Istorie salbatica

Eu am trait singur..chiar si cind eram cu ai mei; de fapt poate ca atunci eram si mai singur..Acuma sint intr-o singuratate a mea, stabila, calma, echilibrata..Sigur, la servici sint impreuna cu ceilalti, teoretic, dar, de fapt sint doar eu, si cu modelele mele..M-am obisnuit asa, si mi-e bine, intr-un fel, pentru ca imi trebuie liniste pentru muuuultele mele ginduri, si idei..E adevarat ca, social vorbind sint o fiinta care are nevoie de ceilalti, dar depinde in ce masura..Ar fi frumos sa am o partenera de ginduri, cu care sa impart si ideile, si meditatiile, si sa ne ajutam unul pe altul, sa ne sprijinim singuratatile mai bine..Dar sa ne simtim bine impreuna pentru ca sintem liberi, si deschisi, si nu pentru ca ne-ar obliga vreo conventie sociala..
Ma enerveaza idiotii care-s siguri pe ei, si pe ideile lor putine, si fixe..Si e plin de astia..Pentru ca-comunicarea cu ei e ffff limitata, ei nu inteleg pentru ca nu pot, si asta e un dat, ei nu se vor schimba niciodata, si situatia va ramine blocata pentru ca nu are cum sa evolueze, cu asa personaje imprejur..
Si personajele astea sint continuu, iar, si iar, pe linga tine..Iar tu simulezi iar, si iar, aceeasi pseudo-comunicare.. Ei fixati, iar tu, un pic disperat..Si nu prea ai ce sa faci, decit sa te intorci la tine, si sa discuti cu tine, asa cum ai vrea sa discuti cu ei..
Mi-a venit sa fug, de multe ori, din situatiile in care eram, sa caut alt mediu, alti oameni, alte constiinte, alti posibili prieteni, nu stiu, alti orice, ca sa simt ca traiesc..Apoi mi-am dat seama ca aveam nevoie de un salariu ca sa traiesc, si am zis ca asta e, imi pastrez libertatea mea interioara, si doar o sa simulez ca fac parte din mediu..Desi, nu pot sa simulez, la mine gindurile mi se vad in trairi si atitudini..Si na, am respins, si am fost respins, pentru ca asa s-a intimplat, nu ca mi-as fi dorit-o vreodata..De aia ma mai uit la filme de dragoste, si ma mir cum mai poate exista iubire in secolul asta, chiar si in filme..Asta e..Asa e realitatea, si noi ne adaptam, cum putem, chiar daca simtim ca meritam mult, muuuuuult mai mult, si mai frumos..Adica ceva adevarat si autentic, si deschis, conform cu noi insine, cei care efectiv sintem..
La job sint calare pe net, am citit pe wiki miliarde de info despre tot, azi a fost mai mult cu istorie, din Egiptul antic..Am vazut toata lista de faraoni, incepind cu cel care a unit tara, si a devenit primul rege cam prin 3000 BC..Apoi am vazut date despre Valea Regilor, mormintele profanate si jefuite, constructiile uluitoare care inca au ramas..E fa-bu-los..Nu am vizitat piramidele, dar, din descrieri, si fotografii par ceva ce depasesc imaginatia..Ce lume..Noi sintem in anul 2014 AD, iar civilizatia egipteana a inceput la 3000 iCr, pina la 0 en, deci 3000 de ani continuu..Bine, cind vorbim de civilizatia lor ne referim la tot felul de monumente construite de ei cu eforturi colosale, facute de oamenii obisnuiti..Cum ar fi fost oare sa ne fi nascut sclavi, atunci, sa fi muncit continuu pentru binele unui idiot de asta de rang mare? Sa fi sperat, si iar sa fi muncit, visind la o lume in care vom fi liberi, in sfirsit? Stiind ca proprietarul nostru are drept absolut asupra fiintei noastre, adica sa ne schingiue, maltrateze, umileasca, sau chiar sa ne ucida, cind vrea el? Si ce spun eu nu sint povesti, e o pura realitate a vremurilor alea..Pare aproape imposibil, prin prisma omului de acum..
Apoi au mai fost in istorie razboaie multe, cind toti au omorit cit au putut, alti oameni, la fel ca ei..E incredibil..Care, cum au apucat puterea au facut absolut ce au vrut..
Iar azi, cind e libertate, si democratie, unii creeaza crize economice ca sa se imbogateasca, ne gindind ca asta inseamna saracirea a milioane, care vor muri de foame..
Pina la urma toate sint la fel, doar ca-cu forme schimbate, pentru ca nimanui nu-i pasa de nimic, si cine supravietuieste, bine, cine nu, asta e..