Nu stiu, momentele vin, si trec, fie ca devin amintiri, sau nu..Dar oamenii ramin..Si poate ca asa e o relatie..In care iti traiesti momentele, le lasi sa vina si sa plece, dar pastrind aproape omul, pentru ca stii ca alaturi de el mai poti trai atitea alte momente..Ca intr-o prietenie, sau intr-o iubire..
Noi, ca fiinte, nu prea stim cine sintem, decit prin ricoseu..Adica ii vedem pe altii cum reactioneaza la propriile noastre reactii..Si ne construim, si noi, prin ricoseu, o alternativa, sau alternative de personalitate..O personalitate-raspuns la reactiile vazute..Construita de cind sintem copii, si cautam sa pricepem ce ni se intimpla..Bine, mai tirziu descoperim mai mult decit o suma de oameni apropiati, descoperim o societate care ne cere sa ne definim, ca ea, societatea, sa ne inteleaga, si sa ne accepte..Si ne construim un drum al constiintei printre celelalte, pe care le vedem imprejur..
Momentele mai vin si mai trec, si ne prind, si ne surprind in diferite secvente ale devenirii noastre..Si noi le traim, acceptindu-le ca pe un dat..Dar ne ajuta in propria perceptie, pentru ca in acele momente ne evaluam privind spre trecut..Si ne gindim bine la ce vedem in oglinda timpului..Si ne gindim iar, apoi meditam, si iar revenim la cotidian..Apoi iar ne observam intr-o alta oglinda, a unui alt moment, din alt timp..Ca sa ne revenim, ca sa reflectam iar gindurile..Si uite, asa imbatrinim reconsiderindu-ne tot timpul..
No comments:
Post a Comment