa, printre rinduri, pe cuvint..Si te rog chiar, sa ma crezi, desi, na, stii ca nu sint omul descrierilor..Dar am si eu, calitatile mele, proprii, fara sa ma laud..
Cred ca sint si esuat, cumva, pe unele faleze, recunosc, ca mi se intimpla asta..Dar sint inca atent, asta orice ai crede..Am prieteni delfini cu care m-am jucat, mai demult..Habar n-ai ce fabulos e sa te te agati de aripa lor, si sa te lasi purtat printre ape..Pentru ca ei ei chiar iti pot fi prieteni..
Ah, cite amintiri frumoase ale unor vremuri trecute..

Lumea lumilor

De fapt, vezi, poate ca iubirea are ochii ei, si gesturile, si toata fiinta ei..Poate e in ce simte ea, si in ce iti explica atitea, si atitea..Poate e in felul in care se imbraca, in felul in care se fardeaza, in felul in care iti vorbeste, atunci, cind e atit de serioasa..Sau poate e in felul in care te priveste atunci cind ii spui ceva.. Sau e poate in ce simte, atunci cind tace..
Poate ca iubirea e un loc al amintirilor impreuna, nu stiu..Ca atunci cind te doare ceva, si il spui, ca sa te stii inteles, asa, ca sa fie adus aici, ca si cind ar fi ceva de o importanta cruciala..Ca sa il poti exhiba, asa, fara rusine, in fata tuturor..
Iubirea, pina la urma e o durere? Pentru ca, daca ma gindesc, oho, e cu multa suferinta pentru ca e si cu neintelegere, ca na, eu, ca fiinta, am fost intr-un moment in care, parca, nimeni, nimanui, nimic, etc..Si m-am simitit pierdut complet si ireversibil..Ca si cind as fi fost complet abandonat..Singur..Atit de singur, oho, cit sa urlu la spatiul intergalactic..Trist..Ca eu doar, cu mine, asa, vorbind la stele..
Vezi, in final sint si eu o varianta de om, cu cite bune, sau rele..De fapt, pina la urma, cine sint, de fapt? Si ce am sa spun secolului asta prea plin de atitea? Eu, omul asta mic si sincer..
Pe strada au trecut multe masini..Le-am vazut, si m-am mai gindit la cite, si cite..
La ce te mai gindesti? Mai zi-mi si mie, ca sa vad daca ne sincronizam..

Viata iubirilor

Iubesti asa cum esti..Iubesti ce esti, ce simti, si in ce te regasesti..Iubesti fiinta ta reflectata simetric, in oglinzile colorate ale societatii..Un alt eu in care, oricind sa te poti dizolva, fara nici o parere de rau, sau regret..
De fapt, cind iubesti, o faci pentru ca ceva din tine isi doreste asta..Partea aia a ta nearatata niciodata lumii, cea sensibila, si delicata, ea iubeste, si vrea sa vorbeasca unei alte parti nearatate lumii..Ea, partea aia nevazuta vrea sa comunice, sa se imprieteneasca, si sa isi traiasca viata ei, proprie, impreuna..Chiar daca, de multe ori, tu, dupa atitea neimpliniri, ii explici ca nu exista o prietenie adevarata, si sa se potoleasca..Ba chiar strigi la ea, te agiti, ii vorbesti, ii explici iar, si iar..
Apoi asculti Streets of London, Annie's song, Perhaps love, si ea revine iar, cu argumente, sa te inebuneasca de cap..Ca uite, vezi, mai exista sentimente, si sensibilitate, si tu ar trebui sa faci mai multe..Si, vezi, ii cedezi cind o vezi atit de hotarita, si te arunci iar intr-o alta posibila relatie..Care, na, tine poate, un timp, cit ii e dat..
Apoi te mai intorci la tine, si la ce ai fost, ca sa iti dai un timp de gindire, si de meditatie..Dupa care o iei de la capat..Pentru ca asa e viata, nu? Viata e o lupta intre toti, cu toti, si toate, ca sa fii cit poti, si cum poti..
Perhaps love is like life..
Iubesti cum esti, cum traiesti, si cum crezi ca vei fi, poate..Si traiesti cum toate ce vor putea fi, chiar vor fi, asa, cum ti-ai fi dorit..Uneori iti mai amesteci iubirea cu viata, pentru ca asa se intimpla, in lumea asta a fiintelor imperfecte..

Privirile trecutului

Viata e o suma de intimplari traite si simtite pe pielea noastra..De fapt, viata e o intimplare, pentru ca daca existam e un noroc al trecutului, al faptului ca doi oameni s-au intilnit, si ne-au nascut, si crescut..Si un alt noroc e faptul ca am supravietuit, dincolo de toate..
Am revazut iar Gara pentru doi, partea a doua..Si ma gindeam la povestea asta un pic tragica, a intilnirii celor doi, absolut intimplator, intr-o gara..Dupa care a aparut un amor, care s-a pastrat in timp..
Eu nu prea ma pricep la amor, pentru ca l-am invatat asa, din filme, sau din intimplari..Sint un timid, totusi, care nu vrea sa deranjeze oamenii, si de asta, si in amor nu am avut curaj..Nu priveam oamenii in ochi, pentru ca imi era si frica, si jena, de multe ori..
Tin minte ca atunci cind ma intilneam cu o prietena eram uimit de faptul ca ea chiar era cu mine, atunci, si o vedeam de aproape, ma uitam la fata ei, la ochi, nas, gura, miini..Era atit de uimitor..Ea respira, vorbea, privea, alaturi de mine..Noi comunicam si ne simteam chiar impreuna..Mi se parea fantastic, si eram atit de mindru ca imi venea sa ma urc intr-un copac si sa strig la toti: Baaai, voi acestia care existati acuma, sinteti praf in vint, nu stiti nimic, si niciodata n-o sa stiti! Atunci chiar simteam ca am puteri supra-omenesti, si ca sint de fapt, si de drept, metafizic..
Nu pot sa uit cum, dupa  lungi discutii pe diferite teme, ea  ginditoare, ma privea asa, intr-un alt fel decit ma priveau ceilalti, ca si cind eu as fi fost translucid, si ar fi vazut ceva, dincolo..
Dar, prieteniile se duceau si ele, asemenea prafului in vint..Si eu ramineam singur, iar, ca sa ma mai gindesc, un timp, la altele legate de viata..Apoi imi aminteam de acele priviri care aveau in ele, parca, toate durerile si fericirile nespuse ale lumii..Si asta ma urmarea un timp..De fapt, cred ca si acum imi aduc aminte de tot ce am trait atit de frumos, atunci, pe vremea cind eram naiv, si determinat..

Lumile visatorilor

Multi oameni se raporteaza la repere sociale, si isi definesc succesul prin ele..Unii au facut bani, altii cariere, altii drumuri prin viata..Unii se leaga de anumite trecuturi intr-un fel, sau altul..Sigur, e dreptul lor sa creada in orice, dar mie mi se pare ca altceva e important..Adica tu, ca om, cine esti tu, de fapt? Ce ai cautat, ce ai urmarit, ce ti-ai dorit, cit ai reusit din ce ti-ai propus? Si, dincolo de toate, ce valori ai, de fapt?
Drumul autentic, prin viata asta nu e usor de analizat, pentru ca depinde de foarte multe necunoscute..Sintem copiii destinului..Sau al intimplarilor, poate..
Eu am crezut intotdeauna ca lumea asta e construita de visurile visatorilor autentici, pentru ca doar ei au stiut sa construiasca adevaruri posibile..

Destine destinate sau nedestinate

Cred ca mi-ar fi placut sa fiu invizibil, cel transparent prin care sa poata privi toti fara sa ma vada, atunci cind eu ii priveam pe ei..As fi vrut sa stau pe un scaun, la geam, intr-o plimbare de noapte cu busul, prin oras, si sa admir lumea, asa cum e ea, sa-i descopar cit mai multe fete dintre cele pe care le arata, sau nu..
Ma gindeam de multe ori cum au evoluat toate..Cum s-au transformat, cum s-au schimbat, cit de mult a ramas din cele bune din trecut..Nu sint nostalgic pentru ca trecutul oricum s-a evaporat deja, si noi traim acum, dar imi imaginam uneori daca valorile din trecut s-au transferat, cumva, in prezent, sau daca a ramas, si cit, din ele..Stiu ca lumea a incercat intre timp o simplificare-esentializare a lumilor trecute, si poate si o complicare intr-un fel, a unor substante care inainte erau doar la inceputuri..
E mult de spus..Acum technologiile ne dirijeaza viata, si pare ca noi devenim anexe in drumul asta al socialului..Desi, poate ca asta e doar o aparentza, una din multele vizibile, sau doar posibile..Aveau dreptate scriitorii de SF, sa-si puna probleme de constiinta a sufletului intr-o lume din ce in ce mai robotizata, si indiferenta..
Eu sint un tip technic, si avansul asta al dezvoltarilor ma incita-excita, pentru ca deschide posibilitati uriase si incredibile..Dar, ce ma irita e faptul ca gindirea celor ce ne dirijeaza e una depasita, ingusta, si, dupa mine, absolut primitiva si dezgustatoare..Dar asta e, constiinta lor se pare ca e ramasa undeva in urma..Iar progresul are mare nevoie de deschidere, de idei si variante noi, pentru ca asa este realitatea de acum..In fine..
Dar, cum spuneam la inceput, cred ca as vrea sa fiu transparent, ca sa pot privi lumea exact asa cum e ea.. Sa-i vad pe oamenii reali cum isi traiesc vietile alergind dupa o zi de miine, si uitind de ziua de azi, ca si cind nu ar fi existat niciodata..
Vezi, viata noastra cea scurta e o suma de clipe-trairi care ni se intimpla chiar acum..Si e la latitudinea noastra sa stim sa ni le facem prietene..Altfel, viata ni s-ar duce anost, ca intr-o alergare dupa iluzii himerice, facuta zi de zi, fara sa stim prea bine ce ne dorim din tot ce ne ofera, acum, timpul..

Educatie, formare, si corectare

Vazui iar "Gara pentru doi" pe youtube, a cita oara oare, si mi-am adus aminte de vremurile de atunci, cind eram mic, si l-am vazut prima oara, la cinema de cartier, din micro 19..Eram cu parintii mei, si cu o familie vecina de palier, si toti erau impresionati de film, de actori, de poveste, desi mie, atunci, nu-mi spunea prea mult altceva decit o poveste de amor intre doi babalici cam ciudati, si care traiau o intimplare oarecare a vietii lor..
Acuma, la oarece ani distanta m-am gindit ce era, si cum era totul atunci, cum erau vremurile, oamenii, si cum eram si eu..Am inteles ca in ciuda greutatilor si a lipsurilor de tot felul, oamenii au iubit la fel, au trait dupa cum gindeau, si si-au continuat vietile cum a putut fiecare..Si asa s-a intimplat si cu mine, ca si cu toti ceilalti.. Toti am supravietuit, si am incercat sa ne umplem timpul cit mai mult, si cu cit mai mult bine posibil..
Oare cit timp mai am de trait de acuma incolo, nu stie nimeni..De ce am trait nu i-a pasat nimanui, pentru ca amintirile mele inseamna ceva numai pentru mine, eu  le-am facut asa in minte, si doar eu le inteleg de fiecare data cind ma intilnesc cu ele..
E adevarat ca am prins alte vremuri, pe care le stiu doar cei care le-au trait..Dar cred ca era totul atunci mai clar, si mai structurat..Poate ca timpurile erau mai simple, era mai putina informatie, nu era internet, si sansa de a invata ceva interesant era doar dintr-o stiinta, daca te-ar fi pasionat..
Si ca tot zic de filme, a fost o perioada in liceu, cind am vazut filme pe casete video aduse din west..Cam atunci am inteles cum e cealalta societate, cea pe care o stiusem doar din auzite..Si-mi placea sa ma gindesc cum ar fi sa o pot vedea..Acuma, dupa 89 am vazut-o cu totii..Si ne gindim daca e chiar asa cum ne aparea noua in minte..
Si mi-am mai adus aminte de cum erau relatiile amoroase tot atunci..Nu ni se spunea aproape nimic despre amor, sex, baieti, fete, anatomii, psihologii, etc..Iubirea ne era aratata doar prin poezii, imagini de arta, sau analize filosofico-super-sofisticate, aproape nimic palpabil, totul la niveluri de idei inalte, pe care nu le intelegea cam nimeni..Si totul transforma fiinta celui de sex opus intr-un fel de statuie fara soclu, un fel de model teoretic si intangibil pina la urma..
Cred ca chestia asta cu educatia idealista m-a facut sa vad lumea intr-un fel putin deformat..Dar, asta e, nimeni nu e perfect, in timp am mai corectat unele erori de input..Dar mai am de lucru, inca..Nu stiu cit ca nu m-am scanat in totalitate..Mai corectez si din mers, cit si cum apuc..
PS Si mai e o chestie..E adevarat ca noi am fost obligati sa inghitim niste teorii cam contorsioniste despre educatia sentimentala, si asta ne crea niste bariere maaaaari..Dar ma uit acuma la cum e mare parte din partea feminina, pe strada..Lumea e aranjata, apretata, fardata, coafata, alambicata, ca parca toti si toate joaca un rol,  continuu pe scena asta a strazii..Si, atasat si asortat totul, evident, cu niste miscari repezite si cam haotice..Hm..Parca nici asa nu e bine, ca orice fel de exagerare arata carentze la mansarda..Sau poate sint io cam vetusto-depasit..Sau ceva..

Eforturi si reusite

Cred ca cel mai greu lucru din lume e sa creezi ceva bun, care sa fie al tau, propriu, si care sa placa si altora, citi or fi, asta pentru ca iti trebuie multe calitati, si o munca enorma..Plus ca iti trebuie si o stare speciala, o efervescenta a cuvintelor si ideilor care sa se lege intre ele intr-un fel care sa dea senzatia de firesc..Iar ca ceva sa fie bine scris iti trebuie, dincolo de stil, expresii, metafore, vocabular urias, intelegeri profunde, dincolo de toate astea iti trebuie idei..Altfel, fara idei, o scriitura e o chestie de pierdut timpul asa, pur si simplu..Iar ideile trebuie sa fie ADEVARATE, nu timpenii care iti trec prin cap asa cum ii trec oricui..Iar un scriitor e cu atit mai mare cu cit scrie mai multe, si mai autentice..
Am scris astea pentru ca s-au dat premiile Nobel pentru literatura, iar de la noi a concurat si Cartarescu..Am citit ceva de el, mai demult, si evident, omul are metode si stil modern, dar nu are idei, cel putin eu nu le-am gasit..In fine, el are meritele lui, dar nu prea mi-a placut ce am citit de el..In fine..
Am vazut ca Nobelul pentru chimie a fost luat si de un nene fizician de origini romanesti..Foarte frumos, bravo lui..Ma gindesc ca de acuma avem mai multe motive sa ne dam mari..Acuma e bine sa avem asa un fel de mindrie nationala, dar temperata, ca nu ne comparam in nici un fel cu rezultatele celor din west..Ne trebuie mai mult curaj, si efort..Ca munca l-a creat pe om, asa se spune..Si toate au evoluat in timp, pas cu pas, metodic..Sint multe de spus..

Stilizari

Au crescut toate distantele..Apropierile inseamna de fapt departari mult mai subtile si profunde..Imaginile se vad micsorate, si rasturnate, ca printr-o lentila ciudata..Am ramas singur, in mijlocul drumurilor ca sa mai privesc, in spate, zilele fericite..Apoi mi-am luat toate amintirile in boccea si am pornit-o iar, spre zarile misterioase..Sint ultimul dintre cei ramasi..Se lasa amurgurile..Miine vor veni restul zilelor..
Tacerile au tacut iar..Nu mai vorbeste niciuna..Orizontul s-a redus la o simpla linie..Soarele e doar un cerc..Oamenii sint segmente dezarticulate..Cerul s-a decolorat..Am uitat..

Doruri

Cind, in ciclul asta al starilor trece dezgustul, mai vine parca o stare difuza, ca o durere de prin adincimile sufletului..E ca un fel de dor suprem, ca un castel urias facut din caramizi doruri mai mici..Pentru ca e un dor de orice, si de oricind; de trecut, de valori, de adevar, de amintiri, de oameni, de sentimente, etc..
Societatea asta modernizata e deja robotica in tot..Pare ca a trecut peste tot ce e omenesc..A calcat in senile urma de sensibilitate ramasa, si a incercat sa stearga din noi tot ce credeam ca eram..
Si peste toate a venit si criza asta economica care pare ca nu se mai termina..De asta au si aparut atitea barbarii moderne, cred..Pentru ca situatia a dus la multe instrainari..Am esuat pe tarmurile nestiuturilor din noi, si asta inca nu a inceput sa doara asa cum ar trebui..
Am ascultat o melodie care spune, cumva, chestia cu dorurile..Suna si ca un strigat ascutit al unei pasari care, de undeva de sus vede cum se schimba spatiile..

Simple

Am ascultat The way we were..Frumos..Calm, linistit, echilibrat, un moment me-mo-ra-bil..Ceva despre amintiri dintr-un trecut frumos, despre noi, despre cum am trait, si daca am retrai iar, la fel, daca ar fi s-o luam de la inceput..Ce frumos e cintecul..Despre amintiri..
Cele mai frumoase lucruri sint cele simple..Si gratuite..O zi frumoasa..Un zimbet..O amintire retraita.. O miscare artistica..O privire spre orice..Un gind plin de sperantza..O zi de miine cu toate neprevazuturile din ea..Sau cite, si mai cite..

Intrari posibile

Am ascultat Send in the clowns, si m-am gindit la chestia asta; de ce sa fie un cintec despre o intrare in scena? Si, mai ales, a unor clowni, adica aia cu umor grosier, si kitchy, care te fac mai degraba sa plingi la toate dramele vietii pe care le simti ascunse in tot jocul lor..Sigur, sigur, ei sint o oglinda a vietii, a societatii, a noi insine, a bilciului asta fara sfirsit..Da, da, absolut..Dar, de ce?
Poate ca ei clownii au lumile lor justificate, si au jocul lor, publicul lor..Dar mai importanta e ideea asta de intrare in scena..Adica cum apari cind apari pentru prima data in fata cuiva, ca un actor pe o scena a vietii, posibila..Cum arati, cum te comporti, ce spui, ce insinuezi, toate sint un pachet care creeaza in mintea privitorilor-spectatori imagini destul de stabile, si care vor fi acolo mult timp..Tu vei fi acel corespondent din realitate al acelei imagini..
Asa ca virgula conteaza cum apari, cind apari..Pentru ca na, nu tot publicul e avizat..Si plus ca publicul e liber sa te considere cum vrea el..Asa ca..E bine, pina la urma..Chiar daca sala e aproape goala..