O iubire e ca un joc, in care doi copii isi pun pe masa, pe linga jucarii, si propriile suflete..Si le arajeaza iar, in tot felul de combinatii, ca sa vada cum se pot potrivi..Si cind obosesc pleaca, pentru ca stiu ca si miine e o zi in care pot relua jocul..
Acuma jocul asta se mai opreste, pentru ca nu se stie cum timpul il schimba..
Dar, dupa un timp de jocuri nereusite se mai intimpla sa intilnesti un partener de joaca perfect..Cu care poti sa construiesti atitea..Si asta e o fericire divina, cred, pe care doar norocul cel orb simti ca ti l-a adus..Si atunci te urci iar impreuna pe sania albastra, si iti dai drumul pe pirtie..Si unde vei ateriza, acolo poti spune ca e originea lumii..Asa..Pentru ca toate sint un joc, inca, atita timp cit ai o partenera frumoasa, si care te intelege din priviri..
No comments:
Post a Comment