Spatiul a fost locul decolarilor navelor..Al eliberarilor de constringerile unui timp uitat..Din spatiu am plecat, ca sa uitam, pentru a ne reaminti visurile de demult..
Acuma, cind mai privim imprejur, ne mai amintim cite am trait, atunci..Cite bucurii care sa ne acopere tristetile, cite visuri visate si uitate, cite locuri reamintite, redefinite..Cite fericiri uitate, de atita timp..
Acum ne mai vin in minte vietile atitor visuri..Cind eram atit de simplu, si firesc, liberi..
De fapt, vezi tu, sintem la fel..Aceleasi fiinte, doar mai dezgustate de experiente, dar la fel de increzatoare in tot ce ar fi insemnat propriile evolutii..
Si eu privesc la fel, nu am complexe, cum nu am avut niciodata..Si cum nu voi avea, cred..Mi se rupe de tot ce au incercat ceilalti sa construiasca imprejur..Mi-e egal, si mi-e asa de bine, chiar daca nu arat..Pentru ca stiu atit de bine ca nu timpul e problema mea cea mai mare..Ci altele..Sa fie educatia si entuziasmul? Poate.. Sa fie prostia, sau lipsa de viziuni? E posibil..Sa fie blocajul mental al atitor cretini care inca, mai populeaza tot ce a ramas din lumea asta? Si asta e posibil..
Ne asalteaza tot felul de specii inadecvate..Ne asediaza cretineala unor maimutoizi monstruosi ce isi desfasoara descreierarile prin toate mediile posibile..Sintem inconjurati de dileli acoperite aerian cu tot felul de aiureli libidinos-sentimentaliste..Ce mizerii, si scirbe greu mascate..Ce lumi fara sens, si fara sperante..
Nu stiu, eu nu am stiut niciodata ce e sa fii nestiut, sau pierdut printre detalii scabroase..Imi repugna identitatile unor alte variante de euri, dar ma adaptez, si eu..Fara sa spun, ce si cum..Merg inainte fara sa ma pling..Doar vazind si facind..Ceva, cumva, printre..
E tirziu..De timp, si de variante..E tirziu de mine..Care sa mai incerce sa mai vada, sau sa-si imagineze..
No comments:
Post a Comment