Totul e iubire..Tot ce sintem, tot ce simtim, tot ce sintem..Tot ce ce ne aratam a fi, vreodata e o forma de iubire ce a fost, sau este.. Sintem o iubire pe care o aratam mai mult, sau mai putin, celor ce ne sint imprejur..Sintem o existenta pe care nu stim cum sa o aratam, inca, transferata in iubire..
Sintem acum, materializati intr-o forma de iubire ce a fost mai demult, sau ce este..
Sintem iubiri sub toate formele..Sintem ce fiinta noastra simte ca este, de atit de mult timp..Sintem iubiri ce stiu sa se plimbe mai usor, sau mai greu, pe marginea timpului..
Armoniile ne cinta, inca, pe linga plimbarile de-a lungul holurilor pline cu tablouri..Mai vedem trasaturile chipurilor fixate in forme si culori..Ne privim in toate, ca in oglinzi ale unor trecuturi pe care nu le-am stiut.. Simplu..Ne plimbam printre ele ca intr-un vis pe care nu am stiut ca il visam..Dar, in care ne ragasim toate simturile pierdute..Un vis in care ne reapar toate fiintele, dansind un dans al luminilor vazute..Un vis al retrairilor tuturor vietilor pe care le-am trait..Mai demult..
Am gustat din toate sperantele si tristetile toamnelor de din totdeauna.. Am vazut, simtit, tot ce este, inca.. Si am mers inainte crezind ca tot ce este va fi, inca, atit de mult timp, inainte..
Am vazut lumea in toate variantele ei posibile..Tot ce a insemnat trecut de amintiri, si sperante de viitor..Tot ce a fost, in ce am simtit..Tot in ce fiinta proprie a crezut a fi o varianta de determinare..
Tot ce mai sintem e rezultatul unor combinatii de trecuturi posibile..Pe care le-am parcurs, in drumuri paralele, si perfect posibile..
No comments:
Post a Comment