Eu nevazut

Nu mai stiu cine mai sint, si ce am mai trait..Mai am cu mine citeva amintiri care sa ma ajute sa-mi revin..
Tu te raportezi la toate trecuturile, ca si cum ti-ai pune in fata mea trairile, ca sa incerci sa ma faci sa simt si eu la fel..Ma inconjori de variantele tale de euri traite, ca sa ma determini sa incerc sa fiu la fel..Chiar daca eu, mi-am trait altfel acele timpuri..Dar e bine..Atita vreme cit mai ai curajul sa iti arati lumile, e ca si cind inca mai crezi in sinceritatea mea..Cea care isi mai depaseste destul de greu timiditatile..
Eu mai sint, inca, captiv in vremurile acelea..Si incapabil sa-mi depasesc virstele..Mai am timiditatea nestiuturilor care mi-au fost aratate demult..Mai privesc cu o aroganta neinteleasa toate chipurile care ma faceau sa simt toate nedeterminarile..Ma mai indragostesc de mimici, sau gesturi..De forme care contureaza fiintele inca neconturate in mintea mea..De euri care exista prin atitudini neexplicate inca..
Eu, inca mai simt ce nu am terminat de simtit atunci..Si inca mai caut, printre rinduri, fiintele ce au construit, atit de frumos, propriile mele perceptii..Mai caut printre toti, ce credeam a fi eu, un eu atit de frumos cit sa-l pun pe un soclu, si sa-l declar, simplu, etern in toata efemeritatea..Un eu neclar, pe cit imi era fiinta mea de inconstienta..Un eu in cautare de un soclu pe care sa asez o fiinta ideala..Un eu translucid, pe care sa-l transforme doar privirile celorlalti care ar fi putut privi mai departe..Un eu nevazut..Nevazut de cei ce nu pot privi printre rinduri..