Oamenii de alaturi

Societatea asta are si ea chestiile ei..Si unele reguli, chiar daca par anoste, pare ca-s bune, totusi..
Eu n-am fost genul sa ma iau dupa timpeniile repetate pina la obsesie de ceilalti, dar m-am lovit de unele probleme, si chiar m-am gindit, la ce, cum, in ce fel..
Stiu ca toti spuneau ca e bine sa ai o partenera..Bun..Am incercat si eu, asta, si nu am gasit ceva sa mi se potriveasca, si am zis ca na, asta e viata, ma descurc si singur..Si asta e valabil pina la un punct..Iar punctul ala e cind ti-e rau, si esti pierdut, asa intre atitea..Atunci simti cel mai acut nevoia sa fie cineva care sa te ajute cu orice..Macar cu un gind bun, care sa-ti dea sperantza..
In viata asta a mea am avut atitea pe cap, ca mi-a trebuit liniste, ca sa ma organizez, si ma gindeam ca cineva mi-ar termina echilibrul asta, cit il aveam..Si, pe undeva aveam dreptate, pentru ca un om iti induce si nefericirile si problemele lui..Acuma, na, e firesc totusi..Dar, daca e sa judeci normal, totul e sa le pui in balanta pe toate, si sa vezi ce, si cum..Adica si bunele, relele, si sa faci bilantul, daca asta te-ar putea ajuta..
Ei bine, omul ala chiar iti trebuie..Dar sa fie al tau, si nu un strain cu care sa faci compromisuri..Nu..Omul tau cu care sa iti imparti toate..Si care sa te ajute, si sa-l ajuti, asa, ca intre parteneri adevarati de drum lung..
Am 47 de ani lungi de dus lupte, singur..Si simt ca am cam obosit..Am trait atitea, si am atitea sa spun, asa cum cred ca mai pot sa ascult..Stiu ca nu e bine sa arat tot..Dar am si eu momente cind imi vine sa urlu de cite toate..O fi depresia asta de sarbatori, nu stiu..Dar ma gindesc ca e atit de bine sa fii alaturi, si sa iti dai drumul la toata fiinta ta, asa cum e ea, cu bunele, si relele..Si sa fii sincer, asa cum esti..
PS Cred ca e vremea de citit poezii, si de lasata mintea libera sa alerge, asa ca sa stim ca poate fi si altfel..