Doruri

Cind, in ciclul asta al starilor trece dezgustul, mai vine parca o stare difuza, ca o durere de prin adincimile sufletului..E ca un fel de dor suprem, ca un castel urias facut din caramizi doruri mai mici..Pentru ca e un dor de orice, si de oricind; de trecut, de valori, de adevar, de amintiri, de oameni, de sentimente, etc..
Societatea asta modernizata e deja robotica in tot..Pare ca a trecut peste tot ce e omenesc..A calcat in senile urma de sensibilitate ramasa, si a incercat sa stearga din noi tot ce credeam ca eram..
Si peste toate a venit si criza asta economica care pare ca nu se mai termina..De asta au si aparut atitea barbarii moderne, cred..Pentru ca situatia a dus la multe instrainari..Am esuat pe tarmurile nestiuturilor din noi, si asta inca nu a inceput sa doara asa cum ar trebui..
Am ascultat o melodie care spune, cumva, chestia cu dorurile..Suna si ca un strigat ascutit al unei pasari care, de undeva de sus vede cum se schimba spatiile..