Orasul e identic..Si noi ne-am plimbat pe aleile lui, ca sa simtim ca sintem identici cu fiintele idealiste, care eram..Orasul e imprejur, cu toate strazile, si aleile pline de amintiri..El e la fel de acelasi care sa ne arate tot, si toate, pe care noi doar sa le admiram..
Ma simt o picatura infinit mica de timp, care se alatura altor picaturi care aluneca pe strazi..E frumos sa putem vedea totul cum se transforma, chiar acum..
Dar el, orasul, e obisnuit..Si ne priveste asa, la fel de indiferent..Pentru ca noi, la dimensiunea infima a propriei vieti, chiar sintem indiferenti pentru o eternitate posibila a orasului..
No comments:
Post a Comment