Uneori imi vin asa, fara sa ma gindesc, impresiile verii..Ce fain, ce uimitor e tot..Ce mult, si adevarat..Asta ne e lumea..Cu toti atit de zimbitori, si gata sa ne ia in brate, sa ne stringa, si sa ne faca sa simtim fiinta fizica, ca sa ne dea un alt fel de a percepe..Si sa ne arate, cu claritate, esenta frumusetii din propriul eu..
De fapt sentimentul asta al virstelor anotimpurilor ne mai vine, uneori, ca sa ne arate cum si timpul mai trece, si ne schimba perceptiile..Desi, cumva, noi raminem identici cu noi insine..Redefiniti, continuu..Cred..
Uneori mai uit ce am trait, si ma intorc prin locurile vizitate demult..Locurile insorite, cele dintre ziduri, in care nu ma vedea nimeni cind ma urcam in navele imaginatiei, si decolam vertical..
Uneori stiu ca imi parea rau cind lasam in urma toate amintirile, si plecam spre locurile nestiute..Regretam, cit sa simt ca mi-am facut datoria pentru trecut..Dar evadam cit sa simt ca de acuma fiinta mea isi cauta o cu totul alta libertate..Cit sa simt ca pot trai altfel, asa cum mi-am imaginat..
Se spune ca fericirile adevarate sint fara cuvinte..De fapt, depinde..Totul tine de spirit..Daca tu simti ceva profund, il poti arata, cumva..Il spui simplu, il arati limpede, il explici fara sa-ti fie teama ca ar putea fi interpretat altfel..Il arati ca pe o parte a ta, a ce esti, simtind ca si ceilalti simt la fel..Fie ca e despre amintiri de demult, sau despre senzatii pe care le-ai tradus..
Eu am decolat din multe locuri, spre multe destinatii..Si m-am simtit bine sa incerc sa descriu ce am simtit.. Pentru ca am vrut sa impart acea fericire a eliberarilor de tot..
No comments:
Post a Comment