Istoria drumurilor

Ce inseamna un proiect am inteles dupa ce m-am emigrat, cind chiar am facut proiectare adevarata, si am vazut si rezultatele..Dar asta n-a fost asa dintotdeauna, pentru ca, na, am avut si eu privilegiul sa trec prin abracadabrantul sistem de invatamint romanesc:)
In facultate, proiectele au fost o maaaaare necunoscuta..Mi se pareau a fi niste chestii la care doar initiatii au access..Adica na, aia dashteptzi si colegele noastre bune si silitoare, ca doar ei/ele isi faceau singuri proiectele, acasa..Restul le cumparau, de la specialisti, si asa facui, asa dica deci, si eu..
Cauzele erau multe..Pe vremea aia nu exista internet, iar computerele erau niste masinarii mari, la care datele se introduceau pe cartele..Deci technologie nexam, in afara de calculatoarele de buzunar..Bun..Cartile indrumatoare de proiecte erau ffff putine la biblioteca, si nu le gaseai, ca na..Daaar, cind apucai una era ceva ca o experienta extrasenzoriala, ceva ce simti cind citesti chestii despre telepatie, extraterestri, pentru ca nu era nimic normal ce ziceau ei, si vedeai asta mai clar cind incepeai sa faci calculele..Pentru ca, ce sa vezi, nu iesea nimic, si totul trebuia retusat ca sa dea impresia de chestie inginereasca..Ha..
Cu proiectul de licenta a fost aceeasi poveste..O tanti proiectanta la proiectari navale mi l-a facut cap coada, scris, desenat cu tus pe calc, tot, complet..A fost o opera de arta, am avut multe desene ale unei nave ale carei instalatii termice trebuia io s-o calculez si construiesc..Tin minte ca la prezentare am prins toate plansele suprapuse pe o pinza, ca nu aveam loc..Acuma eu proiectul il invatasem, dar cind am ajuns in fata comisiei am uitat tot..Si aia ma intrebau niste chestii de detaliu, care, cum..Am raspuns si eu asa la intuitie ca na..Am avut emotiile unui student in fata unei autoritati, care a facut tot ce a putut, ca la un examen..Ce dracu sa spun mai mult decit am spus? Ca oricum, orice as fi facut, n-ar fi interesat pe absolut nimeni..
Toata viata mea am avut senzatia ca sint un fel de vagabond..Un trecator prin locuri in care nu s-a putut acomoda, si de unde a plecat, asa, ca sa incerce altceva..Am venit ca sa plec, de oriunde, oricind, si sa simt ca traiesc prin ceva nou..Am calatorit mult..Am mai si obosit, pe traseu..
Pina la urma, cred ca asta e esenta vietii noastre..Sa cautam cunoastere, cu oricite sacrificii si eforturi..