Drum in viata 1

Ie multe imprejur..Cite tot felul de chestii, care mai simple, care mai complicate..Si, din toate alegem si noi ce ni se potriveste, mai ales ginduri, filosofii, stiluri de viata..Si le testam, vedem cit de multumiti sintem, si continuam, sau schimbam..Da chestia e sa si stim sa alegem, adica sa fim suficient de destepti, si aplicati, altfel iese un ghiveci de viata, in care ne chinuim ca idiotii spunindu-ne ca asta e..Traim pe apucate, si cum ne duce capatzina proprie..
Mai nene, o alegere in viata nu e usor de facut..Pentru ca nu tre'sa fie neaparat buna de la inceput, si ce o fi mai pe urma, aia e..Trebe si anticipat un pic..Adica sa vezi daca pe viitor alegerea duce pe un drum, sau pe variante de drumuri bune, sau daca o sa se blocheze undeva..Bine, nu e usor, repet, da un pic de intuitie si de analiza e buna si pentru studiul asta pe termen lung..Si alegerile astea se refera la tot: la job, prieteni, educatie, etc etc etc..
La mine a fost asa, nu stiu, dupa destul de multe ginduri..Adica am fost constient de la inceput ca daca aleg un drum o sa trebuiasca sa ma concentrez pe el, si sa nu-mi para rau..Am pus in balantza toate; bune si rele, si am zis, gata, asta e, asta fac..Si am asumat..Ca oricum, chiar daca vroiam, sau nu sa-mi asum, tot trebuia sa accept, toate bunele si relele deciziei..
Si am studiat..Adica am mers pe etapele de studiu din vremea lui Ceasca, ca na..La scoala generala eram bunisor, da nu excelam, pentru ca fetele invatau mai mult..Am mai fost pe la olimpiade, luam un loc la judetz, la mate sau fizica, intre primii 5, da nu eram de nationala..Mai rezolvam probleme si pentru Gazeta Matematica, ca cam eram la rezolvitori, in ultimele pagini, da nu eram campion sau ceva, pentru ca, nu stiu, eu am avut dintotdeauna o chestie, nu am putut sa fac stiinta pura, pentru ca ma obosea, era prea specializat tot..Prea mult abstract, si nu ca era el in sine asa, abstractul, dar era prea diferit de lumea reala, prea iti contorsiona mintea in feluri ciudate, si te obliga sa accepti idei  ne-naturale, sa zic asa..Buuun, dar, pe total eram un elev bun, cum se spunea atunci, si evaluarile erau riguros-serioase, si aplicate, pe rezultate concrete.. Asa, dupa generala am zis hai la liceu..Eu habar n-aveam ce sa fac, dar, mai tras, mai impins, mai din orgoliu, mai din intuitie, zic, hai la un liceu de mate fizica, ca era cel mai notoriu, adica LVA..Asta a fost foarte greu, recunosc, pentru ca acolo chiar am vazut ca stiinta chiar cere sacrificii multe..Si aici la fel, am invatat enorm, dar nu tocind, pentru ca nu puteam, ci incercind sa inteleg..Si aici am acumulat enorm, si mi-am dezvoltat capacitatile..Si tot fara sa invat pe de rost, ca sa reproduc in detaliu, asa cum o faceau toti, pentru ca nu am memorie de elefant, dar incercind sa leg toate logic, pe cit posibil..Si aici am vazut de cit de puternica e logica asta, si cum te poate ajuta..Bun, in liceu am fost mediocru, n-am avut cine stie ce rezultate, dar am reusit sa experimentez, ca sa inteleg enorm de multe..Si rezultatul a fost ca am absolvit cu o capacitate uriasa, si nu ma laud, chiar o aveam, chestia era ca nu o puteam aplica imediat, dar simteam ca ma va ajuta pe viitor..Asa..
Dupa liceu, facultatea..Unde sa ma duc? Habar n-aveam, dar considerind ce studiasem in liceu am zis sa fac o facultate technica..Am aplicat la Academia Militara, la sectia de computere, era una noua, si interesanta.. Si, dupa verificarea medicala m-au respins, pentru ca purtam ochelari..Ce cretineala..Dupa care am aplicat la Nave, cu gindul ca e singura pe tara, si, o sa fiu repartizat undeva intr-un orasel pe Dunare, macar..
Decit ca facultatea asta e un loc foarte-foarte dur..Am avut profi cam toti sefii de catedre din toata Univ din Galati, ca era istorie, fizica, mecanica, rezistenta materialelor, mecanica fluidelor, instalatii, si cite si mai cite si mai cite..Pentru ca am dat examene peste examene, cel putin 7 pe an plus colocvii, partiale, proiecte, cu o cantitate infinita de memorat, in conditii extreme de exigentza..Mai am si acum traume din perioada aia, si mai am si nostalgii melancolii de cind tremuram la examene, stind pe un calorifer din D-urile de la Mecanica, si uitindu-ma la copaci, si gindind daca toate astea, si tot efortul meu inuman va avea vreodata vreo finalitate..
Bun, au trecut toate, am dat si examenul de licentza, si am devenit inginer..A fost fabulos..Pentru ca nu speram sa se intimple vreodata, la cit de greu mi se parea totul..
Am reusit si sa termin tot, si sa-mi pastrez sanatatea mintala, ceea ce e un record..Asa..Si de atunci a inceput odiseea mea proprie printre reperele lumii asteia pe care nu o cunosteam deloc, dar in care eram foarte determinat sa-mi construiesc un drum corect, oricite eforturi ar fi presupus asta, pentru ca eram bine antrenat..Continuarea in urmatorul post:)