Cind eram adolescent ma gindeam la cum ar fi sa existe o fiinta ideala, asa cum era descrisa in carti..Ce fel sa arate, cum sa fie, cum sa se poarte, sa gindeasca, simta, sa se exprime..Cum sa reactioneze la diferite situatii, si in toate imi imaginam ca ea, fiinta aceea imaginata ar avea, dincolo de toate, stil..Ca si cind ar sti tot, si ar fi intelegatoare, cumva didactica in toate situatiile, si m-ar conduce subtil, spre un ceva interesant, pe care, si eu, cumva, il cautam, dar, pe care nu as fi stiut niciodata sa-l descriu, decit foarte vag..
Un cineva care sa ma cunoasca foarte bine, si sa stie ce sa-mi faca, asa incit sa ma ajute..Dar nu ca pe un handicapat, ci ca pe un posibil partener..Zic..Sau cred, habar n-am..Si care sa-mi ceara, la rindul ei ajutorul, pe care, eu, dindu-l, sa ma simt mult mai bine..
Nu stiu, poate ca o relatie afectiva e de fapt una spirituala..Una a gindurilor si sperantelor, intre care sa se intrepatrunda pasiunile..Iar de acolo cred ca toate vin firesc..Cred..Dar nu stiu sigur, pentru ca, daca as fi stiut nu as fi acum singur..Sau, cine stie..Poate ca am realizat la un moment ca sansa intilnirii unui spirit compatibil e cvasi-nula, si de atunci m-am cam resemnat..Desi e absurd, pentru ca eu nu sint genul sa renunt.. Poate am zis doar sa iau o pauza..Habar n-am..Doar un psiholog cre'ca mi-ar spune exact ce, si cum..
Un timp am fost foarte singur si speriat, cind am vazut cite mirsavii pot sa-mi faca unii..Apoi m-am izolat.. Acuma parca iar m-am mai refacut..Mi-a mai trecut frica..Nu de tot, pentru ca nu prea pot uita, dar e mai bine..Am sa incep iar sa am curaj asa cum aveam in adolesecentza:) Ce vremuri..
Pina la urma, cred ca tot spiritul e cel care construieste sufletul, si sentimentele..Chiar daca vremurile astea tembele amesteca tot intr-un terci pe care nu-l mai intelege nimeni:)..
No comments:
Post a Comment