Drumurile celorlalti ni se invirt imprejur..Ne mai intersecteaza drumul nostru, apoi se departeaza, ca sa se apropie iar, ca sa se departeze iar..Ca intr-un joc de copii ce se invirt intr-un carusel al destinului..Fluid si imprevizibil..
Mergem pe drumurile vietii in felul nostru, propriu..Cind cu viteza elanului naiv al sperantelor, cind cu incetineala matura a gindurilor..Si uneori ne mai oprim, ca sa privim imprejur peisajele anotimpurilor..Apoi pornim iar avind in minte unele viziuni de viitoruri..
Avem imprejur drumurile celorlalti..Si ii vedem..Le observam miscarile, si traiectoriile..Si mai sesizam cite un zimbet, care e cind cinic si rau, cind generos, si plin de bunavointa..Si ne mai gindim care din zimbete e sincer, si care mai prefacut..Combinam in minte variantele, si incercam sa intelegem si omul de dincolo de zimbet..Dupa care ne intoarcem privirea la drum, inainte..Cu constiinta ca si ei ne observa..
No comments:
Post a Comment