Cred ca e bine sa, sau e nasol sa..Fiecare isi are partile lui bune, sau rele, valorile proprii care ii determina optiunile sau variantele, din care isi construieste viata..Si fiecare isi are intimplarile intimplate, excitatiile si inhibitiile psihice proprii care l-au facut sa actioneze intr-un fel, sau altul ca sa faca ceva cu timpul..Sigur, actiuni care au fost mai mult, sau mai putin dorite de unii, sau altii, dar viata a continuat cu alte, si alte actiuni, si s-a construit singura, printre toate..Cu unele fericiri, multe dureri, si cautari, dar viata te-a construit si pe tine intr-un fel unic, ca o fiinta separata, dar, care e un actor in scena asta uriasa a lumii..
Dar, toate se sting, se uita, si iti ramine, pina la urma ce ai simtit, asta nu uiti, pentru ca asta te-a format, te-a construit ca fiinta care esti..
E greu sa ai nevoie de ceva, si sa nu-l ai, mai ales daca acel lucru e fundamental, si nu depinde de tine sa-l obtii..Dar e si mai greu sa ai nevoie de cineva..Mai ales daca acel cineva nu are nevoie de tine..Senzatia asta am cam avut-o toata viata..La inceput nu mi-am dat seama, dar, atunci cind am constientizat-o m-a durut cel mai tare..Si singura metoda a fost sa ma deconectez, ca altfel o luam razna..M-am auto-autizat ca sa pot rezista..A fost simplu, dur, si cosmic..Urmat totul de infinite regrete, si obsesii, dar, asta e..
Sigur, fiecare din noi am trait asta, pentru ca, in viata, asa se intimpla de cele mai multe ori; ni se da ca sa ni se ia, pe urma..Mai mult sau mai putin..Diferentele dintre noi, ca fiinte, e data de asta: cit de mult ni s-a oferit, si cit ne-a fost furat..Cit de mult cantitativ, dar si ca importanta..Si acel ceva poate fi absolut orice: educatie, iubire, bani, sentimente, timp, etcetcetc..Sigur, e si o apreciere proprie si subiectiva, in toate, desi, in vremurile astea confuze cine mai poate spune cit adevar a fost, sau mai este, si unde anume..
No comments:
Post a Comment