Uitari

Lumile s-au rotit iar, pe deasupra, si s-au risipit..Ca sa se adune in cerc, si sa ne povesteasca ce au mai vazut..Am ramas sa le privim, un timp, dupa care am uitat, si am facut pasi inainte, privind peisajele..
Stiu ca e firesc sa uitam..Ne trebuie uitarea asa cum ne trebuie toate celelalte lucruri vitale..Uitam trecuturi recente, uitam intimplari de demult, uitam tristeti, si dureri..Ingropam ce ne-a facut sa suferim, uneori, chiar daca acea suferinta a fost cauza unor reusite..Uitam oameni..
Poate e firesc..Ca sa suprapunem lumini peste umbre..Uitarea e inhibitie..Un revers-opus al excitatiei.. Uitarea e o suma de eliberari ale unor spatii de memorie..O desfacere de legaturi de unele umbre urite..
Uitarea e, pur si simplu, uitare..Nu are simbol, nu are statui, nu are renume..E un drept propriu..
Poate ca sint metode sau tehnici de uitare..Nu stiu..Sau poate sint uitari, si uitari, unele colorate, sau altele care sa ne semene..E posibil..Sintem atit de subiectivi si in uitari..
Poate ca uitam pentru ca constientizam..Si poate ca constientizam ca sa simtim ca existam..Uitind..
Poate ca si timpul s-a inspirat de la noi..Atunci cind a uitat..