Cred ca mi-ar fi placut sa fiu invizibil, cel transparent prin care sa poata privi toti fara sa ma vada, atunci cind eu ii priveam pe ei..As fi vrut sa stau pe un scaun, la geam, intr-o plimbare de noapte cu busul, prin oras, si sa admir lumea, asa cum e ea, sa-i descopar cit mai multe fete dintre cele pe care le arata, sau nu..
Ma gindeam de multe ori cum au evoluat toate..Cum s-au transformat, cum s-au schimbat, cit de mult a ramas din cele bune din trecut..Nu sint nostalgic pentru ca trecutul oricum s-a evaporat deja, si noi traim acum, dar imi imaginam uneori daca valorile din trecut s-au transferat, cumva, in prezent, sau daca a ramas, si cit, din ele..Stiu ca lumea a incercat intre timp o simplificare-esentializare a lumilor trecute, si poate si o complicare intr-un fel, a unor substante care inainte erau doar la inceputuri..
E mult de spus..Acum technologiile ne dirijeaza viata, si pare ca noi devenim anexe in drumul asta al socialului..Desi, poate ca asta e doar o aparentza, una din multele vizibile, sau doar posibile..Aveau dreptate scriitorii de SF, sa-si puna probleme de constiinta a sufletului intr-o lume din ce in ce mai robotizata, si indiferenta..
Eu sint un tip technic, si avansul asta al dezvoltarilor ma incita-excita, pentru ca deschide posibilitati uriase si incredibile..Dar, ce ma irita e faptul ca gindirea celor ce ne dirijeaza e una depasita, ingusta, si, dupa mine, absolut primitiva si dezgustatoare..Dar asta e, constiinta lor se pare ca e ramasa undeva in urma..Iar progresul are mare nevoie de deschidere, de idei si variante noi, pentru ca asa este realitatea de acum..In fine..
Dar, cum spuneam la inceput, cred ca as vrea sa fiu transparent, ca sa pot privi lumea exact asa cum e ea.. Sa-i vad pe oamenii reali cum isi traiesc vietile alergind dupa o zi de miine, si uitind de ziua de azi, ca si cind nu ar fi existat niciodata..
Vezi, viata noastra cea scurta e o suma de clipe-trairi care ni se intimpla chiar acum..Si e la latitudinea noastra sa stim sa ni le facem prietene..Altfel, viata ni s-ar duce anost, ca intr-o alergare dupa iluzii himerice, facuta zi de zi, fara sa stim prea bine ce ne dorim din tot ce ne ofera, acum, timpul..
No comments:
Post a Comment