Armoniile parca se cauta, unele pe altele..Se intrec intre ele, si dispar, ca sa apara iar, intr-o joaca a cautarilor proprii..Ca intr-o ascunselea, pe care o jucam si noi, mai demult, intr-un timp cind ii cautam pe ceilalti unde s-au ascuns, asa cum ne cautam, fara sa stim, de fapt, pe noi insine..
Armoniile se schimba iar, se transforma intre ele..Si vintul impinge frunzele la dans, ca intr-un desen animat vechi al lui Disney, si frunzele se rotesc prin aer, si se agata unele de altele, ca sa poata pluti cit mai mult, si face cit mai multe arabescuri din miscarile lor invaluitoare..Si toate se rotesc in cercuri concentrice, intr-o continua cadere lina, pina pe pamint..Si asta doar ca sa ne arate ca dincolo de variantele lor proprii de dans, mai putem vedea unele rasarituri si apusuri de stele magice..
Acuma, si noi ne mai pierdem printre dansurile frunzelor..Ne mai lasam purtati de unele visuri care ne vin de undeva, de sus, din cer, din galaxii, din alte universuri, din alte lumi, din spatii diferite..Din locuri alambicate care au alte reguli si legi, si, in care iubirea isi construieste propriile variante de existente..Si, pe care existente le copiem, le aratam, ca si cind am incerca sa le intelegem si demonstram..Naiv, si optimist..
Noi avem in noi atit de multe variante..Pentru ca putem trai in foarte multe feluri..Pe unele le aratam, si pe cele mai multe le pastram..Pentru a le arata, mai tirziu acelor oameni care ne seamana, si isi ascund, ca si noi, o fiinta adevarata in spatele unor ziduri de timiditate..Acelor care pot privi in fata, variantele unor viitoruri tacute..
No comments:
Post a Comment