Spiritul romanesc

Eu sint un om, asa ca oricare, care a trait un timp intr-o cultura, si care m-a format, dupa care am vazut alte lumi, alte variante de spirit..Am vazut, cit eram in scoala generala, cam toate muzeele mari din zona de influenta ruseasca, si am inteles, cumva, ce valori au creat spiritul popoarelor..Stiu ca noi, ca romani nu ne comparam cu ingineria germanilor, cu subtilitatea analizei psihologice a rushilor, cu elaborarile artistice ale francezilor, sau a latinilor, desi semanam cu ei..Nu, pentru ca noi sintem balcanici, si mai putin dotati ca stil de a petrece cum au grecii..Noi nu avem ce au ei, toti, pentru ca noi avem altceva..Avem un spirit, care, cred ca inca nu s-a autoevaluat, si nu s-a activat asa cum ar fi trebuit, un spirit latent, care e in noi toti, dar care e timid..
Eu am inteles spiritul asta din melodii, filme, carti, discutii cu prietenii, din contactul cu profesorii mei..Si spiritul asta exista in noi toti, peste tot, pentru ca il simtim..Dar spiritul asta autentic cred ca inca nu s-a manifestat asa cum ar trebui, pentru ca nu s-a creat cit ar fi trebuit, sau cum ar fi fost normal, pentru ca el sa existe concret, in opere..
Stiu ca avem un Enescu, Brincusi, Cioran, etc..Dar nu e suficient, pentru ca mult din toata profunzimea asta ramine inca necunoscuta..Noi nu avem exploratori ai spiritului romanesc autentic, si care sa exprime asta..
Imi place mult Beethoven cu tot tragismul lui, si Chopin cu romantismul exprimat atit de incredibil..Sint fabulosi toti creatorii..Dar ei nu ating fibra adevarata a fiintei, asa cum o fac melodiile romanesti.. Avem in creatiile noastre, expuse de domnul Lese ceva ce sare orice bariere ale spiritului pentru ca merge in zone ale sufletului neatinse de creatori..E atita subtilitate si finetze acolo, cita nu exista in toate operele lumii, cred, pentru ca vine dintr-o durere profunda a sufletului, una ce nu a putut fi spusa in cuvinte..O durere care a iesit asa, simplu si direct..Si uimitor de subtil, de dupa o lunga hibernare..
Noi avem valori mari, noi romanii..De asta ne uitam la filme romanesti, ascultam muzica romaneasca, sau stiri la tvuri romanesti..De asta ne mai e dor de cite ceva romanesc..Pentru ca avem in noi o mare subtilitate spirituala, ce ne-a fost data atunci, cind traiam in acele locuri..Si chestia asta ne ramine in suflet, si traim cu ea, si vom muri cu ea, cred..
Dar, subtilitatea asta a noastra spirituala nu ne tine de foame..Si trebuie sa ne adaptam vremurilor schimbatoare, iar, si iar..Dar ce avem in suflet ne da stabilitate..Dupa toate..Si ne reface echilibrul sufletesc destul de bine, cit sa stim ca putem aborda viitorul asa cum simtim, limpede, si clar-echilibratzi..
PS De dor de stil, si spiritul acelor vremuri am facut si "tablourile" astea, asa, ca sa simt ca ce am trait a fost un timp al frumusetilor, si care a fost atit de plin, si de rotund, ca are in el adevaruri care mai sint, inca si acum, parte din fiinta profunda a noastra, care e nemuritoare, si ramasa in memoria timpului..Cred..
Acum sintem cei care privesc urmele celorlalte lumi..Cei care mai stau in aceleasi locuri, in care stateau demult, ceilalti, care meditau, privind..Cei care ne semanau atit de mult, in tot..