Vara nu dorm?

Vara nu dorm..Asa zice cintecul..De bucurie, poate..De fericirea sentimentului ca e soare si cald..si ca totul imprejur e verde si optimist..Ca pot sa ma plimb pe plaja, ziua, si noaptea, sa vad oamenii care au si aceleasi fericiri ca si mine..Oameni care danseaza si cinta ode lui Bachus, care adorm unde pica, si se trezesc diminetile sa salute un soare ce lumineaza atit de mare si frumos, si rotund..Si oameni care fraternizeaza intru fiinta cea universala, care e in noi..Care are cristalul acela mic, si divin..
Vara mai dorm..Cit sa-mi refac gindurile, obosite de atita plimbat prin atitea locuri departate..Si ca sa visez locuri indepartate..Si mai dorm ca sa imi demonstrez ca pot si asta..De fapt, toti pot asta..Dar fiecare doarme in felul lui..
De fapt, de ce m-as gindi la vara, si la somn? Doar pentru ca e toamna? Sau pentru ca vine iarna? Ca la psihologia inversa? Cine stie, poate ca da..Sau poate pentru ca stiu ca e in aer asa o speranta de primavara.. O speranta care sa contrabalanseze frigul ala care o sa ne inconjoare pe toti..Desi, e mai mult, cred..
Vara inseamna libertatea vacantelor..Timpul in care nu-ti pasa, si in care te uimeste iar intinderea aceea albastra..Calmul acela plat, peisajele largi, si zimbetele sincere..Vara e deschiderea spre frumusetea fundamentala, care vine exact din centrul galaxiei..Vara e fluidul care ne duce spre fericirile copilariilor, pe care le-am gustat cu atita satisfactie..

[Acest articol e un pamflet, si trebuie considerat ca atare..Excesul de fericire este ca excesul de sare, zahar, si grasimi..Consumati cu moderatie..Si, mai ales, pentru exces, nu dati vina pe altii..Cititi cu atentie eticheta!]