Iubesti asa cum esti..Iubesti ce esti, ce simti, si in ce te regasesti..Iubesti fiinta ta reflectata simetric, in oglinzile colorate ale societatii..Un alt eu in care, oricind sa te poti dizolva, fara nici o parere de rau, sau regret..
De fapt, cind iubesti, o faci pentru ca ceva din tine isi doreste asta..Partea aia a ta nearatata niciodata lumii, cea sensibila, si delicata, ea iubeste, si vrea sa vorbeasca unei alte parti nearatate lumii..Ea, partea aia nevazuta vrea sa comunice, sa se imprieteneasca, si sa isi traiasca viata ei, proprie, impreuna..Chiar daca, de multe ori, tu, dupa atitea neimpliniri, ii explici ca nu exista o prietenie adevarata, si sa se potoleasca..Ba chiar strigi la ea, te agiti, ii vorbesti, ii explici iar, si iar..
Apoi asculti Streets of London, Annie's song, Perhaps love, si ea revine iar, cu argumente, sa te inebuneasca de cap..Ca uite, vezi, mai exista sentimente, si sensibilitate, si tu ar trebui sa faci mai multe..Si, vezi, ii cedezi cind o vezi atit de hotarita, si te arunci iar intr-o alta posibila relatie..Care, na, tine poate, un timp, cit ii e dat..
Apoi te mai intorci la tine, si la ce ai fost, ca sa iti dai un timp de gindire, si de meditatie..Dupa care o iei de la capat..Pentru ca asa e viata, nu? Viata e o lupta intre toti, cu toti, si toate, ca sa fii cit poti, si cum poti..
Perhaps love is like life..
Iubesti cum esti, cum traiesti, si cum crezi ca vei fi, poate..Si traiesti cum toate ce vor putea fi, chiar vor fi, asa, cum ti-ai fi dorit..Uneori iti mai amesteci iubirea cu viata, pentru ca asa se intimpla, in lumea asta a fiintelor imperfecte..
No comments:
Post a Comment