Uitari

Ce interesant, si inedit..Si ce adevar pe cit de vechi, pe atit de efervescent si spontan, ca o sampanie abia destupata..Pentru ca, cica: Asa trece gloria lumii..Si atit..Adica gloria lumii trece, asa, ca si cind n-ar fi fost niciodata decit in amintirile unora morti demult..E si gloria asta fluida, cumva, ca fluviul, care trece..Sau ca timpul, dar timpul trece continuu, pe cind gloria e legata de un anumit moment glorios, dupa care se stinge..Moare si ea odata cu oamenii..Cu acei oameni, din acea societate, din acele vremuri, cu acele mentalitati..Desi, dupa moarte nu prea mai conteaza multe, pentru ca o sa-si aduca aminte doar istoria.. Iar ceilalti se vor uita la acel erou, ca la un strain..Atit..